15,885 matches
-
o turnură extremă întreprinderii lor vaticinare. Idealul familiei burgheze - o călătorie în Irlanda alături de familie -, ideal afișat și el tot într-un supermarket, adoptat naiv de Rémy, îi provoacă o criză de furie lui Patrick. Manifestul anarhist nu îmbrățișează o ideologie anume deși dobândește accente xenofobe alimentate de mizantropie și ritmate de impulsurile unei crize de identitate la Rémy și, probabil, de eșecul personal la Patrick. Consumerismul devine un inamic întrucât constituie barometrul bunăstării burgheze, criza se instalează pe fondul refuzului
Ziua care va veni by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5354_a_6679]
-
Alexandru Matei Avem limbă și avem istorie. Sînt cele două teme care-l ocupă pe Barthes în tinerețe, inclusiv în anii bucureșteni cînd, atașat cultural la București, scrisese un prim articolraport despre limbajul ideologiei sovietice (text tradus la noi și publicat de Micaela Ghițescu în revista „Memoria” în 2001, despre care vorbește în „România literară” nr.48 din 2000). Prima e „un corp de prescripții și de obiceiuri, comun tuturor scriitorilor unei epoci. Aceasta
Cu ma(ju)sc(ul)ă, fără ma(ju)sc(ul)ă by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/5373_a_6698]
-
persoanei I singular. Acum, însă, imediat după război, într-o Europă scăpată de teribila hecatombă nazistă (dar aflată încă în plină violență vindicativă în blocul estic), Barthes crede că este de datoria lui să atragă atenția asupra imensului pericol al ideologiei politice active, care produce în deplină impunitate, isteric în Est și susurînd în Vest, forma în care urmează să așeze un „om nou”: cel comunist acolo, cel consumist aici. De aceea scrie el cu majusculă termenii cei mai comuni și
Cu ma(ju)sc(ul)ă, fără ma(ju)sc(ul)ă by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/5373_a_6698]
-
democrație în Republica Populară Romînă. Iar artistul, cîteodată, așa cum spune autorul în această posibilă fabulă încapsulată în discurs, e cîteodată dus cu forța, de prieteni (sau de conjuncturi) în mijlocul unei scene de care inițial a fugit. (Luminița Marcu, „Literatură și ideologie. Gazeta literară, 1954-1968”)
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/5194_a_6519]
-
militantă, socială, cu tematică partinică nu suferă în nici un caz, ba chiar cîștigă și poeți tineri. Așa se întîmplă cu Adrian Păunescu în același număr 12, care publică o poezie strident conjuncturală, intitulată „Cerere de înscriere” (...). (Luminița Marcu, „Literatură și ideologie. Gazeta literară, 1954-1968”)
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/5209_a_6534]
-
gîndurile, ideile, sentimentele față de diverse teme existențiale și concepte precum identitatea, condiția umană, vîrsta copilăriei, căsnicia, sentimentele, iubirea, valorile morale, adevărul și puterea, timpul și istoria, cunoașterea și autocunoașterea, idealul, realitatea și fantezia, comunicarea prin limbaj, lumea modernă, religiile și ideologiile etc. Perspectiva critică, denunțătoare și lucidă în evaluarea dezastrului și a minciunii din jur și a eșecului propriei vieți l-ar putea califica pe acest narator protagonist drept un sceptic frustrat, cinic sau sarcastic, alteori un romantic nostalgic ori un
Viața, această „afacere păguboasă și obositoare” by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/5221_a_6546]
-
este ceva finanțabil, iar a te bucura de putere înseamnă să-l prostești pe aproapele tău. Prin intermediul acestui narator protagonist, Luis Landero denunță eșafodajul pe care se sprijină, în bună măsură, lumea în care trăim: manipularea prin strategii, politici, religii, ideologii și retorică patriotardă, care proclamă valori insuficiente precum rațiunea și tehnica, în numele cărora modernitatea și postmodernitatea au oferit „spectacolul ororii” și au făcut imposibile autenticitatea și accesul la adevăr. Portretul unui bărbat imatur este o carte despre maturizare și modernizare
Viața, această „afacere păguboasă și obositoare” by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/5221_a_6546]
-
fel de a face critică, aici intrînd și opțiunea pentru alt tip de literatură. Oricum, „impresionismul”, invocat aici de Dumitru Igna în cadrul conferinței scriitorilor din 1962, va avea o lungă carieră pe post de ștampilă denigratoare. (Luminița Marcu, „Literatură și ideologie. Gazeta literară, 1954-1968”)
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/5223_a_6548]
-
poveste stranie, dar care păstrează o omogenitate exemplară și un farmec pe care, cu atenție și migală, traducătorii Iuliana și Florin Oprina l-au păstrat intact. Cel mai recent roman al lui Haruki Murakami este atât o meditație rece asupra ideologiilor care degenerează în violență, a psihicului uman și îngrădirilor pe care le suportă, cât și o înduioșătoare poveste de dragoste între doi oameni care se caută unul pe altul fără știrea lor și pe care situațiile-limită îi apropie.
Întâlnire cu Oamenii cei Mici by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/5233_a_6558]
-
zadarnice. Tot o idee zadarnică este și acel determinism care, în mod ciudat, încearcă să realizeze sinteza între existență și ființă. Suntem cât se poate de liberi, dar suntem neputincioși... În rest, voința de putere, acțiunea, viața nu sunt decât ideologii deșarte. Nu există nicăieri voința de putere. Totul este mult prea șubred: toate lucrurile tind către moarte. Mai ales aventura este o amăgire, vreau să spun acea credință în niște legături necesare și care totuși există. Aventurierul este un determinist
Simone de Beauvoir - Memoriile unei fete cuminți () [Corola-journal/Journalistic/5232_a_6557]
-
ci constată o realitate de fond, care nu poate fi contrazisă, ci doar constatată. „Scriitorii noștri” închide cercul și induce ideea unicei posibilități. Toate principiile discursului de tip propagandistic sînt bifate astfel într-o singură frază. (Luminița Marcu, „Literatură și ideologie. Gazeta literară, 1954-1968”)
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/5235_a_6560]
-
pasiv, alipindu-se unui "curent critic față de situația culturală de astăzi", care constituie instrumentul cel mai eficace al deblocării societății românești, al repunerii sale într-o stare de cursivitate. Devenirea noastră e sabotată de o funestă confuzie între cultură și ideologie. Încercînd a demonstra "că trăim încă într-o ideologie, iar expresia cotidiană a ceea ce ar trebui să fie cultura aparține subculturii, degradării, lipsei de sens", eseistul pune degetul pe rană. Se cade să precizăm că ideologia (comunistă, căci aceasta se
Mimarea istoriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6668_a_7993]
-
de astăzi", care constituie instrumentul cel mai eficace al deblocării societății românești, al repunerii sale într-o stare de cursivitate. Devenirea noastră e sabotată de o funestă confuzie între cultură și ideologie. Încercînd a demonstra "că trăim încă într-o ideologie, iar expresia cotidiană a ceea ce ar trebui să fie cultura aparține subculturii, degradării, lipsei de sens", eseistul pune degetul pe rană. Se cade să precizăm că ideologia (comunistă, căci aceasta se află în obiectiv) nu e o "formă fără fond
Mimarea istoriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6668_a_7993]
-
confuzie între cultură și ideologie. Încercînd a demonstra "că trăim încă într-o ideologie, iar expresia cotidiană a ceea ce ar trebui să fie cultura aparține subculturii, degradării, lipsei de sens", eseistul pune degetul pe rană. Se cade să precizăm că ideologia (comunistă, căci aceasta se află în obiectiv) nu e o "formă fără fond", ci un fond mistificat, mort în găoacea unei forme propagandistice care încă nu și-a istovit acțiunea. Impostura ideologiei n-a avut limite, deoarece, de bună seamă
Mimarea istoriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6668_a_7993]
-
degetul pe rană. Se cade să precizăm că ideologia (comunistă, căci aceasta se află în obiectiv) nu e o "formă fără fond", ci un fond mistificat, mort în găoacea unei forme propagandistice care încă nu și-a istovit acțiunea. Impostura ideologiei n-a avut limite, deoarece, de bună seamă dintr-un complex de inferioritate, ea și-a propus a înghiți toată materia culturii, inclusiv știința, spre a nu mai vorbi de filosofie, fiind lansată teza că, după Heidegger, acesteia i s-
Mimarea istoriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6668_a_7993]
-
mai vorbi de filosofie, fiind lansată teza că, după Heidegger, acesteia i s-ar fi substituit discursul ideologic. Ni se oferă un conspect sugestiv al acestui flagel cu pretenții de "soluție universală". E pus la contribuție Paul Ricoeur, care, socotind ideologia și utopia drept "două expresii ale imaginarului social", arăta că prima proiectează prezentul în slujba unei autorități, iar cea de-a doua e o reacție față de prezent, grație refugiului în idealitate. Amintind că Napoleon e cel ce-a acordat conceptului
Mimarea istoriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6668_a_7993]
-
utopia drept "două expresii ale imaginarului social", arăta că prima proiectează prezentul în slujba unei autorități, iar cea de-a doua e o reacție față de prezent, grație refugiului în idealitate. Amintind că Napoleon e cel ce-a acordat conceptului de ideologie conotația sa peiorativă, de pericol pentru ordinea socială, gînditorul francez îl raportează la trei niveluri de înțelegere. Prima accepție e cea de distorsiune-disimulare, ilustrată de Marx, care, pe urmele lui Feuerbach, a atribuit ideologiei funcția de-a răsturna imaginea realului
Mimarea istoriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6668_a_7993]
-
cel ce-a acordat conceptului de ideologie conotația sa peiorativă, de pericol pentru ordinea socială, gînditorul francez îl raportează la trei niveluri de înțelegere. Prima accepție e cea de distorsiune-disimulare, ilustrată de Marx, care, pe urmele lui Feuerbach, a atribuit ideologiei funcția de-a răsturna imaginea realului, cum s-ar întîmpla, potrivit doctrinei sale, în cazul religiei. Al doilea sens al ideologiei e de justificare a dominației unei forțe sociale, care ar fi, în viziunea marxistă, clasa muncitoare, avînd interese ce
Mimarea istoriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6668_a_7993]
-
niveluri de înțelegere. Prima accepție e cea de distorsiune-disimulare, ilustrată de Marx, care, pe urmele lui Feuerbach, a atribuit ideologiei funcția de-a răsturna imaginea realului, cum s-ar întîmpla, potrivit doctrinei sale, în cazul religiei. Al doilea sens al ideologiei e de justificare a dominației unei forțe sociale, care ar fi, în viziunea marxistă, clasa muncitoare, avînd interese ce s-ar universaliza. Aici joacă un rol important limbajul, sub înfățișarea sa persuasivă, retorică, aservită scopului de-a legitima puterea. Al
Mimarea istoriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6668_a_7993]
-
interese ce s-ar universaliza. Aici joacă un rol important limbajul, sub înfățișarea sa persuasivă, retorică, aservită scopului de-a legitima puterea. Al treilea nivel al demersului ideologic este cel integrator. Lipsită de autoritatea unei tradiții, de prestanța unei organicități, ideologia își înscenează un trecut cu scopul de "a difuza convingerea că evenimentele fondatoare sunt constituite pentru memoria socială și, prin ea, pentru însăși identitatea comunității. Funcția ideologiei este atunci tocmai aceea de a servi drept releu pentru memoria colectivă, pentru ca
Mimarea istoriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6668_a_7993]
-
ideologic este cel integrator. Lipsită de autoritatea unei tradiții, de prestanța unei organicități, ideologia își înscenează un trecut cu scopul de "a difuza convingerea că evenimentele fondatoare sunt constituite pentru memoria socială și, prin ea, pentru însăși identitatea comunității. Funcția ideologiei este atunci tocmai aceea de a servi drept releu pentru memoria colectivă, pentru ca valoarea inaugurală a evenimentelor fondatoare să devină obiectul credinței întregului grup". Sunt cuvintele lui Paul Ricoeur. Astfel intră în scenă convenția solemnă, ritualizarea, festivismul precum un fals
Mimarea istoriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6668_a_7993]
-
în scenă convenția solemnă, ritualizarea, festivismul precum un fals alibi istoric. Așadar "învățătura" ce se dorește infailibilă a comunismului uzurpă nu doar prezentul ci și trecutul, al cărui exponent se recomandă, precum și viitorul al cărui profet-constructor se proclamă. Altfel spus, ideologia mimează istoria. Suspendînd cultura, ea se străduiește a-și ascunde iremediabila învîrtire pe loc care începe cu universalizarea sistemului marxist-leninist, un soi de nec plus ultra al gîndirii umane, printr-o tactică de subordonare a maselor. Flatate sau intimidate de
Mimarea istoriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6668_a_7993]
-
tactică de subordonare a maselor. Flatate sau intimidate de retorica propagandistului, acestea sunt împinse pe un făgaș al dirijismului și al suprimării libertăților ce capătă aspectul înșelător al unei despovărări. Lipsite de drepturi și de răspunderi, masele au mirajul libertății. Ideologia le oferă, după cum afirma Revel, "o întreită dispensă: dispensă intelectuală, dispensă practică și dispensă morală", ceea ce înseamnă privarea de adevăr, de eficacitate, de scrupule morale. Iluzia, marea, pernicioasa iluzie produsă de acest rapt este confortul. Omul nu mai e nevoit
Mimarea istoriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6668_a_7993]
-
propria derută și propriile inhibiții și va descrie, într-o manieră pe care n-o pot deteriora nici traducerile (asemeni lui Balzac) viața americană ca viață americană, scrisul său va deveni etern și atemporal." Celălalt pol important al discuției de ideologie literară îl constituie opoziția între "modelul internațional" și cel regional sau local. Tușa decisivă e trasată de același "Semitic man", în opinia căruia "detaliile nu au importanță, detaliile doar ne amuză. Și un lucru care doar amuză nu contează..." Abruptă
Primul Faulkner (IX) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6685_a_8010]
-
În domeniul lingvisticii, după perioada de ideologizare intensă din anii 1947-1952, cele mai multe teze și sloganuri politice au dispărut din mediul științific și universitar. Cele care au rămas aveau trăsăturile insidioase ale miturilor, ale unor opinii consensuale, care se legau de ideologia sistemului, dar și de tradițiile intelectuale locale, în primul rând de cele elitiste, autoritariste și naționaliste. Cazul românesc nu este unul atipic: presupoziții ideologice similare au fost observate de Patrick Sériot, care le-a prezentat într-o serie de articole
Din istoria „cultivării limbii” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6695_a_8020]