19,706 matches
-
se discută despre unul care în mod sigur este incapabil de a făptui ceva anume, de obicei exclami: „- Ți-ai găsit omul!” Mai bine-zis, nu l-ai găsit! Cam așa stau lucrurile și în cazul pe care îl expun. Am imaginat personajul tocmai fiindcă nu l-am vazut nicăieri. Mai exact, omul meu nu poate dovedi că trăiește cu adevărat. Și atunci, zadarnic garantez eu pentru existența lui!... S-ar putea să nu fiu crezut pe cuvânt. De aceea voi recurge
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
ultima clipă, a despărțirii (și reîntâlnirii) prin dragoste. Acestea fiind date, se naște o nouă întrebare: nu este o ironie a sorții să cauți fericirea nu prin tine însuți, ci prin celălalt? Semn al celor aleși, ori al neputincioșilor? Platon imaginase o explicație mitică: nostalgia sufletului după întregul originar și dorința parcurgerii drumului de la un eros terestru la un eros celest. Nu cumva înțelepții caută fericirea în sine tocmai fiindcă prin celălalt nu durează decât o singură clipă (ultima)? Ce fel
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
și celelalte, că în mișcarea artistică de amatori este loc, berechet! RADU MERCEA-IACOBENI Adevăratul său nume este Radu Bouroș, născut în satul Iacobeni. Fiindcă avea (și are!) prea mult umor, nu a păstrat numele cunoscutului patruped... Cine poate să-și imagineze că istoria literară va admite în paginile ei pe scriitorul... Bouroș? De când cu schimbarea, citește regulat Buletinul Oficial (nu uită să amintească, de câte ori are ocazia, că, spre deosebire de el, Stendhal citea Codul civil...). Aici găsește atâtea de râs! Ce neașteptate schimbări
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
la câți academicieni dăduse cu „pleaftura”, ce poeți tineri promovase în paginile ziarului. Uita, intenționat sau nu, de cazul tânărului care, după ce debutase cu poezia A răsunat în munți o dinamită, mai adusese una, pe tema responsabilității umane. Poetul își imagina cum el, barcagiu fiind, ar avea îndoieli în privința capacității de a-și transporta semenii, în bune condiții, pe malul celălalt. Când să-și dea avizul pentru publicare, tovarășu’ Radu a citit-o, a recitit-o și a întrebat scurt: „Băiatul
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
caldă. Iată cum adevărul nu este întotdeauna cel mai plăcut lucru pe care îl poți afla. Melcii sunt suficient de scârboși și fără să mai bea apă caldă. Încearcă numai să bei apă caldă dintr-o baltă! Și, în timp ce bei, imaginează-ți pentru câteva secunde că ești melc. Dacă ai reușit, se cheamă că ți-ai provocat cu succes un coșmar... Ce minte bolnavă trebuie să ai totuși ca să scrii poezii pentru copii! Bun. Dă-i dracu’ de melci. Aia cu
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
melodie, nu avea nici o legătură cu melcii și nici cu apa caldă. Cum era cu oile? A, da: te întinzi pe spate, stingi lumina... Invers, că tu n-ai veioză. Deci, stingi lumina, te întinzi pe spate, închizi ochii, îți imaginezi o pășune verde și o turmă de oi care paște în peisaj. Oile - esențiale în chestiunea de față, căci, de îndată ce reușești să le focalizezi sub pleoape, oricât de absurd ar părea, trebuie să te apuci să le numeri. O oaie
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
patru oi... Patru oi?! Păi, de ce sunt numai patru oi? Ce turmă mai e aia care e formată din numai patru oi? Stai să ne-nțelegem, să nu ne pierdem cu firea și să recapitulăm: psihologul a zis să îți imaginezi o turmă. Păi și tu de ce ți-ai imaginat numai patru oi? Mai ai nerușinarea să te mai și plângi? E imaginația ta! De ce nu ți-ai imaginat o sută de oi, o mie? Un milion? Un miliard? Un catralion
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
oi? Ce turmă mai e aia care e formată din numai patru oi? Stai să ne-nțelegem, să nu ne pierdem cu firea și să recapitulăm: psihologul a zis să îți imaginezi o turmă. Păi și tu de ce ți-ai imaginat numai patru oi? Mai ai nerușinarea să te mai și plângi? E imaginația ta! De ce nu ți-ai imaginat o sută de oi, o mie? Un milion? Un miliard? Un catralion de oi?! Ia nu mă mai tot muștrului! Eu
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
ne pierdem cu firea și să recapitulăm: psihologul a zis să îți imaginezi o turmă. Păi și tu de ce ți-ai imaginat numai patru oi? Mai ai nerușinarea să te mai și plângi? E imaginația ta! De ce nu ți-ai imaginat o sută de oi, o mie? Un milion? Un miliard? Un catralion de oi?! Ia nu mă mai tot muștrului! Eu mi le-am imaginat, eu le număr! Dar, dacă e imaginația mea, la ce dracu’ le mai număr? Asta
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
Mai ai nerușinarea să te mai și plângi? E imaginația ta! De ce nu ți-ai imaginat o sută de oi, o mie? Un milion? Un miliard? Un catralion de oi?! Ia nu mă mai tot muștrului! Eu mi le-am imaginat, eu le număr! Dar, dacă e imaginația mea, la ce dracu’ le mai număr? Asta să îmi explici. Nu să te legi de mine că nu sunt în stare să-mi imaginez mai mult de patru oi! Iar psihologul ăla
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
mă mai tot muștrului! Eu mi le-am imaginat, eu le număr! Dar, dacă e imaginația mea, la ce dracu’ le mai număr? Asta să îmi explici. Nu să te legi de mine că nu sunt în stare să-mi imaginez mai mult de patru oi! Iar psihologul ăla tembel nu are decât să-și bage în fund toate oile și să mă lase în pace. Ia stai! Mi-a venit o idee. Dar dacă, de pildă, mi-aș imagina că
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
-mi imaginez mai mult de patru oi! Iar psihologul ăla tembel nu are decât să-și bage în fund toate oile și să mă lase în pace. Ia stai! Mi-a venit o idee. Dar dacă, de pildă, mi-aș imagina că oile nu sunt ale mele... Dar tu, ce, ziceai că sunt ale tale? Da, eu așa mă gândisem, dar era în mod cert greșit. Pornisem de la un paralogism. Cum ce e aia un paralogism? Adică tu nu știi ce
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
am nici cea mai vagă idee câte oi are. Atunci nu ar mai fi absurd să le număr, nu? În cazul ăsta nu mi-ar rămâne decât să sting lumina..., să mă întind pe spate..., să închid ochii..., să îmi imaginez pășunea țoarecare!), ciobanul țoarecare!) și oile lui. O oaie, două oi, trei oi, patru oi... Păi, de ce să le număr, când pot pur și simplu să îl întreb pe cioban direct? Sunt ale lui, el trebuie să știe foarte bine
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
că behăitul ăsta spontan îl deranja, pentru că avea nevoie de liniște pentru a înțelege ce se întâmpla. Degeaba își înfigea deștele în urechi, alea behăiau dinăuntru spre înafară. Era întâia oară când se bucura că nu a reușit să-și imagineze mai multe. Ce se făcea dacă, pe pășunea lui oarecare, cu un cioban oarecare, ar fi apărut, fără voia lui, o sută de oi, o mie, un milion, un miliard, un catralion? Și fiecare s-ar fi pus pe behăit
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
însemna să viseze că vrea să moară și nu poate. Se scutură ca luat de friguri. Oile, nițel amețite, tăcură câteva minute, după care își reluară cântul lor de oi. Ce lipsea? Tăceți o secundă, vă rog, promit să-mi imaginez pentru voi data viitoare o pășune cu mult mai reușită, mai verde, mai grasă... Atât, o secundă de liniște. Cer prea mult? Deodată, cuprins de o îndoială înfiorătoare, își lovi obrajii cu palmele. Nu asta își dorise? Nu gândise el
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
șușanelelor-de-viță-nobilă. Căci, dincolo de cele ce au fost scrise, transmise pe cale orală sau anesteziate în cotloanele memoriei, s-a păstrat în mod cu totul neașteptat tocmai acel zvâcnet al spiralei temporale care face obiectul șușanelelor-de-viță-nobilă. Anna, mai frumoasă chiar decât fusese imaginată și mai pasională decât sperase însuși autorul, își făcu apariția pe aleea conacului. Aceeași ținută, aceeași privire, aceleași gesturi, dincolo de ceea ce suportă însăși femi nitatea, lucruri care îl tulburaseră, de bună seamă, și pe Vronski. Lui Lev Nicolaevici Tolstoi îi
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
puțin și știi cu exactitate câte fire de păr are în cap. E clar, n-o să-ți spună niciodată, poți tu să te și tăvălești de ciudă și frustrare. N-o să-ți dezlege misterul chit că-l torturezi. Rânjești absent imaginându-ți cum l-ai strânge în menghină încet, încet, pas cu pas, sinistru, până i-ar da zeama prin piele... Te uiți la el încă o dată, n-ai nici o șansă să-l intimidezi. Fața lui nu exprimă nimic. Absolut nimic
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
de megafon. Așteptă cu privirea împiedicată în romburile covorului. Tehnica aceasta care era mai bătrână și decât bunică-sa reușea încă să-l pună în încurcătură mai dihai ca întrebările existențiale despre viață și om. Bătu darabana a pagubă. Își imagină cum, de partea cealaltă, legată cu fire invizibile, liniștea încăperii era violată ritmic de țârâitul telefonului. O dată, de două ori, de trei ori. Nimeni. Curajul nu îi fusese răsplătit. Zeii nu iubeau azi îndrăzneții. Gigi Pătrunjel simți un pește rece
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
ce spun eu „bună“? - MINUNATĂ zi, vom... Vom ce, idiotule? se apostrofă Gigi Pătrunjel, disperat. E limpede că nu ești în stare. Stai locului. Nu te mai foi atât. Na, că ai vărsat cafeaua în pat. Chiaunule! Tu ce-ți imaginezi? Că don’șoara o să citească scrisorica ta și o să pice pe spinare de emoție? Gigi Pătrunjel - marele cuceritor. Ce să-ți spun... Ai și-un nume de războinic, ceva de speriat! Trecut binișor de treizeci de ani și nu ești
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
pat, sub aceeași plapumă, numai să tacă. Mătușa Pamela însă uitase desăvârșit toate cele întâmplate și parcă de atunci se insinuase în viața lui și mai dihai. O privea cum ronțăia, cu fiecare treaptă urcată, din intimitatea lui și își imagina cum ar fi dacă i-ar pune piedică. Cum el, Gigi Pătrunjel, prostănacul familiei și bătaia de joc a tuturor celorlalți, stă în capul scării și privește detașat cum mătușa lui mustăcioasă și grijulie se rostogolește duduind ca un tractor
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
Vasile, și revenise în forță cu un exemplu de nume, care pe locatari îi cam năucise, dar, până la urmă, le alinase nițel suferința. Aleea Revoluției, desigur, ar fi fost o bună denumire, poate chiar mai bună decât orice își putuseră imagina locuitorii de pe aleea Muze lor. Doar că, așa minunat cum se dovedise,rămânea un vis ce nu avea de gând să se împlinească în ruptul capului. Fuseseră câteva voci care susținuseră că în ruptul capului primarului ar fi putut găsi
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
apucă delicat pe cel mai lung dintre ele și-l privi câteva secunde dus pe gânduri. Făcea asta de fiecare dată când avea norocul de a găsi un astfel de chiștoc bine păstrat. Ce să mai, era aproape intact. Își imagină că e o țigară întreagă pe care abia ce a scos-o dintr-un pachet de pe care numai ce desfăcuse țipla. După cum fusese stinsă, era în mod cert abandonată de o mână de femeie. Numai ele au mărinimia asta de
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
răsfrânt pozitiv în cariera lui și conferă volumului său un folos care face din el un adevărat manual de diplomație. Sper că nu voi supăra pe nimeni, dacă voi spune că astăzi, majoritatea diplomaților nu au cultură istorică, întrucât își imaginează că vremurile demult apuse nu au nici o legătură cu cele de acum. Percepție total eronată! În istorie, oricât de mari ar fi mutațiile produse, există elemente de continuitate (Iorga le-a numit "permanențe ale istoriei"), astfel că diplomatul se regăsește
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
și că nu se îndoiesc vreo clipă de faptul că nu au (câteodată) și conversații mai ușoare (mai "libere") decît acelea susținute de domnul de Talleyrand 12 sau de prințul Bismarck. Alții, la antipod, afișează un aer familiar; ei își imaginează că par naturali atunci când devin indiscreți, sperând să se bucure de încrederea colegilor lor, care, de fapt, îi împing cu viclenie în centrul atenției, pentru a profita apoi de naivitatea lor. Așadar stilul abordat în conversație este esențial și, până la
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
el este numit "tratat", iar când acesta privește interese specifice și temporare, "convenție". Se vorbește, de pildă, de: "tratatele de la Viena" și de "convenția poștală". Mi se va ierta faptul că am intrat, în această privință, în detalii. Mulți își imaginează că, de îndată ce un ambasador își prezintă scrisorile de acreditare, el poate negocia în toate problemele de interes pentru țara lui. Este o eroare. Scrisorile de acreditare nu au alt scop decât acela de impune recunoașterea funcției de diplomat. Din momentul
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]