2,937 matches
-
În afară de lucrurile pe care le urlaseră unul la celălalt la mânie - „Divorțez!“, „Nu, nu poți, pentru că divoțez eu de tine!“ - nu se discutase nimic serios. De fapt, ea și Oliver abia dacă își mai vorbiseră de la despărțire, dar, în mod inexplicabil, dorea să își supere mama spunând asta. Pauline oftă tristă. Fratele mai mare al Lisei, Nigel, divorțase și el cu cinci ani în urmă. Ea făcuse copiii la o vârstă destul de înaintată și nu înțelegea felul în care funcționa lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
au deschis, aruncând cu nostalgie către Clodagh. Prima ei senzație ciudată de dragoste era acum atăt de palpabilă în mintea ei, uimind-o prin claritatea cu care o simțea. Apoi dispăru, la fel de brusc cum apăruse, lăsând în urmă o dorință inexplicabilă. — Nu poți să îl amâni? Nu, spuse Ashling stânjenită. I-am spus că îl voi ajuta cu numărul. E comic, vezi tu... —Altul! — Și are nevoie de mine pentru a încerca noul număr. — Atunci mâine. Am lecții de salsa. —Miercuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
la ei. În timp ce se uita cum peisajele de țară se perindă prin fața ochilor ei, se ruga ca trenul să se strice. Dar nu. Bineînțeles că nu. Asta se întâmplă doar când te grăbești. Atunci trenul ar petrece jumătăți de oră inexplicabile zăcând pe linii paralele. Atunci trebuia să schimbi trenul, din care să cobori și să te sui într-un autobuz de așteptare, și călătoria inițială, care trebuia să dureze trei ore, se transforma în una de opt. În schimb, trenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
de curând soția și voia ceva care să-i ia gândul de la faptul că era mereu singur. Stătea la masă lângă Bernard Duncan Philips, privind spre mutrele Încruntate ale inspectorului Insch și sergentului McRae. Mica Încăpere puțea. Nu era doar inexplicabilul damf obișnuit de picioare Împuțite, ci și unul de transpirație stătută și animal intrat În putrefacție emanat de Hoitarul. Vânătăile pe care le văzuse Logan noaptea trecută se Întinseseră. Purpuriul-Închis și verdele se Întindeau pe fața prizonierului, dispărând În barba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
alta... Lumina soarelui ce trecea printre nori se reflecta în geamurile rotunde ale ferestrelor, aruncând în jur raze de o căldură cunoscută, însă incompletă și aparentă. M-am convins că ferestrele înfățișau aproape aceeași imagine, însă era ca o iluzie inexplicabilă, ca o bijuterie zgâriată, ca un porțelan ciobit într-un colț... Era inutil să caut printre ele. Nici una nu era întreagă. Ajunsesem acolo traversând podul, însă nu găsisem fluviul arborelui universal, ci o multitudine de ferestre care arătau o imagine
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
atât de mult cu apa argintie și de ce întotdeauna prezența lor sclipește câteva momente apoi se ascund dincolo de valurile misterioase, nu m-am lămurit încă, dar în univers multe lucruri rămân misterioase și acesta e un adevăr al valorii lor inexplicabile. Mam oprit de multe ori pe câte o stâncă, privind în adâncurile apei, unde rădăcinile arborelui se zăresc desenând ramificații imperceptibile de lumină prin unduirile argintii ale valurilor, de parcă ar veni de dincolo de maluri infinite... într-o zi, uitându-mă
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
noi nu cunoaștem pe nimeni cu numele acesta. Cuvintele și zâmbetul erau umilitoare. Germanicus îl întrerupse: — Cine este zeul tău? — Cât despre divinitate, numele ei sunt multe. Uite: sunt scrise pe piatra asta de șapte mii de ori. Și, dinaintea inexplicabilei imensități a acelui număr, clătină din cap. — Grecii întreabă care sunt numele orașelor și ale zeilor străini, apoi le scriu greșit în multele lor cărți. Orașul nostru sacru se numește Hait-Qa-Ptah, ceea ce înseamnă „Palatul Spiritului“; grecii au înțeles Ae-gy-ptus și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
-i opri nimeni. Paznicii deschiseră tăcuți poarta dincolo de care îi fusese cu neputință să treacă în toți anii aceia. În fața micului chei, marea era liniștită. Sclavul nubian duse mica barcă până la intrarea îngustă a faimoasei peșteri, unde apele reflectau o inexplicabilă lumină azurie. Poeții scriau că văzuseră printre stânci zeități acvatice cu părul ud, pe care acea fosforescență părea că le acoperă de solzi, asemenea cozilor sirenelor. Se întinseră pe fundul bărcii, fiindcă, din cauza fluxului, gura peșterii era acoperită de apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
simple note de lectură, collages din toate acestea la un loc etc. Jurnalul lui M. În această după-amiază adormită, În drumul Întortocheat de Întoarcere de la universitate către conventul din Matei Basarab, după ce am dat Colțul Bărăției, am avut o pierdere inexplicabilă de mine Însumi; n-am reușit să intru pe strada noastră, deși m-a obsedat impresia, de mai multe ori, că observ figura aceea stranie lăbărțându-se fantomatic la fereastră, chiar dacă nu i se vedeau brațele fleșcăite aplecate ca de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mi se Întâmplase tocmai mie. Simțeam că literatura era mai fascinantă decât realul și oricum nimeni nu m-ar fi crezut. (miercuri) Ea, nebunia, se plimbă În jur la braț cu mine. Azi mă Întorceam Împreună cu A. de la Facultate. Era inexplicabil de frumoasă. Se Îmbrăcase foarte elegant, ceea ce i se Întâmplă destul de rar. Avea un aer provocator, știind că vreau s-o las. Se simțea puternică, ea care aproape tot timpul e plină de toate complexele lipsei de feminitate. În realitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
m-a Înșelat cu nimeni și că eu aiurez culpabilizând-o În mod gratuit. Minte cum ar respira, inventează alte istorii, alte texte și prin aceasta Îmbogățește realul și Îl ascunde. Mă abțin să nu cedez cumva, dintr-o slăbiciune inexplicabilă. De aceea, mă refugiez În Bach. Trebuie să părăsesc casa cât mai repede. (ieri) „Trebuie să devii om de societate.“ Mă uit la ea și râd În hohote. „Babacul vrea să te ducă la o serată de teatru, acasă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de a fi; altfel, existența nu are destule rațiuni de a fi consumată. Mă refer la existența sterilă, acea formă de manifestare a geniului rasei, ce ne obligă la un compromis permanent, numai spre a perpetua specia. Simt o inhibiție inexplicabilă la solicitările zeului Amor. Probabil astfel se explică de ce activitatea aceasta nu mă preocupă deloc și aș putea să renunț definitiv la ea, chiar prin a mă sustrage imperativelor procreative. (azi) Ce se mai Înțelege prin poezie modernă azi, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pare că femeile de excepție apar rar și el se conservă cu egoism pentru aceste unice și revelatoare experiențe amoroase. Un zâmbet distant și rece Îi dă un aer de misoginism; este ocolit de damele ușuratice, exercitând o atracție demonică, inexplicabilă prin calitățile exterioare, dar tiranică asupra femeilor rafinate. Contranotă Am citit nota la roman de ieri. Oare așa or fi procedând romancierii? Tot ce am spus acolo mă reprezintă: „Madame Bovary c’est moi“ Înseamnă că nimic din ceea ce apare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
bucurie inimaginabilă; nu mi se părea să existe nimic care să Întreacă acea stare de fericire a corpului ținut În strânsoarea masei lichide. Poate că, dacă aș fi Înotat de mic, nu aș fi avut această senzație ciudată, de plăcere inexplicabilă, pe care mi-o dădea contactul cu materia catifelată a apei, ce-mi primea orice violență, fără să protesteze ca și lichidul amniotic din care evadasem, dar În care probabil aș fi dorit să mă Întorc. Eu am Învățat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
le antrenase În act. Astfel, acum Îmi explic izbucnirile genialoide de la orele de matematică din timpul liceului, când simțeam că orice privire admirativă a lui E. mă punea brusc În posibilitatea de a mă depăși pe mine Însumi, În mod inexplicabil. Totuși, se pare că n-am mers la o facultate cu profil matematic din cauza decorului feminin prea puțin Îmbietor. Acum, sunt mai puțin influențabil, dar nu Înseamnă că, În subconștientul meu, nu au loc probabil aceleași reacții ce mă incită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
se uite și ea, dar nu avea loc de mine. Ea Însă se maimuțărea, se strâmba la mine, pe când eu eram extrem de serios și, când se apropia de oglindă, Îi Întorceam spatele și plecam, ceea ce-o enerva În mod inexplicabil. De multe ori, se ascundea În dosul marii oglinzi, aștepta un timp până când eu Întindeam mâna să mă mângâi și atunci, brusc, scotea o mână din lateral și mă Înhăța; fiind pe Întuneric, odată, m-am speriat extrem de tare, Întrucât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
despre perseverența lui uimitoare de a depăși toate obstacolele, reacții ale oamenilor când îi vedeau în public sau poate detalii despre viața intimă pe care o aveau. Nimic de acest gen. Ba mai mult, Sachs simți un fel de invidie inexplicabilă din partea Karei. Aceasta explică: - Eu stau foarte prost la capitolul bărbați în ultimul timp. - Nu te vezi cu nimeni? - Nu sunt sigură, răspunse Kara pe un ton mai degrabă reflexiv. Ultima noastră întâlnire s-a terminat cu un mic dejun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
din nou ochii, încercând să se transporte înapoi la locul atacului. Scutură apoi din cap. - Nu mai... Și apoi își aminti. - „Călăreață”. - Poftim? - Ai dreptate. Nu a spus „victimă”, ci „călăreață”. - Excelent! spuse ea. Rhyme simți o izbucnire de mândrie inexplicabilă. - Dar despre ceilalți? - Nu, doar despre ea a vorbit în particular. Rhyme era sigur de asta. Interveni și Sellitto: - Deci se raportează la victime ca fiind oameni care fac un anumit lucru - care poate să fie sau nu chiar profesia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
în fiecare duminică după-amiaza mici spectacole aici, pentru ca elevii lui să se poată obișnui cu reprezentațiile în fața unui public. Și ce diferență era. Kara știa că practica de acasă și cea în fața unui public erau ca ziua și noaptea. Ceva inexplicabil se întâmpla când urcai pe scenă în fața spectatorilor. Trucuri imposibile, care acasă dădeau greș, mergeau aici perfect datorită unei adrenaline spirituale misterioase, care se insinua în mâinile tale și îți poruncea pe un ton răspicat: - Nu o da în bară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
răstit, toată lumea își îndreptă atenția spre Bell. - Cine mai e cu el?... E singur? Ce vrei să spui? Rhymea privea fața lui Bell, foarte calmă de regulă, dar pe care acum era întipărită o expresie de îngrijorare și tensiune aproape inexplicabilă. O dată în plus, cum adesea se întâmplase în acest caz, Rhyme simți că evenimentele, care păreau imprevizibile, dar care fuseseră planificate cu mult timp înainte, scapă iar de sub control. Bell se întoarse spre Sellitto. - Luis spune că ai sunat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
subconștient până când iritarea cicălitoare a discuției nu mai poate fi ignorată. Era destul de ciudat că inelul cu safir al femeii pe care o interogam la tribunal îmi amintise ilicit de bijuteria vulgară și ieftină a unei fete de la magazin, dar inexplicabil era cât de deranjantă fusese conexiunea. Un lucru care ar fi trebuit să mă facă să zâmbesc recunoscându-l mă făcuse să mă încrunt de nemulțumire. Îmi amintesc cum îmi imaginasem mâna lui Stacey și inelul pe jumătate îngropat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
neliniște rece începu să mi se furișeze cu o încetineală infinitezimală în sus pe șira spinării, obligându-mă să fac față inimaginabilului. Până să revină, ceea ce avea să-mi spună nu mă surprinse prea tare. Cred că într-un fel inexplicabil bănuiam așa ceva de câtva timp. Nu, domnule, Thornton, e corect. Am comparat cu detaliile din adresă și sigur e contul bun. Nivelurile sunt cele date, iar istoricul soldurilor indică faptul că au fost epuizate pe patru martie anul trecut, restul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
când privea mulțimea de navetiști înghesuindu-se în trenul N — se străduia să circule cu metrolul, dar nu-i plăcea deloc — Leigh a simțit că i se pune un nod în gât și că pulsul i se accelerează în mod inexplicabil. Părea că există doar două explicații plauzibile dar, cu toate că s-ar putea să fie un picuț cam ipohondră, nici Leigh nu credea că e pe cale să facă un atac de cord: era un atac de panică, pur și simplu. Încercând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
că Duncan rostise cele trei cuvinte magice: “voi avea copii”. De dragul acelor cuvinte magice, Emmy a trecut cu vederea nopțile când Duncan lipsea de acasă pe motiv că “avea de lucru la serviciu” și odată — naiba știe de ce — o infecție inexplicabilă cu chlamidia. La urma urmei, el fusese de acord să fie tatăl copiilor ei. Adriana rupse tăcerea făcând ceea ce făcea de obicei atunci când se simțea stânjenită: schimbă subiectul discuției. — Leigh, querida, sunt 25 de grade afară. De ce te-ai îmbrăcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
unul pe lângă celălalt pe cărarea care lega satul de faleză, ea venind, el Îndreptându-se spre țărm. Nu a fost În stare să scoată nici un sunet, nu a putut face nici un gest, i-a văzut umbra Însoțită de o muzică inexplicabil de frumoasă, doar privirea a putut să o Întoarcă În urma ei, ca să nu mai vadă nimic, decât cărarea oprindu-se În ulița pe care erau aliniate casele albe și Îngrădite de garduri de fier forjat și beton, lângă care stăteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]