1,887 matches
-
kyríou (1Cor 5,5), sau, mai explicit, hQ hQméra to¤ kyríou hQmÄÎn IQso¤ Christo¤ (1Cor 1,8; 2Cor 1,14 etc.), când Domnul Isus va veni din nou, la sfârșitul timpurilor, spre a judeca lumea 269. Acesta este substitutul numelui inefabil, al acelui „nume mai presus de orice nume” pe care Dumnezeu i l-a dăruit lui Isus, ca „în numele lui tot genunchiul să se plece: al celor din cer, al celor de pe pământ și al celor dedesubt și toată limba
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
imagini memorabile și amintirea le restituie cu generozitate. Exercițiul de admirație invocat are ca finalitate o sporire sensibilă a conotațiilor și sugestiilor lirice. În fapt, acuarela are capacitatea de a da un sens realității ca secvență. Fluiditatea culorilor de apă, inefabilul lor fac ca imaginea să devină similară respirației naturii. Peisajul în acuarelă nu trăiește prin mase sau cantități, ci doar prin transparențe și duhul locului. Acest spirit al locului traversează deopotrivă acuarelele din spațiul autohton cît, mai ales, pe acelea
Memoria acuarelei by Viorica Topora? () [Corola-publishinghouse/Science/84080_a_85405]
-
ample, sugerâng structuri, pe cât de ascunse, pe atât de fremătătoare. Acuarelele ei dovedesc eficiența, profitabilă pentru frumos, de „tatonare pipăită a spațiului - înalțime - lățime - adâncime, spre a-l transpune pe o suprafață“ întru aducerea prin vizual a invizibilului. Adică a inefabilului. A farmecului estetic. VIORICA TOPORAȘ te face să simți ceea ce Jean Grenier numea, ca fiind propriu Mediteranei, “un fel de amestec de cer, de pământ și de apă, variabil pentru fiecare și alcătuind climatul nostru”, (...) “o lumină care face ca
Memoria acuarelei by Viorica Topora? () [Corola-publishinghouse/Science/84080_a_85405]
-
cu comicul 13, mulți exegeți de prestigiu au acordat prioritate unui anumit aspect în care au văzut "semnul lui Caragiale"14. Formulări de tipul "caricatural, dar perfect verosimil" (Zarifopol)15, "promotor al balcanismului" (G. Călinescu)16, realism responsabil de "un inefabil farmec al trivialului" (Șerban Cioculescu)17, "realism ironic"18 pentru care Mitică și moftul sunt "cuvinte referențiale" (V. Fanache)19 și lista ar putea continua cu multe alte exemple, încearcă să sintetizeze și să reducă 20 polivalența operei caragialiene la
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
personaj sau chiar cuvânt ridicol sau se particularizează, adoptând stilul unui singur scriitor. Compartimentele sale se numesc, în acest caz: comic de tip Aristofan, comic molieresc, comic beaumarchaisian, comic ubuesc etc. Așa cum va reieși din următoarele capitole ale prezentei lucrări, "inefabilul" caragialian va amprenta decisiv toate manifestările literare ale comicului românesc. 2.4. Simțul comicului ca instinct fundamental Incursiunea rapidă pe un traseu diacronic pe care s-au putut marca zonele de răscruce a nenumăratelor teorii, precizări și încercări de definire
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
generice cu personalitatea caragialiană. Așa cum vom încerca să ilustrăm, ingrediente universale precum ironia, sarcasmul, satira, parodia, spiritul, caricatura, grotescul, umoristicul, absurdul se încheagă magic în monumentala sa construcție comică, în care vor primi o nouă și decisivă dimensiune: cea a inefabilului caragialian. În plus, de această nouă dimensiune n-au putut să nu țină cont, așa cum va reieși din capitolul următor, toți acei scriitori români care vor aborda unul sau altul dintre modurile comicului. Capitolul III Comicul caragialian și postcaragialian Pentru
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
a secolului al XIX-lea80. În cazul lor, așa cum spuneam, decantarea riguroasă a componentelor comicului, în special a ironiei de parodie și de satiră, este o operațiune extrem de anevoioasă întrucât glisările și imixtiunile sunt frecvente fiind, de altfel, responsabile de producerea inefabilului caragialian. În esență, parodia lui Caragiale uzitează adesea de ironie și de sarcasm, finalitatea ei fiind, de cele mai multe ori, satirică. În Politica postmodernismului (1997) Linda Hutcheon definește parodia astfel: "o formă de imitație caracterizată de inversiune ironică, repetare cu distanțare
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
suita de paradoxuri, intersectări de planuri temporale, suprapuneri ilariante de imagini culturale din prezent peste arhetipuri desacralizate, invitații postmoderniste la efectiva conlucrare cu autorul prin redactarea capitolelor pe baza "planului de idei pe care trebuie să-l umple cetitorul cu inefabila-i știință epică și cultură creatoare"97 ș.a.m.d. Hazul pe care-l stârnește episodul Un harem model, spre exemplu, amintește de cel produs de insolita imagine caragialiană a iadului lui Tartarot din Kir Ianulea, prin aceleași procedee comice
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
mecanicii cuantice, postulatul relativității restrânse, rezultatul celebru al lui Gödel, sau soluțiile pe care frații Bogdanov le propun pentru Universul dinainte de Big Bang. Toate utilizează Într-un fel sau altul limitele. Aceste limite se adaugă celor mai vechi, apofatismul teologic, inefabilul experienței artistice. Gânduri, gânduri ce necesită multă meditație... COMORI INDONEZIENE Plecăm, dis-de-dimineață spre zona marilor minuni arhitectonice, mândria javarezilor, și a indonezienilor În general, mărturie a unui trecut artistic de excepție. În scurt timp poposim la Bogor, fostă capitală indoneziană
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
și K.Goldammer. Mai recent, Andră Brien, În L’Expăriens du sacri și Ambiguită du sacri, repunând În discuție noțiunea de sacru, constată că nu poți Înțelege nimic 579 din universul sacrului dacă nu recunoști prezența unei puteri tainice și inefabile pe care omul nu are posibilitatea s-o folosească și să o stăpânească. În economia sacrului, puterea stăpânește omul uneori ilogic, irațional - și nu invers. Nu ai de ales, trebuie să te predai necondiționat acestei misterioase forțe 735. Faptul că
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
P. Valori propune câteva accepții ale termenului: experiența ca o obișnuință prelungită de a împlini cu ușurință anumite lucrări (medic, muncitor); experiența ca sinteză inductivă a realității empirice - sensul folosit de științele naturale; experiența ca intuiție ezoterică a unei realități inefabile și supraumane (experiența ocultă, mistică); experiența harului, de ordin supranatural, cognoscibilă doar pentru credința ca o experiență creștină. Aceste tipuri de experiență ne ajută să identificăm elementele ce caracterizează experiența: faptul de a fi imediat constituie esența experienței, receptivitatea, întrucât
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
existenței unei mari unități în viață, atît în ce privește valorile cît și toate celelalte obiecte și elemente și de aceea poate lua poziție glumeață și față de fatalitățile vieții fiindcă sînt neputincioase în fața acelei convingeri ca și față de încercările de a spune inefabilul. Gluma capătă totuși un caracter de melancolie, pentru că se simte în ea mereu o contracdicție datorată faptului că ceea ce este mare e legat atît de frecvent de ceea ce e micși că nu reușim să găsim un cuvînt concluziv privind miezul
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
Wagner care, în drama sa, realizează, pentru prima dată, unirea dintre poezie și muzică. Este singurul mijloc, după părerea lui Baudelaire, care se explică în articolul său intitulat "Richard Wagner și Tannhauser la Paris"5, prin care artistul poate atinge inefabilul, "una din cele două arte începându-și funcțiunea acolo unde se opresc limitele celeilalte". Mulți artiști, continuatori ai lui Wagner, vor dori să facă din regia scenică o fuziune a artelor, fie că este vorba de autorii dramatici simboliști care
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
13 Teatrul, după spusele lui Mallarmé în Creionat la teatru (Crayonné au théâtre 1897), este "de esență superioară". Smulgându-ne timpului, ne introduce într-o lume transcendentă, în care nu este posibilă vreo încarnare. El are drept scop să spună inefabilul, misiune pe care Maeterlinck o explicitează astfel, în Confesiune de poet (Confession de poète): "Aș vrea să studiez tot ceea ce este neformulat într-o existență, tot ceea ce nu are expresie în moarte sau în viață, tot ceea ce caută o voce
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
dar nici nu sunt primiți pe covorul roșu al noii lumi. Maeștrii însă au fost expulzați direct în paradis. Ei își creează paradisul (de regulă) financiar prin intuiții remarcabile pe care apoi le transferă din posibil în actual folosind substanța inefabilă a sentimentelor dar și instrumentele democrației. Paradisul lor este clădit pe iadul celorlalți. Printr-o abilă țesătură de povești, se stoarce nu numai mila, dar și buzunarele trecătorilor. În orice societate ar trăi, omul are nevoie de povești, e suficient
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2288]
-
se obișnuiește cu condiția de imaterialitate și cu unirea cu zeii. Acestea sunt figurile diferitelor panteonuri tradiționale față de care Proclus manifestă cea mai adâncă devoțiune, Înțelese ca expresii ale acelei unice esențe divine care Își are prima origine În Unu, inefabil și incognoscibil. La acest Unu omul aderă cu o credință „unitivă”, superioară oricărei facultăți raționale, Înțeleasă ca putere teurgică ce transcende dimensiunea umană. Manipularea substanțelor materiale (minerale, vegetale, animale, folosirea unor medium umani) În scopurile practicii teurgice este justificată, așa cum
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
considerație generală despre boala și bolnavul psihic, o considerație care nu trebuie ignorată de psihiatrul contemporan. Această sinteză se integrează, În mare măsură, printre arhetipurile psihiatriei moderne. Este de remarcat că anumite aspecte ale acestei teme exprimă persistența unui fler inefabil, vestigiu al unor ancestrale convingeri care realizează Încă un obstacol real În procesul Înțelegerii problemelor permanente ale psihiatriei și, În mentalitatea atât de arhaică Încă, a modului În care se reflectă boala psihică nu numai pe plan social, dar și
Prelegeri academice by Prof. dr. CONSTANTIN ROMANESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92355]
-
formule, autorul lor evoluând de la tematica gândiristă către o lirică mistică și de la stihul în mod deliberat neîngrijit, în afara canoanelor, la proza lirică. Reușitele certe, fragmentare, se găsesc, totuși, nu atât în direcția grotescului, a prozaicului, ci a diafanului și inefabilului. Epica, dominantă după 1938 și mai valoroasă decât poezia, este, într-un fel de existențialism fără artă, răsfrângerea puțin transfigurată a unui eu profund, inaccesibil nici lui însuși, revărsându-se neastâmpărat peste orice intenție artistică, pentru că arta e resimțită dacă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289978_a_291307]
-
cele mai noi metodologii de abordare a textului literar, structuraliste și poststructuraliste, nu umbrește nicicând preocuparea de a capta și de a reda în discursul critic plăcerea rafinată, de cunoscător pentru care literatura rămâne, mai presus de toate, o artă inefabilă. În Grecia îngrijește o serie de traduceri din literatura hispanică (Justo Jorge Padrón și Octavio Paz, în special) și din literatura română (suprarealiștii, Mircea Eliade, Nichita Stănescu, Gellu Naum), pentru care face prefețe sau postfețe, câteodată fiind chiar cel care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287653_a_288982]
-
2. Kimon Loghi, Artachino, Petrașcu din lumea basmelor / 131 IV.3. Ștefan Popescu feerii bizantine. Theodorescu Sion și Mișu Teișanu / 137 IV.4. G.D. Mirea Vârful cu Dor. Preambul la la senzualitatea secesionistă / 142 Capitolul V. V.1. Misticism și alte inefabile simboliste / 147 V.2. Eminescu: luciferic și decadență, geniul damnat / 157 V.3. (Auto)Portretul artistului de la romantism la simbolism și decadentism / 175 Capitolul VI. VI.1. Sculptura simbolistă între secesionism și arta lui Rodin / 185 VI.2. Universul chimeric
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
clarității pentru a câștiga sub raportul cartografierii unui teritoriu necunoscut sau ignorat. Am preferat a doua variantă pentru că mi-a permis să ilustrez amploarea fenomenului estetic și să capitalizez nu doar evidente ilustrări ale lui, ci și o serie de inefabile care-l definesc într-un mod subtil. Mi s-a părut neprofitabil și ineficient să utilizez exclusiv un criteriu valoric pentru a analiza fenomenul simbolist în artele plastice; împrumutând dimpotrivă spiritul democratismului și eclectismului estetic pe care îl înregistrează fenomenul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
diverselor secesionisme europene, se poate discuta de decadentism și simbolism. Am utilizat termenii în paralel pentru că adeseori frontiera între ei devine difuză, ilizibilă, folosind adesea ambii termeni simbolism / decadentism fără a preciza dominanta, dependentă de un proces complicat, dacă nu inefabil, de decantare estetică. Procedeul include inevitabila subiectivitate a cercetătorului, totuși o subiectivitate controlată. O serie de teme specifice revendică, în opinia noastră, estetica decadentă, "spre exemplu, cea a femeii fatale sau a lui diminutio capitis" adesea reunite în același subiect
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
afiș și modă, care-l reflectă chiar și consumerist, inconstant, ca pe o sensibilitate care condensează spontan. Și în mod esențial, trebuie spus, simbolismul reprezintă un catalizator estetic, deschide către arta europeană, către orizontul culturii universale. A surprinde evanescența constitutivă, inefabilele simbolismului într-o "formă" a făcut printre altele obiectul acestui studiu, dar mai mult decât atât, dificultatea a constat în a demonstra că nu este vorba de o formă goală, o formă fără fond, ci de existența unui conținut bogat
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cărei expresie este recuperabilă din literatură și din artele vizuale deopotrivă. Literatura, arta în general, devine un spațiu de mediere în cuprinsul căreia asistăm la manifestările în diferite grade de ocultare estetică a unei structuri de adâncime, a unor imponderabile, inefabile. Cu alte cuvinte, suntem puși în posesia unei "realități" de ordin secund, a unei proiecții care emană de la o sursă intangibilă, așa cum lumina se descompune în culori pe un ecran. Cu alte cuvinte, simbolismul presupune revelarea prin intermediul artei, ca "joc
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de ordin secund, a unei proiecții care emană de la o sursă intangibilă, așa cum lumina se descompune în culori pe un ecran. Cu alte cuvinte, simbolismul presupune revelarea prin intermediul artei, ca "joc secund", a unei "realități" prime, pe care o reprezintă inefabila "schemă universală". Spațiul de joc este cel desfășurat de spațiul de mediere, spațiul fiecărei arte cu specificul ei, cu retorica subiacentă, cu mijloacele consacrate. "Simbolismul ar putea fi definit ca o atitudine mentală, manifestată în literatură și arta vizuală, care
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]