13,415 matches
-
controversatei cărți. Prima și ultima parte sunt "admirabile", celelalte patru capitole i se par "pur și simplu sarbede", deoarece însuși naratorul, confundat cu autorul, este "mediocru". Pe comentator îl interesează de fapt nivelul stilistic al romanului: "... nu mă interesează problema ideologică a cărții, nici soluția morală, spirituală, istorică sau politică, ci numai rezolvarea ei estetică. Există, însă, o corespondență a planurilor și un principiu al vaselor comunicante, care permite ca golurile spirituale să genereze goluri estetice. Dar nu putem să nu
Eugen Ionescu și Mihail Sebastian by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/6667_a_7992]
-
deoarece, de bună seamă dintr-un complex de inferioritate, ea și-a propus a înghiți toată materia culturii, inclusiv știința, spre a nu mai vorbi de filosofie, fiind lansată teza că, după Heidegger, acesteia i s-ar fi substituit discursul ideologic. Ni se oferă un conspect sugestiv al acestui flagel cu pretenții de "soluție universală". E pus la contribuție Paul Ricoeur, care, socotind ideologia și utopia drept "două expresii ale imaginarului social", arăta că prima proiectează prezentul în slujba unei autorități
Mimarea istoriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6668_a_7993]
-
dominației unei forțe sociale, care ar fi, în viziunea marxistă, clasa muncitoare, avînd interese ce s-ar universaliza. Aici joacă un rol important limbajul, sub înfățișarea sa persuasivă, retorică, aservită scopului de-a legitima puterea. Al treilea nivel al demersului ideologic este cel integrator. Lipsită de autoritatea unei tradiții, de prestanța unei organicități, ideologia își înscenează un trecut cu scopul de "a difuza convingerea că evenimentele fondatoare sunt constituite pentru memoria socială și, prin ea, pentru însăși identitatea comunității. Funcția ideologiei
Mimarea istoriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6668_a_7993]
-
mizerabilist al lumii postsovietice muzicanții redeveniți muzicieni. Punctul climactic al filmului este acest minunat concert al lui Ceaikovski, muzica drept soteriologie, drept "communism" sublim. Ascultând Ceaikovski poți uita că ești în film, pentru că într-adevăr, geniul muzicii dizolvă toate contradicțiile, ideologice, rasiale, personale. Este ideea servită cu eleganță de Radu Mihăileanu și care îi salvează celelalte stângăcii.
Orchestra nebună by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6675_a_8000]
-
e doar trusa de machiaj ce acoperă carnea unei intuiții: este excrescența ulterioară ridicată pe schela unei adulmecări inițiale. În schimb, fără intuiție, istoria devine spectacol propagandistic slujind cerințelor prezentului, simplă însăilare de cunoștințe menite a umple sertarul unor directive ideologice. Există o prospețime a evenimentului viu pe care un istoric, dacă își merită numele, o poate reînvia din cîteva amănunte și cîteva sugestii. Condiția pe care trebuie s-o îndeplinească spre a surprinde viața evenimentului se numește putere de dramatizare
Presimțirea viitorului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6686_a_8011]
-
își merită numele, o poate reînvia din cîteva amănunte și cîteva sugestii. Condiția pe care trebuie s-o îndeplinească spre a surprinde viața evenimentului se numește putere de dramatizare. Iar a dramatiza o întîmplare înseamnă a te desface de presiunile ideologice ale momentului. Evoci niște detalii încărcîndu-le cu o tensiune în lipsa căreia istoria ți-ar da impresia de sarcofag ticsit cu relicve uzate moral. Numai că dramatizarea nu înseamnă romanțarea trecutului după tiparul acelor biografii pe care le împodobim cu duioșii
Presimțirea viitorului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6686_a_8011]
-
mîna să manifeste înclinații imperiale. Toate marile civilizații s-au impus în istorie grație unei creșteri pe care o putem numi fără reticențe expansiune imperială. Prin urmare, discuția despre imperii și civilizații nu ține de principii morale sau de interdicții ideologice, ci doar de forțe biologice, religioase și militare. Neagu Djuvara, în prelungirea lui Spengler și Toynbee, vorbește de 12 civilizații (imperii) a căror înșiruire reprezintă în linii mari istoria omenirii. Din cele 12 civilizații, doar pe patru le cunoaștem suficient
Presimțirea viitorului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6686_a_8011]
-
care au rămas aveau trăsăturile insidioase ale miturilor, ale unor opinii consensuale, care se legau de ideologia sistemului, dar și de tradițiile intelectuale locale, în primul rând de cele elitiste, autoritariste și naționaliste. Cazul românesc nu este unul atipic: presupoziții ideologice similare au fost observate de Patrick Sériot, care le-a prezentat într-o serie de articole despre istoria lingvisticii din Uniunea Sovietică („La socio-linguistique soviétique est-elle néo-marriste?“, 1982; „Peut-on dire d’une linguistique qu’elle est ‘nationale’?”, 1989; „Changements de
Din istoria „cultivării limbii” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6695_a_8020]
-
în discursul autoritar, apare și într-un articol de sinteză al lui James Milroy („The ideology of the standard language”, în C. Llamas, L. Mullany, P. Stockwell, eds., The Routledge Companion to sociolinguistics, 2007). Autorul descrie standardizarea limbii ca fenomen ideologic: „în culturile care au o limbă standard, toată lumea, în principiu, subscrie la ideea corectitudinii. Anumite forme sunt considerate corecte și altele greșite și acest lucru este în general apreciat de către opinia comună ca un dat obiectiv. Deși regulile corectitudinii sunt
Din istoria „cultivării limbii” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6695_a_8020]
-
un „nou clasicism“pe care-l numește „antropocentrism“. Miza sa ar fi „umanul comun“, o „normalitate“ a trăirilor și semnificărilor „tot mai rară“, drept care se impune „revalorizarea“, resemnificarea lui aici și acum, re-centrarea omului «pulverizat» de tehnologii, limbaje, coduri culturale, ideologice, reconstruirea în și prin scris a unei realități în centrul căreia să se afle, totuși, omul“. Se cuvine ca poeții să regăsească valorile propriei biografii, a micilor întîmplări cotidiene, a sentimentelor nesofisticate, a senzațiilor imediate. „Privirea trebuie să fie «obiectivă
Postmodernism? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6713_a_8038]
-
și de cît de puțin poți să cedezi fără să faci impresie rea. E îndeajuns să vezi cum scrie despre împărțirea Ciprului sau despre poezia lui Kavafis în Europa, ca să-ți dai seama că acest ambasador elen, deși împinge fronda ideologică pînă la un prag maxim, o face cu măsură și tact, în buna tradiție a profesiei sale. Dar am greși dacă am vedea în Poukamisas un apologet fără discernămînt al țării sale. Dimpotrivă, e un critic acerb al compatrioților săi
Tradiția elenității by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6731_a_8056]
-
care ar fi porci fără excepție, și o „cugetare” atribuită lui Baudelaire, construită pe același calapod logic: „Tous les élégiaques sont des canailles”; se vede treaba că formula s-a transmis din generație în generație, fiind mereu adaptată la imperativele ideologice și/sau estetice ale momentului -n.m.T.U.). Scăpaseră de repudiere doar vreo două-trei epigrame.” vi i Mihai Sorin Rădulescu, Genealogii, Editura Albatros, București, 1999. ii Apud Mihai Sorin Rădulescu, op.cit., p. 198. iii Pentru mai multe detalii privind ascendenții
Familia Paleologu: ipoteze, legende, fantezii (II) by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6737_a_8062]
-
Tinerii sculptori români care s-au născut imediat după impact, cum ar fi Ion Georgescu și {tefan Ionescu-Valbudea, nu numai că învață fără dificultăți noul meșteșug, dar configurează profund fenomenul însuși, integrînd, cumva, tînăra sculptură românească în circuitul estetic și ideologic al bătrînei Europe: primul transmite un semnal clasicizant, iar celălalt rezolvă, prin traseele compoziționale și prin cîteva accente puternice de modelaj, tensiunea și neliniștea romantică. Dacă prin Georgescu și prin Valbudea spațiul artistic românesc s-a integrat în cel european
Statuarul românesc între Occident și Orient by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6603_a_7928]
-
vocația literară către studierea literaturii sârbe vechi, spre traduceri literare, ori către studierea folclorului literar. Căci în anii '50 ai secolului trecut și Iugoslavia a cunoscut un scurt puseu de realism socialist, cînd s-a încercat un soi de dezinfectare ideologică a limbii, prin escamotarea tradiției în sensul eludării patrimoniului sârb religios. Ca apoi, în anii '60, în Iugoslavia să izbucnească acel miracol al culturii și literaturii. în 1961 Premiul Nobel pentru Literatură a fost acordat scriitorului Ivo Andric, însoțit la
Milorad Pavić by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/6633_a_7958]
-
apartenență e, la amândoi, prioritar. Atât cât e, protestul se lansează din interior, iar scopul lui e unul exclusiv poetic. Aici, e clar, Caius Dobrescu are un ascendent. Cultura lui teoretică e substanțial mai solidă. În toate direcțiile, de la aceea ideologică sau istorică la aceea literară, el pare să se simtă ca peștele în apă. În plus, experiența lui în materie de asemenea formule inovatoare de școală, la urma urmelor, optzecistă e mai accentuată. Dobrescu știe să construiască proiecte și de la
Ritmuri pentru antifonările necesare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6640_a_7965]
-
deșertăciunea lor, molipsindu-te de un spirit care știe să însuflețească emoții largi, de melancolie grea și de predispoziții subtile. În schimb, nu vei găsi la el nimic din voința de a-și sufoca cititorul cu pledoarii logice și demonstrații ideologice. Steinhardt e un scriitor de tact psihic și de delicatețe sufletească, uneori excesiv de împăciuitor, alteori excesiv de indulgent, dar în totul un căutător de sensuri iraționale și adieri ilogice, de unghiuri și penumbre pe care viața civilizației nu ți le poate
Un autor de interior by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6639_a_7964]
-
filtrul psihanalist-expresionist ce l-a marcat, parțial, și pe Mircea Eliade. Acele vremuri, ale romanelor publicate în serial și ale nuvelelor ample, au apus iremediabil. Revistele culturale de azi, când nu sunt colecții de banalități strigătoare la cer sau organe ideologice cărora li s-a ordonat exterminarea a tot ce nu le convine în viața publică (vezi marxismul deșănțat din „Cultura" sau gargara corect-politic-resentimentară a „Observatorului cultural"), concurează superficialitatea sclipicios-sinucigașă a unor mărci cândva prestigioase, dar care astăzi se pregătesc să
Moartea revistelor literare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6510_a_7835]
-
legile istoriei o demonstrează. Rezolvarea acestei stări de fapt nu este chiar atât de departe și deja poartă un nume, nu socialismul cu față umană, ci comunismul. Nimic din filmul lui Michael Moore nu pare convingător tocmai pentru parti pris-urile ideologice extrem de transparente ale regizorului, un adept al socialismului antiglobalist și libertarian. Neîndoielnic, ceea ce prezintă Michael Moore ridică semne de întrebare cu privire la cei care au beneficiat de pe urma crizei de pe Wall Street declanșată cu falimentul Lehman Borthers, un armageddon financiar, mult mai
Despre capitalism și alți demoni by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6520_a_7845]
-
un protest prin care i se impută că și-a încălcat prerogativele înaltei sale funcții, încetînd să fie un arbitru imparțial din punct de vedere religios. Cum termenii în care a fost rostit protestul avea un ton radical de poruncă ideologică, Stroescu Stînișoară scrie, în apărarea președintelui Köhler, un inspirat și ironic eseu. În al doilea rînd, Ion Papuc (în eseul „Ce se întîmplă în Hamlet"), comentînd cartea lui Carl Schmitt, Hamlet sau Hecuba, pune în lumină fina distincție dintre Trauerspiel
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6522_a_7847]
-
transcrisă și publicată în România literară, nr. 28/20-26 iulie 2005): „E un volum imens, de vreo 1 400 de pagini, care trebuie pu]in redus și rescris, în sensul că vreau să-l modific spre o autobiografie pur intelectuală, ideologică și culturală. In prima versiune este prea anecdotic, prea istoric, prea factologic". Doi ani mai târziu, în 1999, Adrian Marino revine asupra manuscrisului și hotărăște să-l rescrie integral pe noi baze, completându-l cu anii postdecembriști. Această a doua
Izolarea definitivă by Adrian Marino () [Corola-journal/Journalistic/6518_a_7843]
-
organizate de conducerea unității, în vederea dezvoltării și folosirii eficiente a bazei materiale, si sa se preocupe de promovarea în activitatea de cercetare științifică a tehnicilor și metodelor noi, moderne; ... g) să se preocupe permanent de ridicarea nivelului sau profesional, științific, ideologic și politic; ... h) să aducă o contribuție sporită la dezvoltarea și valorificarea superioară a bazei energetice și de materii prime; la reducerea consumurilor specifice de materiale și energie; la perfecționarea tehnologiilor existente și elaborarea de noi tehnologii; la modernizarea produselor
DECRET nr. 689 din 1973 cu privire la aprobarea Statutului pentru organizarea activităţii şi promovarea personalului de cercetare. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106383_a_107712]
-
dezvoltare economică și social-culturală a Republicii Socialiste România. Științele sociale au sarcina să contribuie la formarea conștiinței socialiste a oamenilor muncii, la dezvoltarea gîndirii filozofice și social-politice din țara noastră, a patrimoniului spiritual al națiunii noastre socialiste, la realizarea programului ideologic al partidului. Pentru creșterea contribuției cercetătorilor și cadrelor didactice la accelerarea progresului economic și social al țării noastre, în vederea participării efective a potențialului din cercetare și învățămînt la soluționarea problemelor complexe ale făuririi societății socialiste multilateral dezvoltate, în organizarea activității
DECRET nr. 689 din 1973 cu privire la aprobarea Statutului pentru organizarea activităţii şi promovarea personalului de cercetare. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106383_a_107712]
-
receptivitate față de ceea ce este nou și față de părerile colectivului de muncă; au o atitudine principiala și tovărășeasca, folosesc un stil de muncă corespunzător în activitatea de îndrumare și control a colectivului în care lucrează; au un înalt nivel politic și ideologic și desfășoară o susținută activitate socială și politică; dovedesc atașament profund față de orînduirea socialistă și față de interesele întregului popor; aplică cu consecventă politică partidului și statului; au o comportare exemplara în societate; se bucură de stima, încredere și autoritate în
DECRET nr. 689 din 1973 cu privire la aprobarea Statutului pentru organizarea activităţii şi promovarea personalului de cercetare. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106383_a_107712]
-
de literatură ca sa gandeasca”. Această vreme a trecut. Până și în regimurile comuniste rolul literaturii era considerat mai important, dovadă că scriitorii curajoși erau proscriși. În America, astăzi, proscrisa e literatura capabilă să influențeze viața oamenilor. Presă păcătuiește prin „simplificări ideologice” și prin „reducționism biografic”. Mai ales acesta din urmă (căruia i-am consacrat un editorial anul trecut) trebuie explicat. Românul lui Roth are în centru confruntarea dintre generația vârstnica a protagonistului, un septuagenar, alter-ego mai vechi al autorului, care iese
Exit fantoma literaturii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6539_a_7864]
-
preocupare, devenită exclusivă, împiedică literatura să joace în viața oamenilor rolul pe care i-l conferea altădată însăși natură ei. Politica corectă este doar o amintire. Că și feminismul sau multiculturalismul. Dar sechelele acestor maladii intelectuale n-au dispărut. Simplificările ideologice la care se referă Roth de aici provin și ele nu aparțin doar trecutului în care el își scria cartea. Opinia curentă despre scriitor este încă astăzi aceea că el nu are, cănd scrie, un mobil literar, ci unul de
Exit fantoma literaturii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6539_a_7864]