3,483 matches
-
vârfurile degetelor cum numerele își găsesc locul. Îmi făcea plăcere doar să deschid încuietoarea. Am deschis larg ușa. Mereu simțeam o fierbințeală ca de la whisky, pe jumătate adrenalină, pe jumătate relaxare, când vedeam pașaportul oficial și plicul gros de manila. Imitația de piele era foarte fină la atingere. Stema aurie și înscrisul - Statele Unite ale Americii - îmi făceau cu ochiul. L-am deschis cu mult respect, ca pe o carte de rugăciuni. Litere negre se înșirau pe hârtia groasă. Van Pels, Peter
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
pe altul. În timp ce ne îndreptam spre podul de peste canal, prin piața din fața bisericii, clopotele de la Westerkerk tulburau aerul fierbinte. Treceam pe lângă statuie acum. Nu aveam să mă uit la ea. Nici măcar nu e vreo asemănare cât de mică. Este o imitație proastă a unei balerine de Degas. Chiar și Madeleine, care nu știe cum arăta, cu excepția fotografiilor din cărți și din reviste, de pe eșarfele de mătase vândute ca suvenire și de pe lateralul unui turn din Anglia unde erau masacrați evreii în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
pe nervi, nu are simțul măsurii, dar alteori e de-a dreptul sclipitor. Vom mai auzi de el Într-o bună zi. Merită să investești În el. Vinerea trecută, de pildă, ziceau, la Începutul serii, Înainte să devină ridicol cu imitațiile sale de politicieni, a fost uluitor cum a prins cuvântul „ritual“ din gura lui Țvi și ne-a fascinat pe toți ca pe niște copii mici, spunând pe neașteptate „Totul este ritual“ și ne-a trântit dintr-odată teoria aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
șoferul răspunse: Așa să fie. Amin. Mâine, decise, chiar mâine-dimineață, mă scol și Îl iau la analize, la spital. Cu forța, dacă va fi nevoie. Șuierăturile astea sunt ceva nou. Asta dacă nu-și extinde din nou repertoriul, adăugându-i imitații comice de trenuri, care să acompanieze povestirile despre căile ferate. Sau poate e vorba de o răceală ușoară, iar eu, ca de obicei, pierd simțul proporțiilor. Deși cum aș putea să pierd ceva ce n-am avut niciodată? Dar nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
au devenit mai simple și mama a venit într-o zi cu o față de masă de plastic; arăta ca pânza și avea un model alb în relief care-ți sugera o broderie: —E pentru grădină, hotărî ea. Dar, pe urmă, imitația asta acoperi la fel de bine și masa ovală din Cöln, ca față de masă pentru micul dejun - și nimeni nu o găsi respingătoare pentru că nimeni nu putea contesta că era practică. Nu aveam să ne ducem în tabăra legiunii, spuse Armin, urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
să Înțeleagă extazul trăit aparent de Îndrăgostiți atunci când se Îmbrățișează. O urmărise fascinat deschizându-se ca o floare, Încălzită de o viață socială tot mai bogată. Du Maurier avea el Însuși o slăbiciune pentru femeile frumoase. Ținea În casă două imitații din ghips după Venus din Milo - una pe polița căminului din sufrageria-atelier și cealaltă pe un postament, În unghiul făcut de scară - ca pe reprezentări ale devotamentului său față de idealul formelor feminine. Dacă personajele feminine ale lui Leech erau „drăguțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
eroice de bătălie, care urca În spirală, de la bază către vârf. — Seamănă cu Columna lui Traian de la Roma, spuse ea. Îți amintești că am văzut-o Împreună, când era asta, În ’81? — Așa e. Aceasta a fost construită ca o imitație explicită a Columnei lui Traian. Metalul provine din o mie două sute de tunuri capturate la Austerlitz. — Doamne, Henry, ești un ghid de călătorie ambulant. — Locul acesta mă interesează În mod special. Imaginea lui reprezintă prima mea amintire. — Cât de veche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
propria sa mărturisire, era și grăjdar, și hoț mi-a picat greu la stomac. Cu sinceritatea ce mă caracterizează, mi-am Îngăduit să Îmi exprim elegant Îndoiala cu privire la existența juvaerului. Punct ochit, punct lovit. Goliadkin a deschis un cufăr din imitație de crocodil, a scos două etuiuri identice și pe unul din ele l-a deschis. Nu mai Încăpea nici o Îndoială. În culcușul acela de catifea strălucea fratele bun al lui Koh-i-noor. Nimic din ce este omenesc nu-mi trezește uimirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
am să uit niciodată duelul: plebeul Împotriva omului de lume, hrăpărețul Împotriva indiferentului, jidanul contra arianului. Un tablou prețios pentru galeria din mintea mea. Încercând să-și ia suprema revanșă, Goliadkin părăsește brusc vagonul-restaurant. Se Întoarce neîntârziat, aducând cufărul din imitație de crocodil. Scoate un etui și-l pune pe masă. Îmi propune să joc cei trei sute de pesos pierduți pentru diamant. Nu-i refuz ultima șansă. Fac cărțile; am full de ași; arătăm cărțile; diamantul prințesei Fiodorovna e al meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Cine ar fi spus atunci că În viitorul apropiat haoticul avea să fie etichetat drept nehotărât și defetist?! Nu vom irosi, desigur, nici o singură picătură de cerneală, nici un singur minut pentru a scrie și a face de două parale grosolanele imitații care au fost deschise publicului (!) Într-un Luna Park din Orașul Etern și În cele mai acreditate târguri france din Orașul-Lumină. E demn de interes, deși eclectic, sincretismul lui Otto Julius Manntoifel, al cărui sanctuar cu Multe Muze din Postdam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
nu iera obișnuite, m-am târât ca tenia chiar până-n față la ușile lu menționata locantă dă restorant. Între garaju lu Q. Pegoraro și fabrica dă sifoane am Înregistrat de visu o coșmelie c-un singur cat, două balconașe dă imitație și poartă cu ciocan. Pă când măsuram șandramaua aia cu vizualu, ca s-o jicnesc bine, a dășchis poarta o insă respetabilă, sex femenin și umblători papuci, care am indentificat-o, cu toată vârsta, că iera văduva lu salvatoru meu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
au fost gauchos, dar s-au jucat de-a gauchos. Lugones, pe care nu-l pot uita, tot așa cum nu-l pot da uitării pe Quevedo. Și dragostea pentru literatura fantastică, cu mult mai adevărată și mai veche decât imperfectele imitații ale realismului“. Știm, și uneori chiar ne amuzăm pe seama faptului, că Borges ura oglinzile, deoarece - spunea - În apele lor limpezi și necorupte, ființele și lucrurile se perpetuează prin multiplicare. Dar eu continuu să cred că aceste vorbe erau, ca multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
să plecăm de aici“, Își zise Norman. — Aspectul exterior este perfect, cu excepția unei aripi dorsale-suplimentare la coadă. Dar Înăuntru totul este anapoda. Animalele astea nu au cum să trăiască. Nu au stomac. Nici aparat reproducător. Animalul ăsta arată ca o imitație nereușită a unei crevete. — Și totuși, crevetele sunt vii, remarcă Norman. — Mda, sunt. Chestia asta părea s-o nemulțumească. — Iar calmarii păreau perfect normali În interior, spuse Norman. — De fapt, nu erau. Când am disecat unul, am văzut că-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
și periculoasă. Este cel mai perfect mijloc prin care se pot exprima gîndurile, sentimentele și instinctul. Dintre toate mijloacele de expresie, felul În care funcționează mînuirea creatoare a imaginilor evocă cel mai mult lumea viselor. Un film este ca o imitație involuntară a unui vis”. Filmul actual recunoaște arma periculoasă. Cinematograful a ajuns o astfel de armă nemuritoare pentru că, fiind Într-o umilitoare, zdrobitoare proporție tîmpit, tîmpește. Nu mai este și nici nu mai vrea să fie a șaptea artă, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
filmul italian al anilor cincizeci, ca și pe cel rusesc din aceeași perioadă, fără, evident, urmă de priză emoțională a se vedea secvențele cu banda de copii, furate de la partizani , și o face excepțional de prost, apoi imită pînă și imitația și apar cadre „americane”, cu urmăriri de mașini penibile, desene cu spray-ul new yorkez pe zidurile din chirpici și veșnicul erou total, adumbrit, ratat dar neînvins muncitoresc, astfel Încît fără să vrei reții scene cu Fane pălmuindu-l pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
zecile de victime, bătălia dintre deținuți și gardieni, presa omniprezentă, Întunericul, sîngele, țipetele, ziua lăcustei lui John Schlesinger, wrestling, demonul, demonul care răsare din iepure, din alcool, din nimic, ca În Millenium, cînd te sperie un nesfîrșit șir de criminali imitații tot mai palide prin multiplicarea la xerox mîna a doua a lui Hanibal Canibal, Puccini, moartea reporterului executat cu spatele la copac sub privirea propriei videocamere, În stil clasic, dar ca o veștedă replică a dramei celui care moare În teatrul absurd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
din jurul ei. Ceasul electric o să i-l dea într-o zi lui Andrei Vlădescu. Și tabloul ăsta îngrozitor, înnegrit de vreme, cu țărani întorcându-se de la câmp. Unii i-au zis că ar fi Băncilă, dar nu crede. E o imitație veche. Toate sunt vechi în jurul ei, îi seamănă. Atât de vechi, încât trosnesc, acoperind până și muzica. De ce o fi ținând atât de mult la lucruri? A îngrămădit în casă o mulțime de mobile și n-are nevoie de toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
fotoliu, cu fața trasă, pudrată în cenușiu-trandafiriu, cu bărbia ascuțită și ovalul chipului dezvelit din părul lung și negru și cu lănțugul cu clopoței de argint minusculi zăngănindu-i peste sâni și degetele lungi prinse în inele de cornalină și imitații de pietre prețioase și argint învechit. Vorbind nu pentru a-i spune ce se întâmplă, întrucât presupunea că le știe sau le intuiește măcar, ci pentru ea însăși, să se elibereze și să arunce apăsarea strânsă în străfundurile ei, știind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
surprinzător de curat și de luminos. Bucătăria era pe dreapta, o fâșie Îngustă pe care putea circula o singură persoană, cu gresie albă pe jos și cu dulăpioare de melamină relativ albe. Blaturile de lucru erau dintr‑un soi de imitație de granit cu picățele, iar pe perete, deasupra aragazului obișnuit, era și un cuptor cu microunde. — Grozav, a zis mama și a deschis frigiderul. Ai deja și tăvițe pentru gheață. Lucrătorii de la firma de transport au trecut pe lângă noi gâfâind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
nici un pic cu apartamentul ordonat, de burlac al lui Kay, dar nici cu ceea ce se așteptase Helen. Pereții, zugrăviți cu o tempera roșie, cîrpită din loc În loc, erau goi; covoarele erau un amestec de chilime turcești peste care erau aruncate imitații de carpete. Mobila era foarte obișnuită. Era un divan-canapea mare acoperit cu perne desperecheate, și un scaun de catifea roz murdar, sub care se vedeau arcurile și pînza de sac rupte. Vopseaua poliței căminului imita marmura. Acolo se afla o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Paula stă deoparte și-mi privește abilitățile de mamă cu aerul plin de sine și mulțumit al instructorului de la școala de șoferi Îndrumându-l pe elevul atoateștiutor către accidentul inevitabil. După cincisprezece minute de stat la coadă În Toad Hall - imitații de gargui făcuți din polistiren gri - ajungem la casă și Paula comandă chifteluțe de pui pentru ea, Emily și Ben. Pe motiv că puiul are toate șansele să fie antibiotice Învelite În pesmet, mă hotărăsc să iau atitudine. Sugerez că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
conte și pe micuțul lui parcă îi înghițise pământul; în al doilea rând, cele două familii nu-și mai vorbeau de când tata, care era mare amator de chilipiruri, îi vânduse contelui patru scaune Chippendale care s-au dovedit a fi imitații. Afacerea Scaunelor - cum fusese botezată de ziarul local - era o dispută tipic englezească, sortită să nu fie soluționată niciodată. Deși scaunele fuseseră înapoiate, iar tata returnase banii și-i ceruse în scris scuze contelui furios, spunând că fusese păcălit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
părea a nu fi decît o adunătură de terenuri de golf și piscine. Cinci kilometri mai departe spre est, am trecut pe lîngă o elegantă clădire de apartamente ridicată pe o ramificație năpădită de tufăriș a drumului de coastă, cu imitații de coloane romane și porticuri albe, după toate aparențele importate din Las Vegas În urma unei vînzări de inventar hotelier, inversîndu-se astfel exportarea către Florida și California, În anii ’20, a mănăstirilor spaniole și a abațiilor sarde dezasamblate. Drumul spre Estrepona
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
plin de Însuflețire al ciocanelor care Închegau În cuie avanscena arcuită a unui teatru În aer liber, la mică distanță de port. Condusă de Harold Lejeune, ocazional inspector de nave la Registrul Naval, o echipă de tîmplari entuziaști asambla o imitație onorabilă de teatru la malul mării. Lejeune se așeză călare pe stîlpul care urma să susțină efigia teatrului, cu șapca de baseball trasă șmecherește pe cap, și cu unghiile Înfipte Între dinții puternici, așteptînd să fie ridicată În poziție ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
cu seamă, În felul În care n-am reușit să percepem cât de profund se deosebește ea de știință. În esență, nici o artă nu este cu adevărat posibil de predat. Toate cunoștințele din domeniul tehnicilor ei nu pot oferi decât imitații sau copii ale artei anterioare. La o ultimă analiză, ceea ce este de neînlocuit În orice obiect de artă nu este niciodată tehnica sau măiestria, ci personalitatea artistului, expresia sentimentului lui individual și unic. Toate progresele majore În tehnică au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]