19,061 matches
-
printr-o cîmpie Întunecată; tresărise de cîteva ori, auzind mugetul cîte unei vaci Îndărătul unui gard sau țipătul vreunei cucuvăi. Apoi se pomenise la gară. Se vedea umblînd de colo pînă colo pe peron, În așteptarea trenului. Aerul mirosea a iarbă și a fum. În tren, controlorul Îi ceruse biletul, dar el n-avea nici bilet, nici bani. Știa cum Îl cheamă, sau Își Închipuia că știe, dar nu-i putea spune controlorului nici o adresă. Nimerise, din fericire, peste un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
trăgându-ne pe după camion pe banda a doua. Am lăsat din mâini broșura companiei de închirieri auto și m-am uitat prin gardul perimetrului la pistele de rezervă pustii ale aeroportului. O pace necuprinsă părea să stăpânească cimentul sfărâmat și iarba neîngrijită. Pereții mari de sticlă ai clădirilor terminalului și parcările supraetajate din spatele lor aparțineau unui domeniu fermecat. - Închiriezi o mașină... pentru cât timp? - O săptămână. O să fiu lângă aeroport. O să mă poți ține sub observație de la birou. - Să știi c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
zgârie această dungă, ce urca pe diagonală de la baza geamului urmând același unghi al bordurii de ciment al canalului de irigație aflat la trei metri de mașină. În ochii mei, această paralaxă se confunda cu imaginea unei mașini abandonate în iarba ruginie de la poalele soclului rezervorului de apă. Scurta avalanșă de talc ce-i căzu, dizolvându-se, peste ochi când mi-am plimbat buzele peste pleoapele lor, conținea toată melancolia acelui vehicul părăsit, cu a sa lentă pierdere de ulei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
mașinilor în așteptare iluminau cerul de seară ca niște lanterne agățate la orizont. Un avion de pasageri se ridică de pe pistă la patru sute de metri în stânga noastră, legat de întunericul cerului prin firul nervos al motoarelor. Dincolo de gardul perimetrului, în iarba neîngrijită, stăteau șiruri lungi de stâlpi metalici. Suprafețele luminilor de aterizare formau câmpuri electrice aidoma sectoarelor unei metropole supraluminate. Am urmat mașina lui Vaughan de-a lungul drumului de racord pustiu. Înaintam printr-o zonă aflată în construcție din latura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
decolau de pe aeroport. Gabrielle se plimba în partea de mijloc, picioarele încorsetate executând o parodie a exhibiției școlare de absolvire. Pielea ei palidă reflecta lumina chihlimbarie a felinarelor stradale. Helen o ținea de cotul stâng, conducând-o cu blândețe prin iarba înaltă până la genunchi. Mi-a trecut brusc prin minte că, în tot timpul petrecut de noi împreună, nu discutasem niciodată cu ea despre moartea soțului. M-am uitat peste fotografiile color din reviste; în toate, piesa principală era, cu ușoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Am vizualizat în gând habitaclul mașinii lui Helen, duritatea lui de crom și vinilin, adus la viață de sperma mea, transformat într-un alcov de flori exotice, cu plante târâtoare împletite prin trapa de aerisire, podeaua și scaunele pline de iarbă umedă, luxuriantă. Uitându-mă spre Helen, pe când ea accelera de-a lungul punții descoperite a autostrăzii, m-am întrebat brusc cum aș putea-o răni. M-am gândit s-o duc din nou pe traseul morții soțului ei - poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
acoperit tot cu instrumente de măsurare. În fața lui, în berlină, ședea, cu expresii la fel de goale, familia de patru manechine. Fețele lor erau marcate de simboluri misterioase. Am auzit venind spre noi un zgomot șfichiuitor, sunetul cablurilor de măsurare alunecând prin iarbă lângă șine. Motocicleta lovi botul berlinei într-o violentă explozie metalică. Cele două vehicule virară lateral spre șirul de spectatori uluiți. Mi-ar recăpătat echilibrul, ținându-mă involuntar de umărul lui Vaughan, când motocicleta cu pilotul ei sări pe capota
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
de parcă s-ar fi văzut pe ea însăși și pe fiicele ei dezmembrate în accident. Vizitatorii se duseră cu pași nesiguri spre cortul cu ceai. L-am urmat pe Vaughan către mașina zdrobită. Se opri între scaune, scuipându-și în iarbă guma de mestecat. Știam că fusese mai afectat decât mine de accident și de filmul rulat cu încetinitorul. Stând singură printre scaune, Helen Remington ne privea. Vaughan cercetă pierdut mașina sfărâmată, aproape gata s-o îmbrățișeze. Își plimbă mâinile peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
o doctoriță stomatolog de vârstă mijlocie, derapase prin parapet și se răsturnase în grădina abandonată de jos. L-am urmat și m-am uitat de la balustrada ruptă cum coboară la mașina întoarsă acum cu roțile în sus. Se plimbă prin iarba înaltă până la genunchi din jurul mașinii și ridică de jos o bucată de cretă albă aruncată de polițiști. Pipăi cu mâinile marginile tăioase ale sticlei sparte și ale tablei perforate, se apăsă pe acoperișul zdrobit și pe cutia tabloului de bord
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
de pe marginea șoselei. Asculta detaliile coliziunii triple transmise pe frecvența poliției, ridicând treptat volumul ca și când ar fi vrut să audă într-un crescendo maxim confirmarea radiofonică finală. O jumătate de oră mai târziu, ajunși la locul accidentului, am parcat în iarba de pe marginea drumului de sub pasajul superior al șoselei Harlington. Trei mașini intraseră în coliziune în mijlocul unei intersecții de mare viteză. Primele două - o mașină sport modificată, din fibră de sticlă, și un coupé Mercedes argintiu - se ciocniseră în unghi drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
coliziuni. Comportamentul nostru împreună deveni tot mai stilizat, ca și când am fi fost un cuplu de chirurgi experți, jongleri sau comedianți. Departe de-a reacționa acum cu oroare sau repulsie la vederea acelor victime rănite, șezând în stare de șoc pe iarbă în spatele mașinilor lor după o accidentare cauzată de ceața primelor ore ale după-amiezii, ori țintuite pe tablourile de bord, eu și Vaughan încercam o senzație de detașare profesională, în care se manifestau primele simptome ale unei autentice implicări. Oroarea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
suflat adierea vremii. Fâșii de crom ruginit se scurgeau în aerul supraîncălzit, bucăți de celuloză intactă sângerau în coroana de lumină care acoperea depozitul. Pintenii de metal deformat, triunghiurile de sticlă spartă, erau semne rămase necitite ani întregi în acea iarbă neîngrijită, cifruri traduse de mine și Vaughan în timp ce stăteam îmbrățișați în mijlocul furtunii electrice care ne traversa retinele. I-am mângâiat umărul, amintindu-mi de momentele de teroare în care mă agățasem de soția mea. Și totuși, Vaughan, cu toată duritatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
m-a întrebat, întinzându-mi un pachet de Camel. Fără să gândesc nimic, i-am tras un pumn în față. Apoi încă unul. Țigările i-au căzut din mână. Am apucat-o de un braț și am trântit-o în iarbă. - Ce faci? Ești nebun? a țipat. M-am aruncat pe ea. Călare pe picioarele ei, cu o mână îi țineam mâinile, cu cealaltă i-am tras fusta în sus. Ea se zbătea, dar absolut degeaba, eram mult mai puternic. Eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
orgasm (al meu, desigur). Am coborât de pe ea. - Ești ok? am întrebat-o. M-a înjurat, tușind. Sângele din buze i se scurgea pe bărbie. - Îmi pare rău, am zis. M-am urcat în mașină, am aruncat lucrurile ei în iarbă și am plecat. Continuam să mă simt aiurea, așa că am mers cu 70 la oră până la București. Când am ajuns acasă, pe la unșpe jumate noaptea, maică-mea - pe vremea aia locuiam încă la părinți - s-a speriat îngrozitor de cum arătam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
parc, care consta, din câte puteam vedea, dintr-o pajiște uriașă, înconjurată și brăzdată de alei. În mijocul pajiștii se afla un panou de dimensiuni cretine, circa nouă metri pe doisprezece, pe care scria JOCUL CU MINGEA STRICT INTERZIS. În iarbă stăteau pe pături mici grupuri de patru-cinci persoane care după toate probabilitățile ieșiseră la picnic. Am pornit cu Mathieu aiurea pe alei, trăgând cu urechea la discuțiile din jurul nostru. - Poți să te apropii de ei liniștit, mi-a zis Mathieu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
e alta, rezultatele și urmările acțiunilor sunt altele decât în România. La noi în Suedia... - Știți ceva, Lantz? l-am întrerupt ștergându-mi lacrimile cu mâneca pulovărului. - Ce? - Îmi bag pula în Suedia. AFACERIȘTII Stăteam în poiana Vaslui 4 pe iarbă, în jurul unui coș cu mâncare și cu un termos cu cafea. Păsări ciripeau, șoareci de câmp chițăiau în apropiere. Mușcând dintr-o tartină cu brânză și șuncă, am observat doi domni în costume gri ieșind din pădurea locală și apropiindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
panoplie de cuțite de bucătărie de mărimi descrescânde, când ar fi suficient unul), dar în general elementele decorative sunt în același timp și obiecte utile, cu puține concesii în favoarea plăcutului. Proviziile ne pot spune câte ceva despre tine: un asortiment de ierburi aromatice, unele desigur de uz curent, altele care par să fie acolo pentru a completa o colecție; același lucru se poate spune despre muștar; dar mai ales șirurile de căpățâni de usturoi atârnate la îndemână indică o anume legătură atentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Dacă din copacul de ginkgo-biloba cade o singură frunzuliță galbenă și se așează pe pajiște, privind-o percepi o singură frunzuliță galbenă. Dacă două frunzulițe cad din copac, ochiul urmărește rotirea lor în aer, apropiindu-se și îndepărtându-se pe iarbă, una aici, una mai departe. La fel cu trei, patru și chiar cinci frunze; crescând numărul frunzelor ce se rotesc în aer, efectele corespunzătoare fiecăreia dintre ele se însumează, creând o percepere complexă, de ploaie liniștită, și - dacă o boare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
nimic din aceste percepții complexe plăcute, aș fi dorit să mențin distinctă, neconfundată cu celelalte, imaginea individuală a fiecărei frunze, din momentul când intră în câmpul meu vizual și să-i urmăresc dansul aerian și așezarea ei pe firele de iarbă. Aprobarea domnului Okeda mă încuraja să perseverez în această intenție. Poate - am adăugat, contemplând forma frunzelor de ginkgo, ca un mic evantai galben cu marginea festonată - aș putea reuși să mențin distinctă în perceperea fiecărei frunze perceperea fiecărui lob al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Ramotswe, ceea ce i-ar da timp să se scoale și să-și prepare ceaiul de rooibos de dimineață. Odată gata ceaiul, știa că-i place să stea afară cam o jumătate de oră, să privească păsările de pe fâșia ei de iarbă. Erau pupeze, cu dungile lor alb-negru, ciuguleau insecte ca niște micuțe jucării mecanice, și turturelele țanțoșe, antrenate în eternul lor joc de-a iubirea. Lui Mma Ramotswe îi plăceau păsările și, poate, dacă și-ar exprima dorința, i-ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
două, fiecare cu propria curte, fiecare înconjurată de propriul pâlc de arbuști țepoși. Casele erau legate între ele prin cărările șerpuitoare, care înconjurau fâșiile de lanuri și terenuri cultivate. Vite obosite se plimbau de colo-colo, păscând din rarele petice de iarbă maronie, veștejită, în timp ce un văcar burtos, prăfuit, cu un șorț la brâu, le supraveghea de sub un copac. Vitele nu erau marcate cu fierul roșu, dar toată lumea știa care a cui este și de unde se trag. Acestea erau semne de bunăstare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
spre Okavango. Nu prea cunosc regiunea aia, dar am fost acolo de vreo două-trei ori. Îmi amintesc cum mi s-a părut prima oară când am văzut-o: o câmpie albă, lată, sub cerul alb, cu câțiva palmieri înalți și iarbă care părea să crească din nimic. Era un peisaj așa de bizar încât am crezut că m-am rătăcit și am nimerit din Botswana într-un loc necunoscut. Doar un pic mai încolo, însă, se transformă la loc în Botswana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
chiar pe capul lui. Șarpele a mușcat-o. Așa te alegi cu mușcăturile astea de șarpe. Oamenii dorm pe rogojină, iar șerpii ies la căldurică. Apoi se rostogolesc pe șarpe, iar șarpele dă să se apere. Au tratat-o cu ierburile lor. Mai totdeauna dezgroapă rădăcini sau cojesc copaci, dar nimic din leacurile lor nu poate tămădui o mușcătură de lebolobolo - asta trebuie să fi fost. După spusele fetei, mama muri încă înainte ca micuțul să se trezească. Firește, n-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
măgar rătăcit, iar acolo, lângă stânca aceea, murise o vacă, nu se știe de ce. Avea amintiri personale care însuflețeau glia, care legau oamenii de o bucată de pământ pârjolit, dar la fel de drag și la fel de frumos ca și o pajiște cu iarbă mănoasă. Mma Potsane se aplecă în față. — Acolo, exclamă ea. O vedeți acolo? Văd mai bine de la distanță. Acum o văd. Mma Ramotswe îi urmări privirea. Savana devenise mai deasă, arbuștii țepoși se înmulțiseră și ascundeau în mare măsură, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
afară. Se vedea o luminiță undeva în depărtare, poate pe pista de aterizare, dar, în afară de asta, nu era decât întuneric. Ferestrele casei nu dădeau spre oraș, ci spre depărtări, iar dincolo de marginea grădinii nu era decât savana, copăcei, petice de iarbă și arbuști țepoși și, ici-colo, câte un mușuroi de termite, din lut roșiatic. Se simțea singură. Mai erau alte două persoane care dormeau în casă: fratele ei, care nu se trezea niciodată noaptea, și bărbatul acela cumsecade, care-i reparase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]