6,831 matches
-
urmă, dar cel mai important - „NATURA". Este una deosebită, transformând aceste locuri special într-un „Picior de plai... O gură de rai"... Este nu numai frumoasă, dar și bogată Patria mea... Toate, toate sunt ale tale Românie! Arhitectul acestui Univers infinit ne-a iubit pe noi: românii, de ne-a dat o țară plină de grație, care să fie unicul loc de pe lume unde sufletul și trupul să se simtă Acasă. România visurilor mele ești locul unde munții își înalță Templu
INTERVIU CU TATIANA ŞTEFAN de GEORGE ROCA în ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356364_a_357693]
-
Cunoștința și iubirea devin una. A-L simți și a-L cunoaște pe Dumnezeu vor fi unul și același lucru. Unificarea întregului dinamism uman necontenit sporită ne revelează aspectul cel mai profund al spiritului ca libertate. Căci libertatea e posibilitatea infinită a spiritului curat, mereu reînnoit, de a depăși necontenit finitudinea sa. Libertatea este urcușul continuu spre Dumnezeu, originea infinită și necondiționată a spiritului uman. Libertatea este pe de o parte modul de realizare al naturii noastre, pe de alta, este
RECENZIE LA CARTEA PĂRINTELUI TEOFAN MADA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 286 din 13 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356429_a_357758]
-
lucru. Unificarea întregului dinamism uman necontenit sporită ne revelează aspectul cel mai profund al spiritului ca libertate. Căci libertatea e posibilitatea infinită a spiritului curat, mereu reînnoit, de a depăși necontenit finitudinea sa. Libertatea este urcușul continuu spre Dumnezeu, originea infinită și necondiționată a spiritului uman. Libertatea este pe de o parte modul de realizare al naturii noastre, pe de alta, este esența ei experiență a infinitului. Aceasta pentru că natura umană este în același timp finită și infinită. Este finitul deschis
RECENZIE LA CARTEA PĂRINTELUI TEOFAN MADA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 286 din 13 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356429_a_357758]
-
spre Dumnezeu, originea infinită și necondiționată a spiritului uman. Libertatea este pe de o parte modul de realizare al naturii noastre, pe de alta, este esența ei experiență a infinitului. Aceasta pentru că natura umană este în același timp finită și infinită. Este finitul deschis infinitului. Este finită când stă nemișcată în sine, și este infinită în mișcarea ei spre Dumnezeu, prin libertate. „Natura îngerilor și a sufletelor, zice Sfântul Grigorie de Nyssa, nu cunoaște limită și nimic nu o împiedică să
RECENZIE LA CARTEA PĂRINTELUI TEOFAN MADA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 286 din 13 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356429_a_357758]
-
parte modul de realizare al naturii noastre, pe de alta, este esența ei experiență a infinitului. Aceasta pentru că natura umană este în același timp finită și infinită. Este finitul deschis infinitului. Este finită când stă nemișcată în sine, și este infinită în mișcarea ei spre Dumnezeu, prin libertate. „Natura îngerilor și a sufletelor, zice Sfântul Grigorie de Nyssa, nu cunoaște limită și nimic nu o împiedică să progreseze la infinit”. Urmează de aici că natura nu e ceva terminat, ci, datorită
RECENZIE LA CARTEA PĂRINTELUI TEOFAN MADA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 286 din 13 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356429_a_357758]
-
să participe la Dumnezeu, și Dumnezeu nu are sfârșit, arată că ea, prin dorință, sau în creșterea ei, nu are un sfârșit. „De aceea, Binele fiind infinit în natura lui, participarea la el va fi și ea, în mod necesar, infinită în mișcarea ei, deci capabilă să se lărgească la infinit”. Deci pe drept cuvânt natura umană trebuie definită ca tensiune infinită. „A voi să tindă mereu spre o desăvârșire mai mare, e desăvârșirea însăși a firii umane”. Ea are în
RECENZIE LA CARTEA PĂRINTELUI TEOFAN MADA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 286 din 13 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356429_a_357758]
-
sfârșit. „De aceea, Binele fiind infinit în natura lui, participarea la el va fi și ea, în mod necesar, infinită în mișcarea ei, deci capabilă să se lărgească la infinit”. Deci pe drept cuvânt natura umană trebuie definită ca tensiune infinită. „A voi să tindă mereu spre o desăvârșire mai mare, e desăvârșirea însăși a firii umane”. Ea are în același experiența infinitului și a finitului, adică în fiecare clipă există o distanță infinită între capacitatea noastră de infinit și existența
RECENZIE LA CARTEA PĂRINTELUI TEOFAN MADA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 286 din 13 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356429_a_357758]
-
cuvânt natura umană trebuie definită ca tensiune infinită. „A voi să tindă mereu spre o desăvârșire mai mare, e desăvârșirea însăși a firii umane”. Ea are în același experiența infinitului și a finitului, adică în fiecare clipă există o distanță infinită între capacitatea noastră de infinit și existența noastră realizată. Mereu avem conștiința ambelor acestor lucruri. Căci distanța parcursă de noi, oricât ar fi de mare, rămâne minimă în raport cu infinitul. Natura umană călătorește veșnic pe distanța dintre finit și infinit, dar
RECENZIE LA CARTEA PĂRINTELUI TEOFAN MADA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 286 din 13 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356429_a_357758]
-
distanță infinită între capacitatea noastră de infinit și existența noastră realizată. Mereu avem conștiința ambelor acestor lucruri. Căci distanța parcursă de noi, oricât ar fi de mare, rămâne minimă în raport cu infinitul. Natura umană călătorește veșnic pe distanța dintre finit și infinit, dar este lansată prin dorință și printr-un fel de experiență înaintea finitudinii sale în lăuntrul infinitului, fără să cuprindă însăși esența lui. Ceea ce ea a obținut nu e niciodată totul, dar e începutul totului, „mereu începutul infinitului”. „Condiția acestor
RECENZIE LA CARTEA PĂRINTELUI TEOFAN MADA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 286 din 13 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356429_a_357758]
-
experiență înaintea finitudinii sale în lăuntrul infinitului, fără să cuprindă însăși esența lui. Ceea ce ea a obținut nu e niciodată totul, dar e începutul totului, „mereu începutul infinitului”. „Condiția acestor experiențe ale infinitului e recunoașterea deosebirii neconfundate între natura divină, infinită ca act, și natura umană, infinită în potență” dar în același timp trăirea unei nepăsări, a unei participări a naturii umane la cea divină, a unei uniri neamestecate. Dacă esența omului e să fie infinitul în devenire, fuziunea sa cu
RECENZIE LA CARTEA PĂRINTELUI TEOFAN MADA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 286 din 13 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356429_a_357758]
-
infinitului, fără să cuprindă însăși esența lui. Ceea ce ea a obținut nu e niciodată totul, dar e începutul totului, „mereu începutul infinitului”. „Condiția acestor experiențe ale infinitului e recunoașterea deosebirii neconfundate între natura divină, infinită ca act, și natura umană, infinită în potență” dar în același timp trăirea unei nepăsări, a unei participări a naturii umane la cea divină, a unei uniri neamestecate. Dacă esența omului e să fie infinitul în devenire, fuziunea sa cu infinitul ar distruge această esență, care
RECENZIE LA CARTEA PĂRINTELUI TEOFAN MADA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 286 din 13 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356429_a_357758]
-
Acasa > Cultural > Artistic > PAȘI PE NISIP Autor: Marian Malciu Publicat în: Ediția nr. 266 din 23 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Pași pe nisip... pași în neant pierduți în imensitatea timpului ce pare etern și a spațiului zis infinit... Porniți din aievea cu grabă a prinde din urmă un vis destrămat de vorbe aruncate în vânt de omul iubit... Pași ce dispar pe măsură ce trec și valul din urmă le spală tiparul în sărutul sărat ce-l duce-n adâncuri
PAŞI PE NISIP de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355771_a_357100]
-
pe urmele mele și dragostea dintre noi un lanț legat de glezne de glezna ta , de glezna mea ca niciodată fiorul să nu ne uite. Atunci doar noi ne-am iubi, ne-am iubi, ne-am iubi într-un timp infinit chiar clipele atunci ar trece în clinchet fiind de-acum clopoței ai dragostei. Referință Bibliografică: Hai să ne jucăm / Valeria Iacob Tamaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 272, Anul I, 29 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Valeria
HAI SĂ NE JUCĂM de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355834_a_357163]
-
dintâi care ar trebui să-și aducă contribuția la salvarea nației ar fi intelectualii, dar s-au dus vremurile când erau respectați de norodul truditor, acum caută și ei metode și chichițe să supraviețuiască într-o tranziție care se anunță infinită! Deci copiii vor fi nerăbdători să ajungă la școală, dar ce vor găsi? Multe școli încă nu au fost reparate, nu au fost zugrăvite, nu au fost refăcute acoperișurile, nu au fost reabilitate dpdv termic și costurile vor depăși, la
GATA VACANŢA! SUNĂ CLOPOŢELUL! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 254 din 11 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355836_a_357165]
-
zeițelor Olimpului, simțeai în piept parcă zvâcnetul ei de copilă, ce inunda orizontul vizual cu o atât de mare căldură încât orice realitate ai fi trăit, în clipa asta totul se reducea la dimensiunea unui absolut de catifelare. Un absolut infinit. Un infinit statuar prin amprenta dezlănțuită într-un static aproape înnebunitor de sexual. Sânii plini de consistența cărnii, degustau cu timiditate parcă crescândă temnița tricoului amețitor de alb care îi învelea cu delicatețe. Picioare lungi, interminabil de lungi, desăvârșeau tabloul
FLUTURI SUB CEARCĂNE II de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 254 din 11 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355837_a_357166]
-
Acasa > Versuri > Iubire > PRIMĂVARA-VITRALIU MAGIC Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 244 din 01 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului La tine-n brațe râde primăvara În infinite nuanțe de lumină Ne cântă curcubeul cu chitara Pictând un dor și-o lacrimă divină Și mă-ncălzesc la adăpost de stele În jocul tău ce îl așterni timid Timiditate, flori și joc de iele În iarna cea de ieri
PRIMĂVARA-VITRALIU MAGIC de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355986_a_357315]
-
Să mă acoperi cu durerea surdă Ce plânge printre frunze de ferigă Azi, picături de ură mă inundă Răscruci de lacrimi, iarna asta strigă... Să nu mă-ntrebi de ce-i schimonosită Pădurea-n care zâmbetul agrest Și -a -mprăștiat sămânța infinită Într-un nerușinat și tainic gest... Grimase răstignite-n constelații În care am intrat de bunăvoie Mă-ntâmpină șiret cu ostentații. Poemul meu are program de voie... Referință Bibliografică: Poemul meu are program de voie / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN
POEMUL MEU ARE PROGRAM DE VOIE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356005_a_357334]
-
Unitatea și Trinitatea Dumnezeiască) este deci aceea a multiplelor relații ale duhului uman cu Duhul lui Dumnezeu. Sunt momente în care aceste realități par atât de unite încât aproape că se confundă, ca mai apoi să le separe o distanță infinită: sufletul se vede într-un abis de slăbiciune, ignoranță, spre a se simți numaidecât tare, luminat, cuprinzând în el însuși "izvorul oricărei sfințiri, lumina duhovnicească"Există simboluri ale Duhului Sfânt care explică venirea Sa din afară; astfel, de exemplu, formula
PARTEA I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355878_a_357207]
-
ca orice om de altfel, de capriciile timpului în care trăim. „Toate tristețile și îndoielile lumii mele, au dispărut atunci, când am devenit mamă” Sentimentul de realizare se completează și se definește armonios la Gabriela Petcu și datorită acelei iubiri infinite, concretizată în minunea de a fi mamă. Poetei, Dumnezeu i-a dăruit un copil, o fată care a acoperit toate tristețile și îndoielile lumii în care aceasta a evoluat, prin bucuria și iubirea ei. Monica - acesta este numele fiicei Gabrielei
“DIALOG CU GABRIELA PETCU ... DESPRE POEZIE ŞI PROZĂ LA MALUL MĂRII NEGRE” de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356016_a_357345]
-
la Editura ,,Christiana„ din București. Ființa umană dispune de puteri și resurse pe care numai o intensă lucrare ascetică, dinamizatoare a acestor resurse, o poate descoperi. Și, din această perspectivă, omul modern are o cunoaștere alterată și imperfectă despre bogăția infinită a vieții sale duhovnicești, tocmai datorită ignoranței și nepriceperii sale de a o descoperi. Omul contemporan se cunoaște mai puțin pe sine decât cunoaște universul pe care viața sa îl produce și îl pune în lucrare, este mai aplecat spre
DESPRE RAPORTUL ŞI RELAŢIA DINTRE OM ŞI BISERICĂ ÎN GÂNDIREA ŞI VIZIUNEA MISTAGOGICĂ ORTODOXĂ ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 446 din 21 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354684_a_356013]
-
contemporan se cunoaște mai puțin pe sine decât cunoaște universul pe care viața sa îl produce și îl pune în lucrare, este mai aplecat spre cercetarea puterilor ce îi vin din afară decât asupra celor care se află în adâncul infinit al sufletului său, fără măcar să le bănuiască sau să le intuiască. În ființa omenească sunt puteri pe care noi nu le cunoaștem încă și se pare că omul modern se cunoaște mai puțin decât omul din timpul clasicismului creștin. Omul
DESPRE RAPORTUL ŞI RELAŢIA DINTRE OM ŞI BISERICĂ ÎN GÂNDIREA ŞI VIZIUNEA MISTAGOGICĂ ORTODOXĂ ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 446 din 21 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354684_a_356013]
-
din cauza constituției sale proprii, el este o ființă teologică (ho theologiko) - după cum afirmă un alt teolog grec Panayotis Nellas - în lucrarea sa ,,Omul - animal îndumnezeit,, - tradusă, în limba română, în două ediții - la Editura ,,Deisis,, din Sibiu. Persoana nu este infinită prin ființă, ci tinde spre infinitate, în calitate de ,,chip al lui Dumnezeu,,. Sentimentul infinitului, legat de natura și viața persoanei umane, pe care aceasta îl trăiește în funcție de eforturile de spiritualizare, demonstrează că omul nu este o stare fixă, înțepenită, pe axa
DESPRE RAPORTUL ŞI RELAŢIA DINTRE OM ŞI BISERICĂ ÎN GÂNDIREA ŞI VIZIUNEA MISTAGOGICĂ ORTODOXĂ ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 446 din 21 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354684_a_356013]
-
Coloană a Soarelui de vis prin care ne putem adună lumină din soare, apoi ne putem îndepărta prin razele corpului nostru luminos la orice distanță, prelungindu-ne, precum o rază de lumină care dă roată Pământului, prin propria noastră Coloana infinită, de pe axa Pământului pe axa Cerului Cristalin, reușind astfel să ne creem propria noastră Holograma energetică și să ne conectăm astfel prin această cu întregul Univers. Ceea ce știm noi este doar faptul că razele corpului nostru luminos cresc și descresc
A SASEA RESEMNARE SAU ULTIMA CALATORIE GRATUITA IN JURUL SOARELUI, CU UN SINGUR BILET DE INTRARE IN STATIA FINALA [Corola-blog/BlogPost/354834_a_356163]
-
experiențe trăite și căi mai poate indura azi omul de la zeu, omul creștin, omul din om și omul fără destin ? Dar o familie, un popor, o națiune, un continent, o Planetă ? Cunoscând faptul că întreg Universul este Conștiința în expansiune infinită, iarăși mă simt obligat să pun întrebarea legitimă și obligatorie pentru noi toti de altfel: cum s-ar putea intra în conștiința amaratei ăsteia de Planeta dualista locuită în acest moment de peste șapte miliarde de oameni, fără a sacrifică trei
A SASEA RESEMNARE SAU ULTIMA CALATORIE GRATUITA IN JURUL SOARELUI, CU UN SINGUR BILET DE INTRARE IN STATIA FINALA [Corola-blog/BlogPost/354834_a_356163]
-
un pact (opus celui faustic), ca o „negociere“ între umanitate și absolut - „o colaborare a maximei aspirații umane cu maxima îngăduință a absolutului“. Legea morală nu este impersonală, nu este un șablon absurd, imuabil, aplicat (și având ca efect mutilarea) infinitei diversități a umanului; ea este „creație individuală, adaptare liberă la exigențele universalului“: „Omul individual este sarea absolutului. Și atunci, împlinirea legii morale echivalează cu a da gust rețetei cosmice, eliberând-o de entropia unui legalism dietetic“ (p. 29). Printr-o
ANDREI PLEŞU, MINIMA MORALIA, EDIŢIA A IV A, EDITURA „Editura Humanitas”, BUCUREŞTI, 2008, 162 PAGINI. de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 440 din 15 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354806_a_356135]