2,142 matches
-
turnarea acestei „producții patologice”. Pravda l- a condamnat pe Eisenstein fără drept de apel : „Un artist sovietic nu-i poate avea ca asistenți pe Nietzsche, Lévy-Bruhl și Joyce”; Eisenstein însuși și-a făcut mea culpa, declarându-se o victimă a „individualismului” și un producător de „artă degenerată”. Diminețile unui băiat cuminte (1967) sau Șansa de a nu intra la facultate În 1966 suntem în plin „dezgheț”. Dornic să facă uitat, ba chiar să incrimineze regimul Dej, pe principiul „Ieri întunericul, azi
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
timp : - Colectivizarea agriculturii, căreia i se opun chiaburii, moșierii și „cozile lor de topor”, se transformă, după 1962, în conflicte între elemente înaintate și elemente înapoiate ale satului, în care binele învinge. - Decadența orânduirii burghezo-moșierești. Tema dispare, practic, după 1970. - Individualismul, sortit eșecului în fața vieții și muncii în colectiv. După 1965, e promovat personajul de tip contrar, inovatorul care are dreptate împotriva tuturor, iar Partidul e de partea lui. - Încurajarea migrației țăranilor către șantiere și fabrici. După 1975, Partidul dispune descurajarea
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
ideologia proletarocomunistă pune la bază lupta de clasă, prin urmare ura, intoleranța și războiul. Din nefericire nici perceptele democratice și nici drepturile omului, clamate astăzi cu atâta insistență în democrațiile moderne, nu satisfac acest deziderat, pentru că aruncă ființa umană spre individualism, egoism și izolare, nicidecum spre comunicare, comuniune și înțelegere ce caracterizează caritatea creștină. Dar cu siguranță cea mai importantă latură comportamentală a preoțimii este aceea de a se opune cu toată vigoarea patimilor ce derivă din instincte, pentru că sacerdoțiul (predica
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
IIG, in L'Express du 15 mai 1987. 82 A. Laurens, "Qui regarde la politique à la télé?", Le Monde, Supplément Radio-Télévision, 29-30 novembre 1987. 83 G. Lavau, "L'électeur devient-il individualiste?", in J. Leca et. P. Birnbaum, Sur l'individualisme, Presses de la FNSP, 1986; D. Boy, N. Mayer, "L'électeur français en questions", in CEVIPOF, L'électeur français en questions, Paris, Presses de la Fondation Nationale des Sciences Politiques, 1990. 84 J.P.Robinson, M.R.Levy, The Main Source. Learning from Television
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
i se va substitui - susține în „unu” Paul Sterian - „cel cu o mie de ochi, o mie de urechi, o mie de picioare, o mie de telegrame, o mie de condeie”. Transformări de o asemenea anvergură duc și la discreditarea individualismului. Integraliștii reactualizează aserțiunea lui Lautréamont, potrivit căreia poezia trebuie scrisă nu de unul singur, ci de toți: „Nu indivizii arhangheli plutind peste societate; prinși în angrenaj, trăim în, prin, pentru ea. Unul reprezenta, reprezentăm toți.” Eludând proza narativă, sub cuvânt
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287567_a_288896]
-
pentru un minimum de bunăstare, sfera economică privată, într-un anume fel, atrăgeau deja atenția și pasiunile. Modul de dezvoltare s-a schimbat foarte mult în zece ani, în timp ce comportamentele, prioritățile nu au fost chiar atât de perturbate. Materialismul și individualismul societății de dinainte de 1989 s-au accentuat! Atunci, n-ar trebui să tragem concluzia din acest tablou cu două volete ce apar ca fiind disjuncte în mentalitățile colective, că România, deși având instituții democratice, o economie de piață funcțională, nu
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
multe caracteristici, dar ocupația este importantă; vârsta și sexul sunt secundare Cultura omogenă cu consensul valorilor și puține subculturi diversă, cu multe subculturi și numeroase valori conflictuale Gesellschaft, însemnând "societate" ori "asociație", se referă la relațiile sociale caracterizate de specializare, individualism și raționalitate. Specializarea apare în forma rolurilor sociale separate și a instituțiilor sociale care sunt dezvoltate să îndeplinească sarcini specifice și să realizeze anumite obiective. Individualismul și relația cu interesul personal predominant vin să înlocuiască loialitatea față de grup și societate
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
conflictuale Gesellschaft, însemnând "societate" ori "asociație", se referă la relațiile sociale caracterizate de specializare, individualism și raționalitate. Specializarea apare în forma rolurilor sociale separate și a instituțiilor sociale care sunt dezvoltate să îndeplinească sarcini specifice și să realizeze anumite obiective. Individualismul și relația cu interesul personal predominant vin să înlocuiască loialitatea față de grup și societate. Finalitățile și obiectivele pe care oamenii le caută în relațiile sociale sunt mult mai specifice și limitate astfel ca dobândirea banilor și schimbul produselor. Calculul, impersonalitatea
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
distincte în cadrul lumii creștine. În al doilea rând, ideea lui Martin Luther a "preoției universale", centrală doctrinei protestante, potrivit căreia dreptul de a predica învățătura creștină nu este monopolul tagmei clericale, ci este prerogativa tuturor membrilor comunității religioase, a promovat individualismul raționalist pe care se sprijinea ideea națiunii în Anglia. În al treilea rând, protestantismul a promovat alfabetizarea în masă a populației, ca efect al concepției lutheriane "fiecare om propriul său preot" și a accentului pus pe citirea personală a Bibliei
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
ridicole, ce nu poate servi decât ca o superfluă "doctrină pentru bătăuși" (p. 9). În pofida contraponderii reprezentate de opțiunile pro-occidentaliste, extrema dreapta a înclinat decisiv balanța eșichierului politic în favoarea sa. Opțiunile pentru totalitarism în detrimentul democrației, pentru colectivismul organicist în dauna individualismului civic, alegerea misticismului fanatic împotriva sobrietății raționale și pentru răsăritul ortodox în defavoarea occidentului secular au fost alegerile care au îmboldit glisarea societății românești înspre epoca dictaturilor, a cărei uvertură politică a fost regimul autoritar al lui Carol al II-lea
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
să țină cont de această natură duală a naționalismului. În forma sa originală, modelul "european" al societății naționale constituie, în fapt, modelul apusean de societate națională, cel care a avut întâietate istorică, izvorât din doctrina liberalismului democratic englez. Mizând pe individualism și pe drepturile civice aferente fiecărui cetățean în parte, acest naționalism liberal de sorginte britanică imagina națiunea ca fiind comunitatea politică alcătuită din indivizi autonomi și raționali, înzestrați cu o serie de drepturi social-politice și economice inalienabile. Ideea iluministă de
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
națională a fost năzuința grupurilor naționale de autodeterminare, obstaculată de dominația imperiilor multietnice care nu au intrat în noua logică a statelor-națiune. Alte diferențe cruciale țin de elementele mitice instituționalizate ca parte integrantă a modelului răsăritean al societății naționale. În loc de individualismul prevalent în imaginarul politic apusean, naționalismul est-european a accentuat idealul colectivist al poporului ca realitate organică trans-personală de care individul aparține inextricabil. Postulând interesul suprem al colectivității ca tronând suveran deasupra intereselor egoiste ale indivizilor, ethosul colectivist reclama din partea individului
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
aceeași destinație concluzională. Analiza de conținut tematică a curriculei naționale, programei de învățământ și manualelor de educație și cultură civică relevă o surprinzătoare convergență cu tendințele reperabile la nivel global în direcția unei orientări valorice structurată pe trei planuri: i) individualism liberal, în virtutea căruia sunt promovate noțiunile axiologice de demnitate a persoanei, autonomie rațională și realizare a sinelui; ii) angajament comunitarian, întemeiat în valoarea ce prescrie implicarea civică în adresarea problemelor sociale cu care se confruntă comunitățile de apartenență și relevanță
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
temătoare și nebuloasă, alta manifestând o deschidere extraordinară spre nou, valorificând în același timp cultura antică, spre valențele nebănuite ale spiritului uman care se poate înălța doar prin forța creației proprii. Capodopere cum sunt Decameronul sau Povestirile din Canterbury promovează individualismul, optimismul, dar și un 18 Ibidem, p. 122. (trad. n.) 19 Boccaccio, în introducerea la cartea sa De genealogia deorum gentilium, face un elogiu poeților: „Unii au considerat că poeții cultivați doar inventează povești superficiale, așa că ar fi nefolositori, ba
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
că atât convingerile, cât și conduita lui Wittgenstein nu se armonizau cu nici una din tendințele ideologice care se confruntau în Austria anilor ’20: „Datorită disprețuirii tuturor convențiilor, Wittgenstein apărea forțelor conservatoare, clericale, drept socialist; dimpotrivă, socialiștii, care erau suspicioși față de individualismul și atitudinea lui religioasă, presimțeau în el un clerical reacționar.“ (R. Monk, op. cit., p. 208.) 58 Sunt semnificative relatările surorii sale Hermine: „În multe privințe, Ludwig este profesorul înnăscut: totul îl interesează și știe să prindă și să facă clar
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
interese, fie ele pe termen scurt, mediu sau lung. Pentru aceștia, ceilalți nu constituie, eventual, decât (niște) mijloace de a-și impune propriile principii, pretenții și de a-și atinge țelurile personale. Această categorie de oameni cred că esențial este individualismul (și cred că cel mai eficient este să ne adaptăm la specificul societății hiperindividualiste). Pe scurt, pentru ei, relațiile interpersonale sunt secundare atunci când este vorba de succesul lor profesional și de profitul lor material-financiar. Din punct de vedere ideologic, această
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
că, în cele din urmă, importante sunt rațiunea umană și capacitatea individului de a-și deschide drumul în viață și de a ieși învingător din labirintul ei. Plecând de la aceste premise, actualmente, suntem lăsați să credem faptul că individul și individualismul sunt reperele fundamentale ale lumii în care trăim, că ele constituie temeiul deciziilor și al aspirațiilor noastre. Potrivit acestei concepții, acestea individul și individualismul ar constitui esența organizării și funcționării societății umane, modului ei intrinsec de a exista. Tot ceea ce
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
din labirintul ei. Plecând de la aceste premise, actualmente, suntem lăsați să credem faptul că individul și individualismul sunt reperele fundamentale ale lumii în care trăim, că ele constituie temeiul deciziilor și al aspirațiilor noastre. Potrivit acestei concepții, acestea individul și individualismul ar constitui esența organizării și funcționării societății umane, modului ei intrinsec de a exista. Tot ceea ce putem face și tot ceea ce poate da sens vieții noastre este să ne impunem pe noi înșine și să ne descurcăm cu forțele proprii
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
poate interfera cu această dezvoltare: colegii, muncile administrative, chiar și clienții. Toate sunt considerate pierdere de timp. Este posibil ca angajații să lucreze "împreună" de ani buni, fără a se cunoaște însă unii cu alții; • persoanele se identifică cu valorile individualismului și ale libertății. Diferențele dintre angajați sunt semnificative, dar aceasta nu le afectează performanțele; "alianțele" dintre ei sunt determinate mai degrabă de considerente profesionale decât de cele ale organizației; • viața privată a angajaților reprezintă în foarte multe cazuri un "mister
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
134). Competiția exagerată generează frustrare, anxietate, sentimente de nesiguranță și de neputință la copiii timizi, la cei mai puțin dotați. Aceștia sunt tentați să abandoneze, să se retragă, să evite astfel de momente. Totodată, relațiile competitive generează la elevi egoism, individualism accentuat, invidie, ipocrizie, tupeu, dispreț ș.a., care pot duce în cele din urmă la manifestarea unei personalități obsedată de putere, arogantă, îngâmfată, egocentrică, disprețuitoare. D. Sălăvăstru remarcă (2004): "Dobândirea prestigiului, demonstrarea superiorității personale, obținerea rezultatului cu orice preț sunt dominantele
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
sănătatea, eficacitatea, educația, vacanțele.... Dacă aceste valori centrale sunt ferm înrădăcinate și durabile, ele pot fi totuși contestate. Astfel, ideea de progres este pusă sub semnul întrebării periodic, atunci când amenință echilibrul natural: dezvoltarea personală este criticată atunci când se transformă în individualism egoist; toleranța poate lipsi atunci când liderii de opinie exprimă o opinie intolerantă... 2. Societățile totalitare impun unanimitatea în domeniul valorilor. Multe dintre comunitățile tradiționale sunt, de ase-menea, unanime, iar "oamenii cumsecade" îi sancționează pe cei care nu gândesc la fel
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
Dar ele au o mare capacitate de mobilizare atunci când sunt contrazise sau luate în râs. Valorile reprezentate în tabelul 2 sunt pur și simplu enumerate. În paginile care urmează vom menționa legăturile dintre ele și eventualele lor contradicții. A. 1. Individualism Am pus pe primul loc această valoare deoarece este poate cea mai caracteristică epocii noastre. Ea încarnează primatul eului față de ceilalți: colectivitatea, universalul. Ea implică faptul că acest eu este unic, înconjurat de o sferă privată sau capabil să își
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
conduce liber viața devine o pornire esențială a timpurilor noastre. Trece dincolo de clivajele politice. Se potrivește de minune cu neoliberalismul și cu socialismul însuși, care abandonează colectivismul, se privatizează, devine libertar. Tabelul 2 A. Valorile postmoderne B. Valorile tradiționale 1. Individualism 2. Împlinire 3. Libertate 4. Experimentare 5. Relativitate 6. Sinceritate 7. Toleranță 8. Spontaneitate 9. Permisivitate 10. Sexualitate 11. Intensitate 12. Hedonism 13. Timpul prezent 14. Convivialitate 15. Natură 16. Viață 17. Egalitate 1. Religie 2. Autoritate 3. Rigoare morală
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
7. Proprietate 8. Consumerism 9. Siguranță 10. Activități de timp liber 11. Știință și tehnică 12. Progres 13. Democrație 14. Pace 1. Justiție 2. Solidaritate-fraternitate 3. Bunăvoință 4. Bunătate Să menționăm câteva semne care pun în evidență diferite manifestări ale individualismului. -1. Diferitele componente ale fericirii personale sunt transformate în drepturi. Avem dreptul de a avea un copil (și de a recurge chiar la inseminare, dacă este necesar), după cum există și dreptul de a nu avea un copil (și de a
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
lucru este valabil în multe societăți. Robert Guillain (1989) descrie Japonia ca un univers al non-afirmării, al estompării identității individului. Regulile de conduită sunt a nu se face remarcat, a nu înainta opinii originale, a nu ieși în față. Nu individualismul este încurajat, ci integrarea individului în comunitate. Eul este slab, "noi" este puternic, cu atât mai mult cu cât eurile care compun comunitatea sunt unite prin consens. Am atras deja atenția, de mai multe ori, că valorile aceleiași persoane, ale
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]