2,882 matches
-
și picioarele catifelate ca ale unor regine, femei cu mult mai multe oale și străchini decât aveți nevoie, femei atât de protejate pe patul de la ușă și așa de slobode la gură. Veniți flămânde după povestea care s-a pierdut. Implorați cuvintele să umple marea tăcere care m-a înghițit pe mine, pe mamele mele și pe mamele mamelor mele. Aș vrea să am mai multe de spus despre bunicile mele. E teribil cât de mult s-a uitat, poate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
cortul femeilor. Nu însoțea restul grupului în soarele primăvăratic sau noaptea în răcoarea brizei. Dar când era lună nouă - subțiratică și sfioasă, abia arătându-se pe cer - Zilpa ieșea afară, pe câmp, își scutura părul, bătea din palme și cânta, implorând luna să se întoarcă. Când a venit Iacob, Bilha era un copil de opt ani și nu-și amintește nimic din acea zi. - Probabil era cățărată într-un copac pe undeva, își sugea degetul și număra norii, zicea Lea, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
de lună nouă care se vedea pe degetul mare de la mâna ei dreaptă, chiar sub unghie. Iacob a căzut la pat, asta s-a întâmplat. A vomitat fiecare înghițitură. A vărsat până când nu se mai ținea pe picioare. I-a implorat pe El, pe Iștar, pe Marduk și pe mama lui cea binecuvântată, i-a rugat să-l scape de chinuri și să-l lase să moară. Nebuna de Zilpa s-a strecurat în cortul lui să vadă cum se simte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
totul de la ea și ea nu va avea cum să refuze. I s-a întors pe dos stomacul și-a apucat-o greața. Și-a smuls părul. Și-a zgâriat obrajii cu unghiile până i-a dat sângele. Și-a implorat surorile să o salveze. - Rahela plângea în timp ce noi încercam să o îmbrăcăm pentru banchet, povestea Lea. Plângea, zicând că nu e pregătită și că nu-i e bine și că e prea mică pentru soțul ei. Ba chiar a încercat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
o omoare dacă ar fi descoperit sânge menstrual în patul de nuntă. I-am spus să nu se mai poarte ca un copil, pentru că de-acum purta centura de femeie. Dar Rahela se văita și a îngenuncheat și și-a implorat sora să-i ia locul sub vălul de mireasă. - Zilpa a zis că ai face-o, a strigat ea. - Am rămas trăsnită, își amintea Lea. Pentru că, sigur, Zilpa avea dreptate. Nu-mi dădusem voie să-mi imaginez așa ceva, că aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
atâtor urlete din acele zile, a sunat nu ca al unei femei, ci ca al unui animal cuprins de flăcări. Inna a început să spună un fragment dintr-o incantație în numele vechii zeițe a vindecării. Gula, grăbește nașterea Gula, te implor, îmi pierd mințile, sunt vrednică de plâns, Disperată de durere, sunt sclava ta Fii bună și ascultă-mi ruga. În câteva clipe, Zilpa era deja așezată pe cărămizi, cu Lea în spatele ei, susținând-o, ajutând la nașterea copilului făcut în numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
tratau ca pe un câine. Ruti, singură, se închidea în sine. Devenise așa o ruină, încât nimeni nu se mai uita la ea. Când a venit disperată să-i ceară ajutorul Rahelei, părea mai degrabă stafie decât femeie. - Doamnă, te implor. Dă-mi ierburi ca să dau afară copilul pe care îl port, a șoptit ea pierdută. Mai bine mor decât să-i mai dau un fiu, iar dacă e fată o s-o înec înainte de a crește destul încât să sufere de pe urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
de cei care începuseră dintr-odată să se vadă pe ei înșiși prin ochii cruzi ai celor mai mari. După asta, Zabulon și Dan au refuzat să mai toarcă lână pentru mamele noastre și după ce s-au rugat și au implorat, li s-a dat voie să se ducă și ei cu frații mai mari la pășuni. Cele două perechi de gemeni - atunci când nu pliveau în grădină sau nu ajutau la țesut - se jucau doar între ei și cu timpul au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mamei fiilor săi, dar negustorul era acolo și nu se lăsa. Avea asupra lui toiagul lui Laban, pe care i-l lăsase garanție și venise și cu un slujbaș, ca martor. Ruti și-a lipit fruntea de pământ și a implorat-o pe Lea s-o salveze. Lea a ascultat-o și a afurisit numele tatălui ei. - Fundul unui măgar valorează mai mult decât Laban, a zis ea, tatăl meu e un animal, e rahatul putrezit al unui animal. A pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
era ațintită pe fiecare mișcare a ei. La început a părut supărată, dar apoi m-a privit într-un fel din care am înțeles că reușisem. Puteam s-o urmez. Ne-am dus la bamah, unde Zilpa stătea cu fața la altar, implorând zeii și zeițele pe care urma să le abandonăm. Și-a ridicat privirea înspre copacul cel mare sub care stăteam, dar nu sunt sigură că m-a văzut și pe mine printre picioarele Rahelei. Cum stăteam acolo și așteptam, mătușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
de îngeri care îl învingeau pe monstrul ce ieșea din apele lui. Zilpa murmura incantații pentru Gula, iar Inna cânta ceva cu niște zei străvechi, de care nu auzisem niciodată, Nintinugga, Ninisinna, Baba. L-am auzit pe tata plângând și implorând iertarea de la fratele lui. L-am auzit pe Iacob, tată a unsprezece fii, plângând după mama lui, „Ema, Ema”, ca un copil părăsit. Am auzit-o pe Inna mângâindu-l și îndemnându-l să bea, ca pe un bebeluș capricios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
m-am împiedicat, am căzut și mi-am julit barba. M-am gândit cu groază că aveam să mă întâlnesc cu Bunica arătând ca un copil cu zgaibe. În fiecare zi apoi mi-am examinat barba în oglinda Rahelei, am implorat-o pe Inna să găsească un leac și mi-am tot zgândărit crusta roșie și enormă. În ziua în care chiar am plecat spre Mamre, eram atât de emoționată, încât nu ascultam și nu făceam nimic din ce trebuia. Mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
care-l văzusem vreodată și nu semăna în nici un fel cu adăposturile urâte din piele de capră. Era ca un curcubeu coborât pe pământ - roșu, albastru și galben - și plutea desupra colinei, sub un pâlc de copaci ale căror crengi implorau un paradis fără nori. Când ne-am apropiat, a devenit clar că era mai mult un baldachin decât o locuință, pentru că era deschis pe toate laturile, ca să poate primi călători din toate direcțiile. Înăuntru, am întrezărit draperii cu modele care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
aruncat la picioarele Rebecăi, plângând: - Nu, nu, nu. Fața verișoarei mele se făcuse cenușie, iar ochii i se măriseră de spaimă. Ia-mi numele și fă-mă o Debora. Fă-mă ultima dintre servitoarele tale, dar nu mă izgoni. Te implor, Bunică. Te rog. Te implor. Dar Rebeca nu avea ochi pentru sărmana creatură care se târa la picioarele ei. N-a văzut nici lacrimile de pe obrajii Tabeei, lacrimi care s-au transformat apoi în dâre de sânge. N-a văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Nu, nu, nu. Fața verișoarei mele se făcuse cenușie, iar ochii i se măriseră de spaimă. Ia-mi numele și fă-mă o Debora. Fă-mă ultima dintre servitoarele tale, dar nu mă izgoni. Te implor, Bunică. Te rog. Te implor. Dar Rebeca nu avea ochi pentru sărmana creatură care se târa la picioarele ei. N-a văzut nici lacrimile de pe obrajii Tabeei, lacrimi care s-au transformat apoi în dâre de sânge. N-a văzut nici cum își rupea rochia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
primea pelerini înăuntru frumosului ei cort. Stătea cu fiecare - zdrențăros sau strălucitor - și nu se grăbea cu săracii. Stăteam cu femeile ei în timp ce își primea oaspeții. Mai întâi, o femeie care nu putea avea copii s-a apropiat și a implorat-o pentru un fiu. Oracolul i-a dat o sfoară roșie pe care s-o lege în jurul unui copac din Mamre, a șoptit o binecuvântare în urechea femeii sterpe și a trimis-o să se consulte cu o Debora specialistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
cu un topor în ea. Apoi a urinat peste resturi, blestemându-le ca și cum ar fi fost cauza tuturor nenorocirilor lui. Văzând asta, Zilpa și-a rupt hainele de pe ea și a început să urle cu ochii la cer. Și-a implorat moartea și a scuipat pe memoria mamei care o părăsise. S-a întins pe jos și și-a băgat pumni de țărână în gură. Trei bărbați a trebuit s-o lege ca să nu-și facă rău singură. A fost o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
am fost acolo când Lea nu și-a mai putut folosi mâinile și apoi brațele și că n-am văzut-o în dimineața în care s-a trezit în propria mizerie, fără să se mai poată ridica. M-ar fi implorat, așa cum o implorase pe nesimțitoarea ei noră, să-i dau otravă, iar eu i-aș fi dat. Mi-ar fi fost milă, aș fi pregătit băutura mortală și aș fi omorât-o, apoi aș fi îngropat-o. E mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
când Lea nu și-a mai putut folosi mâinile și apoi brațele și că n-am văzut-o în dimineața în care s-a trezit în propria mizerie, fără să se mai poată ridica. M-ar fi implorat, așa cum o implorase pe nesimțitoarea ei noră, să-i dau otravă, iar eu i-aș fi dat. Mi-ar fi fost milă, aș fi pregătit băutura mortală și aș fi omorât-o, apoi aș fi îngropat-o. E mai bine așa decât în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mame pricepute. Îmi imaginam că nu aveam de ce să mă tem. Dar când prima durere serioasă mi-a trecut prin burtă și mi-a tăiat respirația, mi-am amintit de femeile care leșinau, de femeile care țipau și plângeau și implorau moartea. Mi-am amintit de o femeie care murise cu ochii deschiși de groază și de o femeie care murise într-un val de sânge, cu ochii înfundați de efort. Un suspin mi-a ieșit din gură când mi s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
meu striga să împing, dar când umbra din colț a dat din cap că da, am refuzat să mă supun. - O s-o faci tu, i-am spus lui Meryt. Ia un cuțit și deschide ușa pentru el. Te rog, am implorat-o, dar ea se uita la mine cu o milă neînțelegătoare. - Un cuțit! Mamă! am țipat, disperată. Rahela, unde ești? Inna, ce să fac? Re-nefer a chemat pe cineva și a fost adus un cuțit. Meryt l-a luat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
nici nu-și imagina că ar putea să plece fără mine, dar nu știa cum să-i ceară nurorii ei să primească două femei în casa ei. Prietena mea îi prezentase această dilemă și bunei ei stăpâne, iar Ruddedit o implorase să rămână și-i trimisese vorbă că și eu îmi puteam oricând găsi un loc sub acoperișul ei. Dar soțul doamnei nu era deloc ca Nakht-re. Era un tiran îngust la minte și nervos, care câteodată se răcorea pe spinarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
acum bunica, vocea înțelepciunii. Cinste ție, a zis ea și s-a aplecat în fața mea până a atins pământul cu fruntea, cerându-mi iertare. Am ridicat-o și s-a transformat într-un copil înfășat. Legănând-o în brațe, am implorat-o să mă ierte că mă îndoisem de dragostea ei și i-am simțit iertarea cu toată inima mea. M-am dus la mormântul lui Meryt a doua zi după visul cu Lea și am turnat vin și i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
spus lui Iacob numele nepoților săi, dar nu m-a auzit. Stătea cu ochii holbați, fără privire, înspre acoperișul cortului și vorbea cu Rahela cerându-i iertare că-i abandonase oasele la marginea drumului. Plângea pentru iubita lui și o implora să-l lase să moară în pace. Nici n-a simțit când am plecat cu fiii mei. Cu cât Iosif vorbea, cu atât simțeam o greutate veche cum mi se întoarce în inimă și am recunoscut povara pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mă interesa foarte mult, dar lumina roșie pâlpâia și nu puteam să mă gândesc la nimic altceva decât la ce se va întâmpla dacă vom fi surprinși acolo, cu siguranță vom ajunge la școala de corecție, așa că iarăși l-am implorat pe Feri să plecăm, dar el se apucase deja să tragă de peliculă cu mâna, zicând că puțin îi pasă, acum chiar că vrea să știe ce e sub chiloții femeii ăsteia, și l-am văzut băgându-și mâna în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]