2,489 matches
-
La Întoarcere la hotel, Sănduța e bolnavă. Amânăm deci plecarea. Abia pe ziua de 27 putem părăsi Berkeley. La sud de San Francisco, privirea Îmi e atrasă de un grup de clădiri ce ies cu totul din comun. Construcții noi, impunătoare, cu o minunată biserică În centru, după care urmează o serie de pavilioane. Parcul e imens și bogat populat. E universitatea Stanford de la Palo-Alto. Suprafața ce o posedă universitatea e de 3.360 ha. În nordul parcului e un mausoleu
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
strictul necesar, adică fotografia lui Shri Mataji și schema necesară pentru meditația începătorilor. Am primit o copie xerosată albnegru a unei fotografii de-a lui Shri Mataji. Aceeași imagine (indiancă) ce, pe vremuri, mă... agasa provocându-mi ego-ul de la înălțimea impunătorilor stâlpi ai Romartei, din centrul orașului. Doar că, acum, eu eram altul, eram omul însetat de cunoaștere, de o cunoaștere de care aveam să devin pe deplin conștient ceva mai târziu, după ce voi fi fost îmblânzit definitiv de misterioasa și
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
mă așezam pe scaun, mă transformam într-un fel de... sandwich vibratoriu și deveneam, la rându-mi, sursă de vibrații. Vă rog să nu mă considerați lipsit de modestie sau vreun exaltat dar, pe scaun fiind, mă aflam în fața unui impunător altar, compus dintr-un frumos portret al lui SHRI MATAJI la scara 1:1, cu lumânări și bețișoare aprinse, iar în spatele meu o simțeam lucrând pe doctorița Katia. În față, vibrații, în spate, vibrații. În câteva clipe trupul meu se
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
dat am ajuns să stau într-un picior. Din fericire, am prins doar finalul și lumea a început să se miște spre ieșire. Am reușit să mă strecor repede afară și să observ oamenii care, liniștiți, formau deja o coadă impunătoare la ceaiul de dimineață. Calmul lor mi s-a transmis și mie, cu toate că eram oarecum preocupat de locația viitoare a havanului și a pujei. La meditația de dimineață foarte mulți au rămas pe dinafară. Adăugându-i și pe cei de la
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
este autorul primei istorii integrale a literaturii române, de natură strict estetică, față de Istoriile lui E. Lovinescu, fatalmente teziste, avînd rol de manuale practice. Viața lui Eminescu (1932), prima mare biografie călinesciană, este considerată de G. Ibrăileanu "monumentul cel mai impunător ce s-a ridicat pînă astăzi lui Eminescu". În continuare va scrie și publica, în două ediții, Opera lui M. Eminescu la care, cum ține să precizeze, pentru a o finaliza, a trebuit să-l judece pe Eminescu în cuprinsul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
De nebune dorinți“, aici accentuez, a concluzionat el după câteva ore. „Și pe r-uri, da, da. Sunt multe r-uri, Sachi, nu știu dacă ți-ai dat seama, și e bine. Mă ajută să le dau o nuanță mai impunătoare.“ După nenumărate repetiții, a cerut să revadă notele, să vadă dacă mai poate schimba ceva sau îi poate schimba puțin ritmul, să fie doar un pic mai rapidă. Îi exasperase atât pe Fernic, cât și pe Pribeagu cu perfecționismul lui
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
de săli de expoziții moderne, saloane de teatru, care erau tot neîn- căpătoare, cinematografe, dar și stadioane, grădini, parcuri și, desigur, zecile și zecile de localuri tot mai rafinate și mai elegante. Arcul de Triumf nu reprezenta neapărat un monument impunător, ci un moment, marcat cum se cuvine în istorie. Un moment care spunea că, dincolo de orice diferențe și contrarii, împreună se pot realiza lucruri și mai mărețe. — Slavă comisiei dumneavoastră, căci, fără ea, nu ne-am mai fi bucurat astăzi
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
rabilă piesă Cine iubește și lasă, culeasă de folcloristul Harry Brauner, completată pe cealaltă parte a discului de M-am jurat de mii de ori. Tânăra venită din mahalaua Cărămidarilor era deosebit de frumoasă, inteligentă, curajoasă și rebelă, cu o voce impunătoare, gravă, toate calitățile ce mai târziu aveau să o transforme într-o adevărată divă. Însă atunci, la începu turi, succesul avea să mai întârzie, mai ales din cauza asocierii ei cu importante personalități evreiești, ca frații Brauner, Stephan Roll, Sandu Eliad
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
ei. Dar afară nu e decât sânge și groază. Nu știu cum, nu știu de unde să ne mai încărcăm cu atâta energie, în mijlocul Iadului. Ne hrănim din amintiri. Din memoria aplauzelor necontenite de pe Victoriei, de la Șosea și atâtea alte săli bogate și impunătoare, unde am scris istorie, și acum par atât de îndepărtate, de parcă n-o să le mai vedem niciodată. Reiau cele mai simple bucurii, cele mai mici împliniri până la marile succese. Dar am impresia că le voi epuiza pe toate, că răul
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
când a și visat liniștit. A visat că era copil și taică-su îl ducea la prima lui zi de școală. Micuțul Cristian era cople- șit de eveniment și tremura de emoție, iar Gheorghe Vasile, cu vocea lui gravă și impunătoare, s-a aplecat în genunchi, ca să stea față în față, și i-a spus : — De ce te temi, Cristi ? Toți copiii merg la școală și de aici, dragul meu, învață lucruri nemaipomenite despre lume și despre viață. Vei învăța să scrii
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
O piesă pentru oamenii care cu sudoarea mun- cii lor repun această țară pe picioare ? Un imn marelui Stalin ? — Cu iertare, nu prea cred că găsesc în caietele mele note potrivite pentru astfel de cântece, ce ar cere niște coruri impunătoare. — Zău ? Dar ia aruncă dumneata, tovarășe, un ochi peste aceste versuri, și activistul de partid îi și trântește o mapă plină de poezii închinate lui Stalin. Texte scrise de poeți ce aveau să devină imediat mari și să ia locul
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
voievod al Transilvaniei și regent al Ungariei, de origine română. Ungurii Îl numesc Hunyádi János, românii Ioan (sau Iancu) de Hunedoara. Indiferent de origine, el era Însă catolic și nobil ungar; fiul său, Matei Corvin, a devenit rege al Ungariei. Impunătorul său castel poate fi admirat la Hunedoara, În sudul Transilvaniei, iar mormântul, În catedrala catolică din Alba Iulia (capitala medievală a Transilvaniei). Cum de n-au cucerit turcii țările române? Istoricii români și-au tot pus această Întrebare. Cum de
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
s-a ridicat Între 1846 și 1852 după planurile arhitectului vienez Joseph Heft (lovit de bombele germane În august 1944, În loc să fie restaurat a fost demolat — și așa a dispărut Încă un monument bucureștean). Tot pe Calea Victoriei, casa boierească, mai impunătoare decât altele, a lui Dinicu Golescu (1777-1830), bine cunoscut românilor și prin activitatea lui culturală, a devenit după moartea sa reședință domnească. Cât de făloasă va fi fost ea la scară bucureșteană, i-a provocat totuși un șoc lui Carol
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
secolului al XIX-lea și În primii ani după 1900, s-au Înmulțit edificiile, realizate de arhitecți francezi sau de discipolii lor români, În diverse variante de arhitectură franceză (eclectică, neoclasică...). Astfel, pe Calea Victoriei, În sensul dinspre Dâmbovița spre Palat: impunătoarea clădire a Casei de Depuneri (P. Gottereau, 1900); peste drum de ea, și mai impunătorul Palat al Poștelor (Alexandru Săvulescu, 1900); Cercul Militar (Dumitru Maimarolu, 1912); Fundația „Carol I“, astăzi Biblioteca Centrală Universitară, chiar vizavi de Palat (P. Gottereau, 1891-1895
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
de arhitecți francezi sau de discipolii lor români, În diverse variante de arhitectură franceză (eclectică, neoclasică...). Astfel, pe Calea Victoriei, În sensul dinspre Dâmbovița spre Palat: impunătoarea clădire a Casei de Depuneri (P. Gottereau, 1900); peste drum de ea, și mai impunătorul Palat al Poștelor (Alexandru Săvulescu, 1900); Cercul Militar (Dumitru Maimarolu, 1912); Fundația „Carol I“, astăzi Biblioteca Centrală Universitară, chiar vizavi de Palat (P. Gottereau, 1891-1895); Ateneul Român (Albert Galleron, 1886-1888), destinat conferințelor și concertelor, imagine-simbol a Bucureștiului, cu fațada sa
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
după trasarea marilor bulevarde, Calea Victoriei rămâne Calea Victoriei: axa centrală și simbolică a orașului. De-a lungul ei sunt adunate toate: edificiile reprezentative ale statului, instituții culturale (inclusiv Academia Română și Biblioteca Academiei, cea mai importantă bibliotecă românească), reședințe aristocratice (cum este impunătoarea „Casă cu lei“, palatul construit Între 1898 și 1900, al lui Gheorghe Grigore Cantacuzino, zis „Nababul“, lider conservator și cel mai bogat om din România), hoteluri, restaurante (printre care faimosul „Capșa“) și magazine... Este În egală măsură o axă politică
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Ceaușescu. Este În stilul neoclasic drag dictatorilor, cu săli imense și culoare largi cât bulevardele. Unele părți, privite izolat, nu arată rău, fiindcă au fost puși la lucru artiștii și meseriașii cei mai pricepuți. Ansamblul este Însă al celei mai impunătoare construcții kitsch din lume. Registrul inferior, un paralelipiped cu laturi aproape identice de 270, respectiv 240 de metri, nu prea se potrivește cu registrul superior, care strică complet simetria, transformând palatul Într-un fel de „zigurat“ și Înălțându-l până la
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
În felul ei — chiar dacă strada Berthelot mi se pare că deține recordul. Nici bronzul statuilor nu s-a dovedit mai rezistent. Prea multe n-au fost niciodată În București. Comuniștii au distrus o bună parte dintre figurile-simbol, În primul rând impunătoarea statuie ecvestră a lui Carol I din fața Palatului Regal (operă a renumitului sculptor croat Ivan Meštroviæ; ar putea fi refăcută, dar cine se mai gândește la asta?), ca și statuia lui I.C. Brătianu, aflată În rondul de la intersecția celor două
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
sintetică - evident, la nivel senzorial, prin atributele ornamentale, de suprafață - a lumii islamice. O întâlnire cu „celălalt”, la care sunt invitate să contribuie toată imaginația și forța de autosugestie a vizitatorilor, stimulate cinematografic. Proiecțiile se derulează în construcția cea mai impunătoare a pavilionului, imitând un con piramidal cu patru niveluri. Mi s-a părut un tort alb, presărat pe margini cu zimți de ciocolată. Un tort din care nu și-ar putea tăia o felie decât un vrăjitor din O mie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
până la urmă, în care am fost implicați, fără voie, la pavilionul Spaniei. Nimerim la o recepție. Suntem invitați cu amabilitate sa intrăm, fiind considerați ca făcând parte dintr-o delegație regională spaniolă, care tocmai e sărbătorită la umbra unei verande impunătoare. Cred că am sosit după ce se rostiseră cuvântările de protocol. Acum răsună muzica - ritmuri iberice -, se aud exclamații, râsete și pot fi văzuți oameni la costum și cravată care se îmbrățișează și discută cu voce tare. Femeile sunt mici de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Hansa, veșnic asaltat de turiști, vânând „specificul locului”; clădirea pitorească a primăriei vechi, cu „gâtul” ei de cocostârc luminat de proiectoare; celebrul turn Kiek-in-de-kok, transformat în muzeu - un fel de „buletin de identitate” al orașului; Catedrala baptistă Oleviste - cel mai impunător așezământ religios din capitala Estoniei; Biblioteca Națională din Tallin, cu arhitectura ei cubistă și înzestrarea supermodernă; Mati Sirkel, cu figura sa de leu albinos; Uniunea Scriitorilor și cele câteva redacții ale revistelor literare, unde am discutat despre cultură și politică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
slujbașii mărunți și conștiincioși, nu primesc salariu de câteva luni, exact ca la noi, în Basarabia. Catedrala e o bijuterie, contemplată și din interior: pictură excelentă, un triumf al spiritului religios, iar iconostasul mi se pare unul dintre cele mai impunătoare și mai frumoase din câte am văzut până acum. Câteva porți sculptate, din lemn și fontă, de dimensiuni impresionante. Mai cumpărăm un bilet (de data aceasta fără să mituim și să stăm la rând) și urcăm pe esplanada suspendată sub
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
exprimă efortul localnicilor de adaptare, mai dificilă, la o istorie mult prea recentă: pe de o parte, edificii noi, rectangulare, din beton și sticlă, sau altele, renovate, cărora li s-a dat un glamour occidental și, pe de altă parte, impunătorul Palat al Culturii și Științei - o clădire „turnată” după model sovietic. Nu știu dacă au lucrat chiar aceiași arhitecți, dar schema uriașului bloc reproduce sediul central al Universității din Moscova și... Casa Scânteii din București, doar că turnul este mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
edificii rectangulare este întrerupt, la un moment dat, de o piață, mai slab luminată, în care perspectiva se diluează, la propriu, din cauza ploii ce nu mai contenește. Zăresc aici, învăluite în umbră, câteva clădiri istorice - seamănă cu două catedrale, deosebit de impunătoare, în stil clasic, și o statuie ecvestră alături. Tăblița de pe soclu mă dumerește că este Regele Frederich cel Mare. Fiecare loc, cu eroii săi mitizați. Abia când ajung la hotel, realizez cât de obosit sunt - prea multe emoții pentru o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
dar și din Biblie. Se adaugă acestora în special judecăți de sorginte folclorică; reclamă atenție zeci de reflecții personale, într-o polifonie sugestivă: "Caută alinare între mulțimile moarte de sub pământ"; Cucoșii cântă noaptea pentru cei de sub pământ"; "Prostia-i mai impunătoare decât inteligența și mai aproape de eternitate"; "Minunile sunt niște zâne, menite să devie femei îndată ce le-am cunoscut"; " Unii oameni riscă trăind prea mult. Trebuie să dispară după toate regulile gloriei"; " Cine se teme de Dumnezeu nu se teme de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]