3,018 matches
-
În lumea noastră tot mai secularizată, suferința simbolizează în schimb nedreptatea și nu mai permite speranța. De altfel, despre ce speranță ar mai fi vorba? Revendicarea de către unii a suferințelor lor generează căință la alții. O căință civilă care contrabalansează inocența pierdută prin atribuirea de drepturi astăzi celor sau urmașilor celor care au fost făcuți pe nedrept să sufere altădată. Suferințele din trecut intră atunci în competiție pentru a atrage atenția publicului și a puterilor. Cu cât suferința este concepută ca
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
combaterea, pretutindeni, a oricărei forme de rasism (și de antisemitism), precum și a oricărei tendințe antidemocratice. Și mai ales ideea că natura umană este în esență rea, nu este astfel doar față de evrei 13. În definitiv, prin intermediul Holocaustului, evreii își proclamă inocența și rectitudinea, ceea ce-i face insensibili la nedreptatea făcută palestinienilor sau, mai recent, libanezilor prinși în clește între israelieni și Hezbollah. Suferința îi închide astfel pe evrei într-un turn de fildeș moral. În discursul ținut la ceremonia spaniolă în
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
deja acest lucru: " Credeam că sunt fidel vocației Israelului jucând nu numai rolul evreului, ci și pe cel al negrului, al colonizatului, al indianului sau al săracului din lumea a treia: ani fericiți și volubili, când mă agățam cu toată inocența de originile mele. Acum nu se mai poate. Resortul dramaturgic s-a stricat. [...] Nici măcar nu mai pot afirma: "sunt evreu" fără să am imediat impresia penibilă că trag genocidul spre mine și că-mi însușesc supliciul altora"27. Într-o
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
of Nations 16. Paradoxul este că această memorie, care se voia unică, nu a încetat să fie imitată. "Cultura victimelor" nu a putut prinde rădăcini decât în societăți avide de moralitate, care se străduiesc să ispășească pentru a-și recăpăta inocența, dar unde ispășirea nu duce la o veritabilă izbăvire. În Europa, unde s-au derulat diferitele faze ale genocidului evreiesc, datoria de memorie propovăduită de evrei putea ajunge foarte ușor la statutul de paradigmă, în special în Franța, unde s-
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
drepturi în compensarea suferințelor îndurate. Evreii, o dată în plus, cereau apărarea Israelului. America, simbol al democrației, al drepturilor omului și al libertății, era ca o antiteză a ceea ce fusese regimul nazist în Europa. Prin acest proces, își regăsea și ea inocența pierdută, iar americanii moralitatea, făcând din datoria de memorie față de victimele Holocaustului propria lor datorie. O datorie care ștergea în același timp toate paginile întunecate din istoria lor, de la masacrarea indienilor până la războiul din Vietnam. United States Holocaust Memorial Museum
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
numise genocid masacrele comise sub Imperiul Otoman, dar se opunea legii care penaliza negarea genocidului armean, votată pe 12 octombrie 2006. Se trădează astfel tendința Occidentului de a-și repertoria "păcatele" și pe cele ale altora, în nesfârșita căutare a inocenței. O tendință totuși selectivă, memoriile evreiască, neagră, armeană, maghrebiană, musulmană, colonizată și altele nefiind toate tratate la fel. Trierea efectuată de majoritate în recunoașterea memoriilor de suferință ale minorităților și chiar ierarhizarea lor nu sunt străine de exacerbarea concurenței victimare
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
corectarea nedreptăților de astăzi oferă o soluție, nu este sigur că ele vor fi suficiente pentru a opri religia contemporană a suferinței, atâta timp cât construcțiile identitare vor ocupa un loc central în universurile noastre individualiste, atât de preocupate să-și regăsească inocența pierdută și să se mențină într-un fel de copilărie prelungită, cerând ajutor și sprijin. Suferința-regină rămâne ispita majoră a secolului fericirii. Dacă aceasta din urmă te împinge în anonimat, suferința te distinge. Și, din acest unic motiv, ea are
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
finală. Gulagurile se căscau ca niște guri flămânde, înghițind trenurile suferinței. În lagăre, identitatea se reducea la un simplu număr. Românii deveneau niște cifre introduse într-o contabilitate a morții. În măsele stricate de sârmă ghimpată, comunismul sfărâma și mesteca inocența. Dar candela românismului a continuat să pâlpâie, înfruntând viscolul năprasnic care sufla din străfundul Siberiei. Și nu a rezistat doar în Basarabia și nordul Bucovinei, ci chiar până în adâncurile stepei unde românii au fost exilați. Mai arde și acum până în
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
înțelegem. De aceea, nu-ți fă păreri deșarte, ci cere-I totul Sfîntului Duh și urmează-L pe Dînsul. Doar în-țelepciunea Sa e capabilă să te ghideze. Mîntui-rea înseamnă evadarea din culpabilitate. Astfel scăpăm de tot ceea ce ne poate umbri inocența spiritului. 8. Sfîntul Duh cunoaște calea și te va conduce cu bucurie, căci Lui i-a încredințat Dumnezeu mîntuirea ta și pacea Lui în tine. Dumnezeu ne-a creat sfinți și atunci de ce ne-am îndoi de valoarea noastră? Nu
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
morții ce se dovedește imposibil de clintit în ciuda tuturor speranțelor, întregul act al patrulea al piesei reface drumul tragic de la vestea mincinoasă a morții lui Arthur la adevărata lui moarte, una dintre cele „frumoase”, în care trupul acestuia simbolizează drama inocenței și a frumuseții ucise în floarea vârstei. Drama unei regalități ce se stinge, deși s-ar fi putut salva prin loialitate. Cu toate acestea, „frumoasa moarte”, în toată splendoarea ei, o moarte fără fantome răzbunătoare, rămâne neîndoielnic cea din Romeo
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
vânând prin pădurea sălbatică, o întâlnește lângă fântâna orbilor pe ciudata Mélisande, despre care nimeni nu știe de unde venise. Ochii săi îl fascinează pe Golaud; el se întreabă dacă fata îi închide vreodată. Mélisande este simbolul unei alterități asociate deopotrivă inocenței, frumuseții și morții. Oare nu spune Pelléas că tânăra e atât de frumoasă, încât ai zice că moartea o va răpi în curând? Frumusețea Mélisandei pare nepământeană, e o frumusețe de pe alte tărâmuri, necunoscute, ca și vocea ei, „o voce
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
Ziua Învierii, a devenit „un adevărat sălbatic”. Vom afla mai târziu că această capodoperă, marea realizare a vieții sale, este o alegorie reprezentând o tânără femeie moartă care se trezește la viață, o tânără care și-a păstrat puritatea și inocența chiar și „după lungul somn fără vise al morții”. De atunci încoace, Rubek nu mai sculptează însă decât busturi ce ascund „ceva perfid”, o viclenie, o răutate „pe care oamenii nu le pot vedea”. Căci sub aparența lor umană, se
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
sunt luate în seamă de aceste proceduri? Omul are un apetit aparte de a estima, cântări, valoriza. Evaluarea este un cuvânt care „sună” bine și cam toată lumea se pricepe la așa ceva. Iar asta poate da seama de gradul nostru de inocență și de simplitate. Ne dăm cu părerea în legătură cu sportul, cu viața politică, cu mersul vremii, cu Dumnezeu, cu ce a fost, este și va fi și de bună seamă cu felul în care se face educația. Acest termen a făcut
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
spitalul din deal. Ajungând într-o asemenea constrângere de conformare, nu prea sunt șanse să nu cedezi atitudinii comune. Și poate acest lucru nici nu ar fi prea rău, judecând după câte dovezi de reușită profesională se întâmplă prin practicarea inocenței academice. Refixarea efluviilor de inteligență în repere internalizate constituie o opțiune pentru calea scurtă a performanței recunoscute. Și atunci - chiar așa! - de ce trebuie să ne întrebăm despre validitatea metodei prin care s-a stabilit ipoteza fondatoare și, chiar mai rău
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
vai, mitul ne golește de sentiment, ne eternizează natura umană pentru a ne salva de povara condiției umane (Chardin, 1997). Calea indicată de „punctul omega” este unificarea cu ignoranța noastră, după o soluție dată în repere de metafizică sacralizată, a inocenței spiritului din gândirea raiului, un alt fel de schilodire a întregului inefabil pe care-l reprezentăm ce ne-ar readuce copilăria fericită ca formă de contopire cu veșnicia. Păstrarea impurității de tratament epistemic propus de metafizica sistemului, în care au
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
de față, nu suntem la Aristotel, nu este vorba de ihtiologie, ci doar de o metaforă...) Așa a luat naștere, ceva mai târziu, legenda onanismului diogenian. Într-adevăr, Diogene deplângea faptul că nu-și poate satisface dorința sexuală cu aceeași inocență și candoare ca animalul marin. Sau ca oamenii, semenii săi, care își astâmpără foamea și setea culegând măsline din copac sau răcorindu-se cu apă la izvor când le vine pofta. Lecția de înțelepciune: și în acest caz e bine
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
care ne obligă să conchidem că suntem datori să experimentăm eficient prezentul și atât. Viața valorează nu atât prin cantitate, cât prin calitate. Scurtă, dar densă și filosofică, ea face mai mult decât dacă ar fi lungă și plină de inocență. A trăi bine duce și la a muri bine. Iar sarcina filosofului constă nu atât în a parazita cotidianul cu pulsiunea de moarte, cât a organiza o perpetuă celebrare a pulsiunii de viață. Pe cei care se plâng de neajunsul
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
efectele luminii și umbrei În galerie, printre niște copii de școală care treceau ținându-se de mână, nu observase că era de o frumusețe unică, zveltă, mlădie, de căprioară cu mișcări subtile, a cărei privire, pe de altă parte, nega inocența. Fiindcă ea avea un mod caracteristic de a privi, lăsând nițel capul În jos și ridicând ochii, jumătate ironic, jumătate insolent. O privire de vânător primejdios, gândise imediat Faulques. Diana cu o tolbă de fotograf și două camere foto. Luaseră
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
vreme de treizeci de ani existența morții. Camera foto, zicea, și cu tine, Faulques, sunteți pașaportul meu pentru realitate, locul unde lucrurile nu pot să fie Înfrumusețate cu stupiditate, retorică ori bani. Vreau să-mi violez vechea ingenuitate. Maltratata mea inocență, atât de supralicitată. Poate de aceea, când făcea dragoste, murmura obscenități, ori Îl făcea pe el s-o trateze, uneori, aproape cu violență. Detest, spusese odată (atunci erau la National Gallery din Washington, În fața Portetului unei doamne de Van der
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
îndeaproape de Nero, absența oricărui mesaj codificat. „De câte chinuri nu m-ar fi scutit o privire” (III, 7, v. 997) se plânge el, uitând de perspicacitatea aprigului supraveghetor. Iunia e „prinsă la mijloc” între supravegherea anunțată de Nero și inocența lui Britannicus. Racine surprinde aici ambiguitatea situației în care se află o ființă supravegheată care se adresează unui partener ce n-are habar de dispozitivul al cărui „obiectiv” este: tânăra fată se vede silită să se prefacă, în timp ce noi, cei
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
chiar, prin intermediul experților ei în materie de cenzură. Ocupația acestora este de a verifica și de a amputa eventual piesele, pentru a le lipsi de resursele subversive pe care le descoperă cu obstinație privirea pătrunzătoare a acestor gardieni bănuitori. Aici inocența este interzisă, surpriza prohibită; domnește doar vigilența. Să supraveghezi un text pretinde un antrenament special, o lectură „anticipativă” care să prevadă posibilele reacții ale publicului în momentul reprezentației. Cenzura intervine mai întâi ca supraveghere prealabilă, iar tehnicile ei, deși variate
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
dar nu se oprește decît asupra unei singure doctrine, provenită din interpretarea scrierii Interrogatio. Într-adevăr, În Interrogatio părea să se stabilească o distincție Între Îngerii seduși de Sathanas și cei pur și simplu trași după el cu coada (cozile). Inocența Îngerilor implantați În trupurile de țărînă ale oamenilor pledează pentru apartenența lor la a doua categorie. Catharii din Bagnolo fac astfel diferența Între Îngerii care l-au urmat de bunăvoie pe Sathanas și cei care au fost antrenați fără voie
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
reacții aproape catatanoide, moarte psihogenă. Scopul era, consideră Nicu Ioniță, obținerea unui anti-om, prin intermediul unui „spectacol faustic de inversiune psihologică”. Dilema indusă de fenomenul Pitești este aceea legată de condiția confuză de victimă-călău, de hibrid, de culpabilitatea problematică, de inocența preschimbată, prin dresaj concret, În culpă. Căci, dacă nu există o vinovăție originară, există una dobândită pe parcurs. Cristian Moraru identifică În acest caz instituirea machiavelică a unui „grad zero al eticului: toți suntem vinovați, astfel Încât nimeni nu mai este
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
în plus violența, deoarece aversele sale sunt uneori devastatoare și distrug recoltele, de unde și frica de a vedea eforturile unui an întreg reduse la zero. Zăpadă Spre deosebire de gheață, simbolistica zăpezii este mai degrabă pozitivă. Mai mult decât răceala, evocă puritatea, inocența și candoarea. Aceste noțiuni sunt puse în valoare în imaginea Albeica-Zăpada, care în basm este personajul pozitiv, opus mamei vitrege, personajul negativ. Totuși, imediat ce devine murdară, zăpada își pierde calitatea și exprimă pierderea purității originare, ce poate merge până la coruperea
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
sugerează necunoscutul, evoluția de la o dimensiune la alta. Pagina albă este încă goală, neutră. Ea nu conține încă nici un semn, nici o amprentă. Prin urmare, albul, care este prin excelență expresia neutralității (drapelul alb, gloanțele albe, cecul în alb, poate dezvălui inocența celui ce visează, dar și lipsa de implicare personală. Pune accentul pe imaturitatea afectivă sau intelectuală, pe refuzul de a se pronunța ori de a se angaja. Însă, în mod paradoxal, atunci când este asociat cu părul sau cu barba, albul
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]