5,050 matches
-
de diferențiere și de diferenția lizare. Cercetătorul care ar izola o înlănțuire singulară de evenimente din procesele sociale mai globale pe care le alcătuiesc, care nu și-ar propune să examineze în același timp natura schimburilor materiale aflate în joc, inegalitatea obiectivă a pozițiilor socioeconomice ale raportului dintre diferiți actori și locul central ocupat de reprezentările economiei în elaborările ideologice subiacente, ar avea puține șanse de a le înțelege resorturile, logicile și revenirile. Analiza se eliberează cu greu de o interogație
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
lucrare Invidia: o teorie a comportamentului uman, H. Schoeck remarcă faptul că "invidia adevărată este rezervată nu pentru cei foarte mari sau foarte hărăziți, ci pentru aceia a căror situație este doar ceva mai bună decât a noastră". Mai precis, "inegalitatea copleșitoare și uimitoare, mai ales când are un element irealizabil, stârnește mult mai puțină invidie decât inegalitatea minimă, care în mod inevitabil îl face pe invidios să se gândească: Aș fi putut și eu în locul lui"" (apud Epstein, 2008, p.
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
pentru cei foarte mari sau foarte hărăziți, ci pentru aceia a căror situație este doar ceva mai bună decât a noastră". Mai precis, "inegalitatea copleșitoare și uimitoare, mai ales când are un element irealizabil, stârnește mult mai puțină invidie decât inegalitatea minimă, care în mod inevitabil îl face pe invidios să se gândească: Aș fi putut și eu în locul lui"" (apud Epstein, 2008, p. 70). Invidia, spun psihologii vieții afective, este un amalgam de iritare și de ură față de cel/cea
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
o parte din responsabilitate pentru perioadele în care relațiile nu au fost bune. De exemplu, se poate ca în 1996 criza rachetelor din Strâmtoarea Taiwan să fi fost rezultatul unor mesaje diplomatice neclare transmise de neexperimentata administrație SUA. De asemenea, inegalitățile din relațiile SUA-Japonia și SUA-Europa subminează eficacitatea implicării pentru că diferențele dintre politicile statelor occidentale generează seturi contradictorii de stimulente și constrângeri pentru China. Acest lucru îi permite și să destabilizeze relațiile dintre diferiți parteneri, cu scopul de a-și atinge
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
de pe o poziție superioară de putere militară, indiferent cât de bune ar fi intențiile SUA, nu a avut niciodată șanse să fie o platformă eficientă de lungă durată pentru dezvoltarea unei mari strategii coerente după Războiul Rece. Alianțele fondate pe inegalitate pot să dureze un anumit timp și se pot chiar consolida, dar, mai devreme sau mai târziu, atât costurile și riscurile disproporționate ale unei astfel de strategii pentru hegemon, cât și problemele generate pentru statele care sunt obiectul "implicării" SUA
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
insistă pe dubla dimensiune a calificării: deopotrivă proces de valorizare și de definire a sectoarelor activității sociale. Cele două sunt inseparabile: calificând lucrurile și oamenii, colectivul delimitează și ierarhizează lumea socială, generează diferențe în registrul faptelor și le transferă ca inegalități în registrul valorilor (așa cum arată separarea sacru/profan). Prolificitatea acestei abordări • Structuralismul și influențele sale Lévi-Strauss (născut în 1908) își înscrie direct antropologia în tradiția durkheimiană și maussiană care conținea germenele structuralismului. Cercetările sale legate de schimburile simbolice și de
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
structuralism. Bourdieu (1930-2002) se apleacă, la rândul lui, asupra forței simbolice din jocul social. Foarte devreme, el și-a orientat analizele asupra producției simbolice a grupurilor sociale și asupra "luptei de clasament" dintre ele (Bourdieu, 1972). În studiile sale despre inegalitățile școlare, el prezintă luptele de clasă drept lupte de clasament. Sociologia legitimării (culturale) pune în lumină efortul de transformare ("transmutare") a forțelor politice și economice în forțe simbolice, și acestea purtătoare ale violenței sociale, dar sub forme eufemizate, care o
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
000 de persoane ies din sistemul educațional fără calificare, adică 8 % din absolvenți, a căror rată de șomaj atinge 50 % la patru ani de la încheierea studiilor, cf. INSEE, France. Portrait social, 2001-2002, pp. 178-179). Sociologia educației, care analizează și denunță inegalitățile sociale în ceea ce privește reușita și care, în plus, subliniază legătura între violență (Debarbieux), eșec (Dubet, Duru-Bellat) și analfabetism (Lahire) prelungește, în felul său, tradiția durkheimiană și republicană a școlii ca loc prin excelență al socializării culturale, al integrării sociale și politice
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
legăturii sociale, egalitatea redistributivă, unanimitatea reconciliatoare. • Universalismul cultural: principiul general Fundamentul general al valorilor constă în primul rând în afirmarea "universalismului cultural", a cărui proprietate este aceea de a masca seria de opoziții produse de limbaj și transpuse în practici: inegalități/diferențe; cultură de elită/cultură de masă; cultură dominantă/cultură populară; cultură burgheză/cultură muncitorească. Universalismul cultural maschează, prin decizie voluntară, distanțele sociale, diferențele de adaptare și pe cele legate de utilizările bunurilor și serviciilor culturale. Ceea ce înseamnă că omogenizează
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
de adaptare și pe cele legate de utilizările bunurilor și serviciilor culturale. Ceea ce înseamnă că omogenizează, în reprezentări, diferențele sociale. Școala este în centrul acestei ambivalențe: ea se reclamă oficial, prin laicitate, de la acest universalism, reînnoind totodată, de fapt, anumite inegalități. Politizarea culturii înseamnă, apoi, postularea unei ideologii a "dezinteresului cultural" ca ferment al consensului social. Ideologia dezinteresării consolidează postura universalistă. Ea este o "credință" care constă, în schimb, în a nega existența ambivalențelor sau a opozițiilor precedente. Dacă, într-adevăr
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
dezinteresării consolidează postura universalistă. Ea este o "credință" care constă, în schimb, în a nega existența ambivalențelor sau a opozițiilor precedente. Dacă, într-adevăr, cultura generează un consens, cum ar putea fi ea traversată de clivaje diferențiatoare și sursă de inegalități? "A cultiva sau a se cultiva, acesta poate fi considerat principiul unificator pentru toți actorii implicați. În consecință, dezinteresarea unei activități culturale este cu atât mai legitimă în câmpul politic cu cât dezinteresarea este unul dintre principiile de legitimare a
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
Putem trimite aici la Keynes, care, pe plan economic, credea în această superioritate a colectivului asupra individualului. În definitiv, piața prezintă aceleași caracteristici ca și individul: este avidă, periculoasă, distructivă și, pe termen scurt, este la originea tuturor formelor de inegalitate și nedreptate. Iresponsabilitatea ei este dovedită prin faptul că diluează responsabilitățile în timp și spațiu. Pentru a combate și a contrabalansa această tendință, statul nu ezită să înscrie bunul cultural în durată, în cadrul raporturilor intergeneraționale, luând ca martor colectivitatea însăși
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
atomistică și mecanicistă asupra pieței, care reduce agenții "la puncte materiale interșanjabile și care face să dispară diferențele dintre agenți" (1997, p. 55). Însă tocmai acestea din urmă justifică specificul activității de analiză sociologică! ("Așa cum știm, numai diferențele, contradicțiile și inegalitățile alimentează în mod util cunoașterea sociologică [...]. Nu există altă sociologie decât cea a raporturilor inegale și a figurilor diferențiatoare", scrie, în acest spirit, Jean-Claude Passeron, 1991, p. 247). Bourdieu critică teoriile pieței deoarece ele dezvoltă o concepție a agentului lipsit
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
supraevaluată în ceea ce privește forma ei școlară și influența ei reformatoare (atât pentru societate, cât și pentru individ). Sociologul poate, la rigoare, să joace un rol de "stricător de petrecere", profitând de poziția privilegiată a celui care vede și știe și denunțând inegalitățile în distribuția bunurilor culturale și accesul la ele; teoria lumilor nu răspunde, în schimb, nici unei cereri: nici nu colaborează cu ordinile sociale, nici nu le de-nunță, ci vrea să rămână descriptivă. Este relativistă și inductivă, nu consideră statul și instituțiile
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
fie respinse și asta este de-ajuns ca să se creeze incertitudine, cea mai mare nenorocire la adresa muncii. Sub acest regim capitalurile nu vor putea să se formeze. Vor fi rare, scumpe, concentrate. Asta înseamnă că salariile vor scădea și că inegalitatea va săpa, între clasele sociale, o prăpastie din ce în ce mai adâncă. Finanțele publice nu vor întârzia să ajungă la o dezordine completă. Cum ar putea oare sta lucrurile altfel când statul este însărcinat să furnizeze totul tuturor? Poporul va fi zdrobit de
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
nezdruncinat a solidarității intereselor internaționale, această Ligă a libertății împotriva restricției, a justiției împotriva forței, a suscitat un veritabil entuziasm. Cuprinse de o lădudabilă emulație, departamentele meridionale, care suportau de ani buni cea mai mare parte a injustițiilor și a inegalităților regimului protector, s-au gândit la rândul lor să rearboreze drapelul libertății comerțului. Bastiat, care privea cu o satisfacție profundă cum se dezvolta această mișcare liberală al cărei principal promotor a fost, s-a grăbit să le furnizeze planul unei
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
puternice de afirmări autoritare ale puterii. Efectul creării un "portofoliu de politici" care include astfel de politici proaste este să submineze economia, să creeze corupție și chiar să submineze democrația constituțională. Critici hibride etico-economice 12. Piețele duc la mai multă inegalitate decât procesele non-piață Prin definiție, piețele răsplătesc abilitatea de a satisface preferințele consumatorului și cum abilitățile diferă, și veniturile vor fi diferite. Mai mult, prin definiție, socialismul este o stare de egalitate, ca urmare orice pas către socialism este un
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
venituri egale sau "drepte" sau orice alt tipar diferit de cel generat de ordinea spontană a pieței, sunt de regulă auto-ruinătoare, pentru simplul motiv că aceia care dețin puterea de a redistribui proprietatea o folosesc în propriul avantaj, convertind astfel inegalitatea de putere politică în alte feluri de inegalitate, fie că este vorba de onoruri, avere sau altceva. Aceasta a fost cu siguranță experiența națiunilor în mod oficial comuniste și aceasta este calea adoptată în prezent de alte națiuni, cum ar
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
diferit de cel generat de ordinea spontană a pieței, sunt de regulă auto-ruinătoare, pentru simplul motiv că aceia care dețin puterea de a redistribui proprietatea o folosesc în propriul avantaj, convertind astfel inegalitatea de putere politică în alte feluri de inegalitate, fie că este vorba de onoruri, avere sau altceva. Aceasta a fost cu siguranță experiența națiunilor în mod oficial comuniste și aceasta este calea adoptată în prezent de alte națiuni, cum ar fi Venezuela, în care puterea totală este acumulată
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
Chavez, care cere o astfel de putere, atât de dispoporționată, cu scopul declarat de a crea egalitate de avere printre cetățeni. Conform datelor din ediția 2006 a Economic Freedom of the World Report, sprijinirea pe piețe este slab corelată cu inegalitatea de venit (de la cea mai puțin liberă la cea mai liberă economie din lumea întreagă, procentul de venit, împărțit în cuartile, obținut de cei mai săraci 10 % variază de la la o medie de 2,2 % la o medie de 2
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
au mai apărut (selectiv): Constituția libertății, Friedrich A. Hayek Democrația și alternativele ei, R. Rose, W. Mishler, Ch. Haerpfer Democrația și criticii ei, Robert A. Dahl Despre libertate la antici și moderni, Benjamin Constant Despre tolerare, Michael Walzer Discurs asupra inegalității. Contractul social, Jean-Jacques Rousseau Ingineria constituțională comparată, Giovanni Sartori Mitul statului, Ernst Cassirer Noua eră a inegalităților, Pierre Rosanvallon, Jean-Paul Fitoussi Noua problemă socială, Pierre Rosanvallon O teorie economică a democrației, Anthony Downs Omul și statul, Jacques Maritain Poliarhiile. Participare
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
Ch. Haerpfer Democrația și criticii ei, Robert A. Dahl Despre libertate la antici și moderni, Benjamin Constant Despre tolerare, Michael Walzer Discurs asupra inegalității. Contractul social, Jean-Jacques Rousseau Ingineria constituțională comparată, Giovanni Sartori Mitul statului, Ernst Cassirer Noua eră a inegalităților, Pierre Rosanvallon, Jean-Paul Fitoussi Noua problemă socială, Pierre Rosanvallon O teorie economică a democrației, Anthony Downs Omul și statul, Jacques Maritain Poliarhiile. Participare și opoziție, Robert A. Dahl Postcomunismul¸Leslie Holmes Statul criminal. Genocidurile secolului XX, Yves Ternon Bun de
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
secolului XX, numărul era de numai un miliard și jumătate (într-un secol, populația a devenit cvadruplă). Globalizarea (mondializarea) se manifestă în numeroase domenii: economic, informațional, al imigrației. Globalizarea nu înseamnă universalizare, popoarele refuzând renunțarea la originalitate. Funcționează o mare inegalitate între țările dezvoltate și cele subdezvoltate sau în curs de dezvoltare. Antarctica, cu suprafața de o dată și jumătate mai mare decât Europa, ascunde lacuri de apă dulce, văi și munți. Acest teritoriu nu aparține niciunei țări și, în 1991, a
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
un secretariat de stat pentru drepturile victimelor, nu mai e decât un pas pînă la a face din victimă o figură conservatoare, "de dreapta". În ce mă privește, cred că refuzul de a lua în considerare importanța victimei și a inegalității în fața riscului de a fi victimă este o capcană mortală pentru orice alternativă politică credibilă. Astfel încât, dacă nu-i menajez pe partizanii facilităților represive și ai manipulărilor securitare, vreau totodată să zgudui imobilismul indus de hipercritică, de fapt un confortabil
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
Nici o perioadă nu e mai propice dezvoltării preocupării pentru violența în școală decât aceea când avem de-a face cu un mort în școală, sau mai bine: mai mulți morți. Cu asupra de măsură, iar acesta este un semn al inegalității în globalizarea problemei, când masacrul a avut loc într-o țară din Nord. De parcă morții din Brazilia, de pildă, ar fi mai puțin importanți decât morții din Statele Unite, Germania sau Japonia. Chiar și moarte, victimele sunt inegale. Un mort într-
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]