5,812 matches
-
cărei locuitori fie trebuiau să se ferească unii de alții pentru a nu fi „demascați”, fie „demascau”, adică practicau delațiunea (din zel, din frică, din lașitate, din oportunism). Cum orice regim comunist - deci și cel din România (care, În plus, imita asiduu modelul sovietic) - Își propusese crearea „omului nou” (pe care analiștii fenomenului l-au văzut ca pe un homuncul), acest lucru s-a petrecut mai cu seamă prin intermediul obedienței rezultate din reacțiile pavloviene pe care s-a scontat: românii fuseseră
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
a rezistenței prin cultură Marius Jucan: Cenzura comunistă a avut totuși, În felul ei, dreptate, pentru că odată cu vehicularea sintagmei realism critic, s-a pierdut tot șarmul naiv al comunismului care ținea de incultură; lumea a Început să citească și să imite pe ici, pe colo spiritul critic, citindu-l pe Balzac, Dickens, iar când a ajuns la Demonii lui Dostoievski a intrat la idei. Știau bine acei comisari că dacă dai drumul la o carte, intelectualii o să ceară mâine publicarea alteia
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
cu precădere tinerilor cititori. Textele lui F. au beneficiat de un spațiu destul de amplu în antologiile literaturii românești de avangardă, însă nici cele din Bust, nici cele rămase în revista „unu” nu au o relevanță specială. Autorul s-a străduit, imitându-i fidel pe suprarealiștii consacrați, să împerecheze șocant cuvintele, începând chiar cu titlurile: Bust de rege carpen, Bust de fecioară vanilie, Bust de pasăre concentrică, Bust de cocoșați impecabili etc. Teribilisme juvenile, în genul celor practicate de Geo Bogza, ratează
FAUR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286971_a_288300]
-
dintre clădirile din program pentru a evita detectarea cu ajutorul sateliților și al altor sisteme tehnice de culegere a informațiilor. Unele fuseseră construite pentru a împiedica emisiile radioactive, în timp ce altele fuseseră proiectate pentru a atrage cât mai puțin atenția asupra lor, imitând aspectul fabricilor de produse industriale legale. Se pare că abia după ce un inginer irakian care cunoștea încercarea lui Saddam Hussein de a construi o bombă a trecut după război de partea adversă au fost identificate aceste locații ca făcând parte
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
Pe scurt, „o cultură nu se verifică decât prin caracterul ei național”; vechea cultură religioasă, „străină prin limbă”, deși exaltată de tradiționaliști, nu a produs „nimic românesc”. Forțele revoluționare înfrânte în 1848 au căutat modele în spațiul apusean, „i-au imitat formele sociale”. Teza maioresciană despre așa-zisele forme fără fond e, principial, eronată: „Departe de a fi fost vătămătoare, prezența formelor a fost chiar rodnică; prin legea simulării-stimulării, ea a produs, în unele ramuri ale activității noastre, o mișcare spre
LOVINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
care vorbește poetul este aceea prin care el încearcă să șteargă ofensa adusă regelui; dar, în realitate, în afară de Guntamundus, Draconțiu i se adresează și lui Dumnezeu, iar poemul său e un poem de pocăință creștină: poetul propune regelui să-l imite pe Dumnezeu în privința sa pentru că Dumnezeu este milostiv cu toți oamenii. Draconțiu nu uită nici măcar aici că este un literat care cunoaște foarte bine poezia păgână și ia ca model pentru cântul său Poeziile triste (Tristia) ale lui Ovidiu, dar
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
culegeri de exempla, adică de exemple istorice cu caracter moral folosite ca ilustrări ale virtuților și ale viciilor. În ce privește scriitorii creștini, pare că terminologia teologică a lui Draconțiu e influențată încă de cartaginezul Tertulian și că pasajele cu caracter imnic imită imnurile lui Ambrozie. Opera poetică a lui Draconțiu este foarte interesantă și din punct de vedere al lexicului și al evoluției limbii și metricii latine (aceasta din urmă era de-acum o pură reconstrucție doctă pentru că încă din secolul al
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
său, cel de-al doilea e mult mai angajat decât primul. Originea africană a poemului e dovedită de numele destinatarului, un poet care a trăit la Cartagina în vremea regelui Trasamundus (496-523), ca și de pasajele frecvente în care sunt imitați poeți creștini din secolul al cincilea (în afară, bineînțeles, de cele în care e vizibilă influența clasicilor păgâni cum e Virgiliu). Se pot observa numeroase încălcări ale regulilor de metrică și prozodie, semn că scăzuse interesul pentru structurile literare tipice
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Ciprian din Cartagina; el trebuie plasat însă în Galia primelor decenii ale secolului al cincilea: paralele textuale dovedesc că Ciprian Galul s-a folosit de operele poetului păgân Claudian, care a scris între 395 și 405 și că a fost imitat de Claudius Marius Victor. Ar putea fi acel presbiter căruia Ieronim îi dedică, între 415 și 418, exegeza Psalmului 89. Oricum, pare că opera a ajuns până la noi mutilată și că ar cuprinde toate cărțile istorice din Vechiul Testament. Heptateuhul lui
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
situația narată: rugăciunea lui Moise după traversarea Mării Roșii, cântarea israeliților în preajma fântânii din deșert și aceea a lui Moise pe patul de moarte nu sunt în hexametri, care au un ritm eroic, narativ, ci în metru liric. Poetul îl imită mai ales pe Virgiliu, dar cultura sa clasică e considerabilă pentru că îl cunoaște și pe Statius; îi imită totodată și pe poeții creștini, cum sunt Prudențiu și Paulin din Nola; totuși, prozodia și metrica sunt deseori defectuoase, adică nu mai
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
lui Moise pe patul de moarte nu sunt în hexametri, care au un ritm eroic, narativ, ci în metru liric. Poetul îl imită mai ales pe Virgiliu, dar cultura sa clasică e considerabilă pentru că îl cunoaște și pe Statius; îi imită totodată și pe poeții creștini, cum sunt Prudențiu și Paulin din Nola; totuși, prozodia și metrica sunt deseori defectuoase, adică nu mai respectă regulile metricii clasice. Poetul cunoaște totuși instrumentele tradiționale ale poeziei latine, de exemplu folosirea frecventă a aliterației
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ar fi schimbat numele în Severus Sanctus. A scris, în jurul anului 400, un mic poem dedicat Morții boilor (De mortibus bovum); acest titlu bizar a fost schimbat mai târziu, devenind Puterea semnului crucii Domnului (De virtute signi crucis Domini); Endelechius imită, prin conținut și stil, cartea a treia a Georgicelor lui Virgiliu, poemul fiind un dialog între câțiva „păstori” (iar denumirea de păstor nu e doar bucolică pentru că se referă la episcop) care se plâng că ciuma le-a decimat turmele
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
sale. Claudius Marius Victorius consideră că este de datoria poetului creștin să prezinte în mod poetic adevărul credinței și se servește de acest drept pentru a introduce în poezia sa elemente narative inventate, scene dialogate și descrieri de bătălii. Poetul imită în mod clar modelele clasice, dar cunoaște și operele poeților creștini cum sunt Iuvencus, Prudențiu și Paulin din Nola. Ghenadie crede că scriitorul e plin de bune intenții, dar nu e neapărat un poet creștin pentru că e aplecat mai ales
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Poemul 4 din culegerea lui Paulin din Nola; acesta ar fi fost compus înainte de invazia barbarilor, care a distrus viața fără griji de care se bucura poetul, și este încă plin de seninătate și de bucurie. Și acest poem îl imită îndeaproape pe Ausonius care scrisese un scurt poem intitulat Rugăciunea (Oratio): această operă fusese imitată de mulți, printre care și Paulin care reproduce un vers întreg; rugăciunea lui Paulin e, totuși, complet diferită de aceea a lui Ausonius. Așa cum Paulin
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
barbarilor, care a distrus viața fără griji de care se bucura poetul, și este încă plin de seninătate și de bucurie. Și acest poem îl imită îndeaproape pe Ausonius care scrisese un scurt poem intitulat Rugăciunea (Oratio): această operă fusese imitată de mulți, printre care și Paulin care reproduce un vers întreg; rugăciunea lui Paulin e, totuși, complet diferită de aceea a lui Ausonius. Așa cum Paulin din Nola este un convertit care a abandonat învățătura lui Ausonius, în aceeași măsură - și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
aceeași măsură - și chiar mai mult decât acesta - este un convertit Paulin din Pella, nepotul lui Ausonius. Ruptura cu trecutul n-ar putea fi mai netă și mai evidentă. Prozodia și versificația sunt adesea defectuoase, deși el declară că îi imită, în afară de Virgiliu, și pe Ausonius, pe Paulin din Nola și pe Claudius Marius Victorius. Bibliografie. Ediții: SChr 209, 1974 (Cl. Moussy); BPat 26, 1995 (A. Marcone). Studii: P. Courcelle, Histoire littéraire des grandes invasions germaniques..., op. cit.; F. Della Corte, L
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
trei reprezintă o reelaborare în versuri fidelă dar lungă și prolixă, a Vieții Sfântului Martin, compusă de Sulpicius Severus, text care, cu siguranță, prin vivacitatea redactării și rafinamentul stilistic, putea să trezească într-un alt literat dorința de a-l imita. Procedând astfel, Paulin a continuat tradiția epopeii biblice, repovestind faptele unui sfânt și subliniind cu emfază oratorică minunile făcute de acesta. A alcătuit, așadar, un fel de epopee hagiografică, intenția lui fiind aceea de a compune un text comparabil cu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
În prima, el s-a dedicat exclusiv compunerii de opere profane: douăzeci și patru de Poezii (Carmina), din care primele opt sunt panegirice, scrise în hexametri, care conțin prefețe și alte poezii legate de panegirice, în distihuri elegiace. În aceste scrieri, Sidonius imită maniera celuilalt mare poet de curte de la sfârșitul secolului precedent, adică a lui Claudian, care a trăit la curtea lui Honorius și a lui Stilicon. Așadar, panegiricele sunt închinate împăraților numiți mai sus: lui Avitus în 456, lui Maiorianus în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
despre Cristos (Carmen de Christo), intitulat și Lauda lui Cristos (Laus Christi), compus din treizeci de hexametri. Merobaude se prezintă ca imitator al lui Claudian care a scris un poem Despre Mântuitor (De salvatore) și a fost, la rândul său, imitat de Draconțiu în Laudele aduse Domnului (p. ???). Bibliografie. Ediții: MGH, Auctores Antiquiss. 14, 1905 (Fr. Vollmer). Studii: M. Mazza, Merobaude. Poesia e politica nella tarda antichità, în vol. col. La poesia tardoantica..., op. cit., pp. 379-430. Capitolul XV Literatura din regatele
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Opuscula theologica. Un examen rapid al operei ne permite să observăm unele caracteristici esențiale ale acesteia. Întâi de toate, opera e structurată în mod abil în cinci cărți. Avem de-a face cu un dialog de tip platonic care adesea imită cu mare finețe ritmul și tonul modelului; dar nu avem aici numai dialog, pentru că în cazul părților cu conținut mai dificil și mai tehnic, cum e cartea a cincea, scriitorul abandonează în bună măsură acea formă pentru a trece la
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
lui Adam simbolizează formarea Bisericii din trupul lui Cristos). Alcimus Avitus se înscrie, așadar, în categoria autorilor de epopei biblice și e un versificator de bun nivel; el scrie într-o limbă fără impurități și într-un stil prin care imită corect modelele clasice și creștine. Poetul posedă notabile capacități descriptive, confirmate de frecventele divagații narative, cum sunt episodul transformării soției lui Lot în statuie de sare (o „metamorfoză” descrisă în manieră ovidiană) și descrierea revărsării Nilului. Multe alte episoade sunt
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
final al lui Gabriel); perechile de replici formează acrostihuri, adică încep cu literele alfabetului în funcție de ordinea în care se succed, și adesea sunt rimate. Se pare că cel puțin această parte ar fi un adaos ulterior: tehnica pare s-o imite pe cea din kontakia, scrise de Roman Melodul (aici, pp. ???-???). Vii, bogate în întorsături retorice și dinamice mai cu seamă în partea inițială, omiliile se caracterizează deopotrivă prin luciditate și printr-un limbaj teologic precis. Tema dominantă este cristologia, în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
cele de trebuință pentru ca sufletul să fie liber să se îndrepte spre Dumnezeu (36-37). Viața trebuie să fie dedicată imitării lui Dumnezeu, care este bun și milostiv, prin rugăciuni continue și meditație. Scrierea se încheie cu îndemnul de a-l imita pe Cristos prin exercițiul ascultării și al smereniei. Doctrina imaginației care stimulează „gândurile” (logismoi), pericol ce poate fi preîntâmpinat tocmai prin sărăcia voluntară care nu lasă frâu liber imaginației (52 și urm.), ne revelă influența lui Evagrie Ponticul, sesizabilă și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
apropiat de vorbirea populară, analog cu cel folosit de contemporanul lui Ioan, Cosma Indicopleuste, care scria pentru același fel de cititori; în opera lui Ioan apar însă și latinisme și semitisme. Ioan a constituit un exemplu pe care l-au imitat după aceea mulți cronicari atrași de acest amestec de informații istorice și de date fantastice, e adevărat, care trezesc însă interesul cititorului, și de aceea a fost tradus în mai multe limbi și a avut o largă răspândire. Bibliografie. Text
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și real își află un echilibru convingător. Scriitorul aruncă asupra lumii o privire lucidă și implicată (moral). Ea penetrează aparențele orgolioase, demistifică, denudează - cu o cruzime calculată, inclusă în proiect - și, mai ales, denunță cu delicii cazurile în care viața imită scandalos livrescul. Promiscuitatea relației dintre real și scris este concepută în două variante: „câtă viață, atâta literatură” sau, mult mai rar, „câtă literatură, atâta viață”. De la Curcubeul de la miezul nopții până la Portocala de adio (1989), ficțiunile autorului plasează livrescul într-
HORASANGIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287446_a_288775]