3,832 matches
-
aveau patronime, deținătoare de proprietăți funciare (de exemplu, Strozzi). Pentru acestea, era un mijloc de a dobândi recunoașterea socială ca „grup de interese”, iar rudele de sânge și prin alianță Își Însușeau numele ca să poată beneficia de avantajul unei genealogii ilustre. Însă, În afara acestui segment restrâns al societății și al unui mic grup de patricieni urbani care copiaseră aceste practici, nu existau nume de familie permanente. În aceste condiții, cum putea biroul de recensământ să identifice și să Înregistreze un individ
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
poate să nu și le pună omul contemporan. MONICA LOVINESCU Diversă ca expresie, ficțională și eseistică, redactată în patru limbi neolatine, încărcată de livresc și vertebrată în același timp de exil, ca topos fundamental, opera lui Vintilă Horia se alătură ilustrei triade a lui Mircea Eliade, Emil Cioran și Eugen Ionescu printr-o creație simptomatică pentru destinul intelectualității românești și de aiurea, supusă totalitarismului de azi și de ieri. MIRCEA MUTHU SCRIERI: Procesiuni, București, 1936; Cetatea cu duhuri, București, 1939; Cartea
HORIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287448_a_288777]
-
, mișcare ideologică și culturală cu caracter raționalist desfășurată în secolele XVIII-XIX în Europa și în cele două Americi. Emanat din spiritul Renașterii, i. s-a manifestat în filosofie, știința istoriei, pedagogie, învățământ, literatură, având ca iluștri promotori în Franța, de unde a pornit, pe Voltaire, Montesquieu, Rousseau, Diderot, D’Alembert, D’Holbach. Încununarea pe plan intelectual a muncii acestora este monumentala Enciclopedie franceză, inaugurată în 1751. Printre reprezentanții de frunte ai curentului în alte culturi se numără
ILUMINISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287529_a_288858]
-
totodată ardentă (câteva titluri de poeme: Mihai Voievod, Motiv de baladă, Dacica, Voievozii, Țara mea de inimă și grai...). Poezia patriotică neotradiționalistă a lui I., de certă vibrație lirică, exaltă valori perene, istoria retrăită afectiv, țara și neamul, ascendența, eroii iluștri sau anonimi. Tonul, nu o dată declamator și grandilocvent, e totuși strunit, menținut între limitele unei estetici „modernizate”, și poate convinge. Poetului îi este firească și postura de „cetățean”, el perorând, uneori vaticinar, cu discretă vigoare, pe tema vicisitudinilor veacului: e
IUGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287641_a_288970]
-
deschide un drum prea puțin frecventat de istoricii români; pe de o parte, datorită slabei lor apetențe pentru autoreflexivitate și explorarea propriilor unelte teoreticometodologice, pe de alta, din pricina prejudecății că publicistica istorică ar fi un gen minor. Consonant cu exemple ilustre din alte istoriografii - de la Fernand Braudel la François Furet -, procedeul este însă binevenit, oferind accesul la problematica trecutului unui public cultural mai larg. Nu este de mirare că Al. Zub își focalizează astăzi atenția asupra acestor modalități și interogații. Odinioară
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
cele două armate, animalul fiind hăcuit cu săbiile de către cumani și latini, ca simbol al pedepsei care l-ar fi așteptat pe trădător. În fine, alianțele matrimoniale. Conform lui Alberic de Troisfontaines, ambii regi cumani își căsătoreau fiicele cu personaje ilustre din ambianța Imperiului Latin de la Constantinopol. Una dintre fetele lui Soronius a fost dată lui Guillaume, fiul lui Geoffroy de Méry, conetabilul Romaniei, iar o alta - lui Baudouin de Hainaut. Fiica lui Jonas a fost luată în căsătorie de Nariot
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
comunități 3. Dintre cei care au reluat notițele călugărului iezuit îi amintim pe I. Ch. Engel, în Geschichte der Moldau und der Walachei, publicată la Halle, în 1804, și pe istoricul transilvănean Lukácsi Kristóf. Acesta din urmă, membru al unei ilustre familii de armeni ardeleni, paroh al bisericii din Armenopolis între 1856 și 1876, prin activitatea și opera sa este recunoscut ca o personalitate a Școlii Ardelene Armene 4. Autor al lucrării Historia Armenorum Transylvaniae a primordiis gentis unque nostram memoriam
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
au remarcat în spațiul rus. Printre acestea se numărau nume din mediul diplomației, al armatei țariste sau din cel academic. Nu de puține ori prezentarea lor era anticipată de informații care trebuiau să reamintească publicului legăturile cu Rusia ale unor iluștri înaintași moldoveni. Dintre aceștia nu au lipsit, aproape niciodată, Nicolae Milescu Spătaru, Dimitrie Cantemir și fiul acestuia, Antioh, sau poetul Mihai Herescu (Mihail Mateevici Herascov) și Vasile Caragea 1. Pe de altă parte, autorii sovietici au neglijat nume care s-
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Miorița (1852). Prin buna receptare asigurată de romanticii noștri, ca și - mai târziu - prin așezarea celor două creații anonime printre arheii literaturii noastre de către G. Călinescu (acolo mai apărea și artefactul asachian privind-o pe Dochia cea urmărită de un ilustru roman), Miorița a ajuns să se bucure de un remarcabil prestigiu și În rândurile acestui alt segment de populație, cel cu instrucție literară. Grație Împrejurării favorabile care a făcut ca Între 1859 și 1918 statul român să se desăvârșească, iar
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
în viața socială, nu putea fi vorba nicidecum de supremația formei, pe care teoreticianul o subordonează „adâncimii simțirii”. La imaginea romantică a poetului profet și tribun, D.-G. adaugă imaginea „artistului-cetățean”, a poetului de geniu, angajat în viața cetății. Exemplele ilustre, prezentate pe larg în Artiștii-cetățeni (1894), sunt numeroase: Lessing, Schiller, Heine, Diderot, Voltaire, Rousseau, Hugo, Shelley, Byron, Burns, Alfieri, Leopardi, Mickiewicz, Pușkin, Lermontov, Șevcenko, Petöfi. Din nevoia de a reformula, pe alte fundamente, principiile critice moderne (sau „științifice”, cum le-
DOBROGEANU-GHEREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286804_a_288133]
-
natal, apoi urmează cursurile unei școli comerciale din București, pe care le-a absolvit în 1885. În 1894, se căsătorește cu Eugenia Burelly, fiica mezină a arhitectului Gaetano Burelly și sora Alexandrinei Caragiale, soția marelui dramaturg. În 1895, conducea, împreună cu ilustrul său cumnat, restaurantul gării Buzău. Din 1904, îndeplinește la Casa Școalelor funcția de conferențiar și inspector al cercurilor culturale de la sate, până în aprilie 1907, când, în toiul răscoalelor tărănești, Spiru Haret îl înlocuiește cu Mihail Sadoveanu. Începe să publice versuri
DUŢESCU-DUŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286922_a_288251]
-
Oponenții lui Marlborough susțineau că acești bani reprezentau fonduri publice și trebuia să se dea socoteală pentru ei; datorită faptului că a folosit fondurile pentru a-și plăti agentura, acest lucru ar fi fost imposibil. Churchill susține cu tărie că ilustrul său strămoș a procedat corect folosind sursele tradiționale de bani pentru a finanța activitățile de culegere a informațiilor, care nu erau finanțate de guvern. 7. La începuturile republicii americane s-a încercat aproximarea vechiului sistem, Congresul stabilind un fond pentru
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
moderne. Autoarea își propune să reactualizeze propunerile clasice, rejudecându-le prin mijlocirea sensibilității contemporane, a habitudinilor de gândire proprii secolului al XX-lea, să le afirme, așadar, ca prefigurări ale unei literaturi care nu se recunoaște întotdeauna în înaintași, oricât de iluștri ar fi ei. Paradoxală numai în aparență, formularea, ingenios răsturnată, potrivit căreia noii romancieri trebuie considerați precursori ai clasicilor, indică tocmai citirea și evaluarea creatorilor din secolele trecute prin filiere de explorare impuse de prozatorii moderni. Se demonstrează astfel circulația
MAVRODIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288067_a_289396]
-
2; Ștefan Lemny, Pr. dr. Paul Mihail, MM, 1985, 10-12; Ion Madan, O figură luminoasă a Basarabiei - preotul dr. Paul Mihail, „Magazin bibliologic” (Chișinău), 1992, 1; Virgil Cândea, Trecutul la timpul prezent: Paul Mihail, LA, 1992, 7; Ion Madan, Oameni iluștri: Paul Mihail - promotor al culturii și credinței, „Știința” (Chișinău), 1992, 6; Ștefan Ștefănescu, Paul Mihail, un mare istoric basarabean, „Opinia națională”, 1993, 13-14; Constantin C. Angelescu, Bibliografia scrierilor părintelui Paul Mihail, „Teologie și viață”, 1993, 11-12; Mihai Moraru, Paul Mihail
MIHAIL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288121_a_289450]
-
nu s-au comportat ca și cum ar fi fost legate între ele) a apărut o problemă analoagă, adică aceea de a stabili relații cu barbarii păgâni, însă, nefiind încă formată mentalitatea misionară ce va deveni foarte clară abia două secole după ilustrul pontif Grigore cel Mare, constituind apoi un element esențial al creștinismului din Evul Mediu timpuriu, răspunsul dat problemei barbarilor a fost, în secolul al cincilea, contradictoriu și confuz. Nu se poate spune că n-a existat deloc: se știe, conform
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Studi, Spoleto, 1980. La sfârșitul secolului activează Ghenadie din Marsilia, biograful care ne-a furnizat de mai multe ori informații despre scriitorii contemporani cu el, sau despre cei care, oricum, au trăit după Ieronim, cu al cărui catalog - Despre bărbații iluștri - el vrea să facă legătura, scriind o operă cu același titlu: De viris illustribus. Știm puține lucruri despre el de la un continuator necunoscut al operei sale: ar fi fost presbiter la Marsilia, ar fi trăit până în vremea papei Gelasius (492-496
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
viris illustribus. Știm puține lucruri despre el de la un continuator necunoscut al operei sale: ar fi fost presbiter la Marsilia, ar fi trăit până în vremea papei Gelasius (492-496) și ar fi scris și alte diverse opere în afară de aceea Despre bărbații iluștri. Ghenadie e interesat mai ales de scriitorii din Galia și, în ciuda schematismului manualului său, acesta e totuși prețios. Ghenadie cunoștea și greaca și ar fi făcut și unele traduceri din greacă, azi pierdute, din care una pentru papa Leon cel
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
punctele de vedere. 5. Sedulius Considerat de unii drept cel mai faimos poet creștin din secolul al cincilea, Sedulius, la fel ca Oriențiu, îi este însă total necunoscut lui Ghenadie care nu vorbește despre el în catalogul său dedicat Bărbaților iluștri. El însuși ne spune, în scrisoarea introductivă de la începutul poemului său adresată prietenului său, preotul Macedonius (o epistolă într-un stil foarte convențional, specific epistolografiei târzii), că în tinerețe fusese literat și laic și dusese o viață de plăceri, apoi
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
consfințit convertirea burgunzilor. A murit la puțin timp după aceea, în 518. a) Epistolarul Așadar, așa cum era obiceiul în epoca dinainte, Avitus s-a dedicat genului epistolar și a scris 86 de scrisori pe care le-a trimis unor personaje ilustre din Galia, principalilor nobili franci și chiar regelui Clovis care chiar în acea perioadă se converteau la catolicism; a mai scris unor senatori romani și împăratului Anastasius. Modelul pe care Avitus și l-a ales pentru scrierile sale literare a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
grad suprem pentru această atitudine contestatară este figura lui Spartacus (evocată și într-un poem independent), model și stindard al „singaporenilor”: „cavalerul” G. Mărgărit, Ernest Mathe („umanistul Matty”, apostol al dreptății absolute), „Mitea” (Dumitru Stelaru), Leonid Dimov, Mircea Ivănescu, precum și iluștrii congeneri defuncți: Const. Tonegaru cel sedus de himere, „Poet și Visător de rasă”, „seraficul Princip” Radu Stanca, robustul, neconvenționalul Robert Burns, Villon - cel „rătăcit într-o lume de smârc” - ș.a., iar printre toți aceștia, pitoreștii Stan Palanca („bardul de crâșmă
GEORGE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287216_a_288545]
-
Concerto pour violon et solitude), tr. Albert Py, Bruxelles, 2001; Octavian Goga. Geografie intimă, Cluj-Napoca, 2001. Antologii: Visători prin Orașul Surâsului (Șase poeți români), Cluj-Napoca, 2000. Traduceri: Jean Rouaud, Câmpurile de onoare, Cluj-Napoca, 1993 (în colaborare cu Yvonne Goga), Oameni iluștri, Cluj-Napoca, 1995 (în colaborare cu Yvonne Goga); Georges Perec, O colecție de amator. Povestea unui tablou, Cluj-Napoca, 1996 (în colaborare cu Yvonne Goga). Repere bibliografice: Tașcu, Poezia, 121-125; Adrian Popescu, „Alb pelerin”, ST, 1978, 1; Aurel Sasu, „Efebul din lumină
GOGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287304_a_288633]
-
GOLESCU, Iordache (c. 1776, București - 1848, Orșova), lexicograf, autor dramatic, culegător de folclor și traducător. Vlăstar dintr-o veche și ilustră familie boierească, Iordache - hipocoristic de la Gheorghe -, este al doilea copil al banului Radu Golescu. Carte învață cu dascăli reputați ai vremii, precum Lambru Fotiade, Șt. Comita, Constantin Vardalah. Urmând cursurile Academiei Domnești din București, își formează o solidă cultură clasică
GOLESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287309_a_288638]
-
Studii clasice” și valorificată în notele ediției pe care o pregătea și pentru care a fost distins post-mortem, în 1994, cu Premiul „Bogdan Petriceicu Hasdeu” al Academiei Române. Ediții: Ioan Inocențiu Micu-Klein, Carte de înțelepciune latină. Ilustrium poetarum flores - Florile poeților iluștri, ed. bilingvă, tr. edit., introd. Florea Firan, București, 1992. Repere bibliografice: Ileana Mihăilă, În căutarea surselor antologiei „Illustrium poetarum flores” de Ioan Inocențiu Micu-Klein, AC, 1992, 11; Ileana Mihăilă-Hâncu, File din istoria unui manuscris: „Illustrium poetarum flores”, CC, 1993, 4
HANCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287407_a_288736]
-
căutarea surselor antologiei „Illustrium poetarum flores” de Ioan Inocențiu Micu-Klein, AC, 1992, 11; Ileana Mihăilă-Hâncu, File din istoria unui manuscris: „Illustrium poetarum flores”, CC, 1993, 4; Radu Mârza, Ioan Inocențiu Micu-Klein, „Carte de înțelepciune latină. Illustrium poetarum flores - Florile poeților iluștri”, „Caietele David Prodan”, 1994, 1; [I. Fischer], Nota redacției la Bogdan Hâncu, Preluare și prelucrare în antologia poetică a lui Ioan Inocențiu Micu-Klein, SC, 1997. Il.M.
HANCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287407_a_288736]
-
intensifică, din voluptatea renunțării, a jertfei în numele iubirii închinate lui Dumnezeu, se naște o beatitudine contemplativă specială. Versurile înscriu astfel și un jurnal, document psihologic a cărui relevanță este concurată numai de scrisorile bogate, dense, trimise de H. în special ilustrului său tată („un bildungsroman epistolar”, cum le numește Paul Cornea). S-au păstrat, de asemenea, peste cincizeci de proiecte dramatice, planuri și fragmente de comedii, de drame cu subiecte antice ori plecând de la istoria și mitologia românească (L’Ami de
HASDEU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287417_a_288746]