4,420 matches
-
genunchii, să-i facă loc să se dea jos din pat. Livia se scoală cu mișcări încete, dar demne. — Cred, totuși, că s-ar cuveni să judeci tu acest caz, spune un pic tărăgănat. — Eu? se scapă Augustus, uluit de insistența ei. Dă să-și desfacă brațele larg, în semn de mirare, dar în clipa ur mătoare le lasă să cadă, inerte, pe lângă corp. Începe să înțe leagă ce urmărește de fapt. Nu atât condamnarea unui dușman perso nal, cât să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
sa de parcă ar fi un străin. Privirea îi stăruie asu pra frunții brăzdate de riduri adânci, coboară spre ochii înfundați în orbite, pe jumătate stinși, alunecă în jos la pielea flască de pe bărbie și gât, pentru a se fixa cu insistență asupra maxilarelor știrbe. Oftează. Tremurăturile incontrolabile ale bătrâneții se fac deja simțite. Schițează apoi un zâmbet de gheață. Cui i-ar trece prin minte că făptura aceasta, atât de zaharisită la exterior, este mâna lui dreaptă, auxiliarul său în mai
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
o fărâmă de decență se furișează discret. Nesimțiții o fac pe față. Câteva șoapte ajung până la ea. — Când a început? — Du-te, du-te, i se răspunde. Mai are încă destul. — Am fost invitat în repetate rânduri și cu atâta insistență, că n-am avut încotro... Vipsania simte cum obrajii încep să-i dogorească. Îl recunoaște pe impertinent după voce. Sallustius Crispus, nepotul de soră al lui Sallustius. A moștenit numele, averea și înclinația spre lux ale marelui istoric și moralist
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
să se teamă? Decât accidental, bine-nțeles. Cum de i a dispărut neîncrederea în aristocrați? Îi măsoară din priviri pe cei doi bătrâni care se țin de braț lângă altar, sprijinindu-se parcă unul pe altul. De ce? Întrebarea revine cu insistență. Și, dintr-o dată, îl năpădește tristețea, o tristețe epuizantă. Augustus i-a promovat cu precădere pe fiii celor pe care moartea sau războaiele civile i au împiedicat să ajungă la consulat. Suspină deprimat. El însuși, fratele său Drusus, Cornelius Scipio
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cale. ― A fost excelent, răspunde Sophie. Dar cum a fost seara ta? ― Minunată. Zâmbesc. ― Deci acela era Ben? ― Îhâm. Pauză. ― E superb. Zâmbetul meu e larg. ― De ce nu-l inviți într-o seară la cină? întreabă Sophie, cu o ușoară insistență în voce. Ca să vezi! ― Poate că am să-l invit. În visele tale. Am să-l țin pe Ben cât de departe pot de Sophie și Lisa. ― Bine, trebuie să plec. Să ai o zi bună. Mă las pe spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
delegații ruși au primit dispoziții de la marele duce Nicolae să încheie pacea până la 19 februarie/3 martie 1878, în caz contrar ei i-au amenințat pe otomani că Rusia nu va consimți la convocarea unei conferințe europene 261. Urmare a insistențelor ruse, tratatul de pace de la San Stefano a fost semnat la 19 februarie/3 martie 1878, dată ce corespundea aniversării urcării pe tron a țarului Alexandru al II-lea și eliberării țăranilor iobagi (1861)262. Tratatul cuprindea 29 de articole
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
București se restabilea frontiera sârbo-bulgară în zona râului Timoc și se recunoștea unirea Rumeliei Orientale cu principatul Bulgariei. Acest tratat recunoștea frontiera româno-bulgară stabilită prin tratatul de la Berlin din 1878. La scurt timp de la încheierea păcii de la București, urmare a insistențelor diplomației țariste pentru înlăturarea principelui Alexandru Battenberg, la 25 august 1886, acesta a fost nevoit să abdice și să părăsească țara1593. Cu toate acestea, Rusia a decis ruperea relațiilor diplomatice cu Bulgaria, pe care o acuza de o prea mare
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
fost convocat și dizolvat 1626. Alegerile pentru desemnarea Camerei Deputaților s-au desfășurat între 12/24-14/26 octombrie 1888, iar cele pentru Senat, între 16/28-18/30 octombrie 1888. Ca urmare a acestor alegeri, la 11/23 noiembrie 1888, la insistențele regelui Carol I, în guvernul condus de către Theodor Rosetti au intrat: George Manu, numit ministru de Război, Alexandru Știrbei, ministru de Interne, George Vernescu, ministru de Justiție, în timp ce, Alexandru Marghiloman prelua ministerul Lucrărilor Publice 1627. Acest guvern avea să reziste
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
interesului stârnit în județul Tulcea pentru ocuparea posturilor de primari. Astfel, "în Tulcea se fac cele mai stăruitoare și obositoare sforțări spre a se putea pune mâna pe o primărie rurală, pe când în județul vecin se pun cele mai mari insistențe spre a se găsi un primar la Hârșova, la Cernavodă, Medgidia și chiar Mangalia"1771. La 28 noiembrie 1893 Gazeta Dobrogei publica "Memoriul delegațiunei Consiliului General al județului Constanța asupra situațiunei acelui județ prezentat M. S. Regelui", document semnat de către
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
guvernul imperial rus și pe lângă cancelariile Marilor Puteri europene. Deși recunoștea independența României, textul tratatului de pace de la San Stefano prevedea ocuparea de către Rusia a teritoriului din sudul Basarabiei alipit Moldovei prin tratatul de la Paris din 1856. Ca urmare a insistențelor Marilor Puteri europene, în perioada 1/13 iunie-1/13 iulie 1878 s-au desfășurat lucrările congresului de pace de la Berlin sub președinția cancelarului german Otto von Bismarck. Tratatul de pace de la Berlin, semnat la 1/13 iulie 1878, recunoștea independența
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
găsea În forma lui cea mai luminoasă, profețind, schimbând destine, creând catastrofe, apoi retractându-le la următoarea actualizare. Prietenii mei s-au trezit În zori cu un concert de triluri de păsări. Nu mai auziseră niciodată păsările cântând cu atâta insistență, așa de neliniștitor. Membrii tribului nu ascultaseră niciodată cântece de dimineață atât de frumoase. În ciuda acestui cor de păsări, tabăra părea neobișnuit de tăcută. Moff se Îndreptă spre televizor. Era mort definitiv. Îndată, Vaselină sări pe generatorul-bicicletă și Începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
amorul printre stivele de castraveți și ceapă, cînd șoferul descurcăreț care practică vechea haiducie în variantă legumicolă, inițiindu-i și pe proaspeții studenți în arta supraviețuirii onorabile, secretara de partid cu probleme de semantică, George, scăpat ca prin minune de insistențele vecinei de călătorie ... și galeria prinde consistență, „amenințînd” cu o expansiune în volume previzibile. Povestirile lui Gheorghe Bălăceanu dospesc într-un ambalaj de bonomie din care lipsesc aproape cu desăvîrșire încrîncenarea, ranchiuna, răutatea prost mascată. De aceea, privindu-te pe
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
furios din pat pe jumătate adormit, s-a îndreptat ca un somnambul către etajeră, a luat ca un robot ceasul, a deschis geamul și când l-a aruncat, am întrerupt soneria. Amicul nostru s-a trezit ca de obicei, la insistențele vecinului de pat, dar a constatat dispariția ceasului abia seara când voia să-l întoarcă: - Băi, să nu spuneți că chiar l-ați aruncat! - se lamentă cu glas plângăreț Stelică. Noi tăceam chitic, hotărâți să nu divulgăm numele salvatorului! - Bine
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
întîrzie la el), sau care repetă o anumită vorbă; ca și cum eu m-aș apuca de o altă meserie, renegîndu-mi pe cea veche și fără părere de rău de a fi pierdut timpul zadarnic. Să te gândești pe neașteptate, dar cu insistență, la interesul tău, când erai dezinteresat, sau să iubești îndată pe altul, când te-ai despărțit de celălalt, plângând de disperare. În fiecare clipă, alte gusturi și alte perspective. A cazut noaptea. Și pianul care nu mai termină și mă
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
dânșii. Cu toate că Viky era expresia cea mai perfectă a fecioarei neprihănite, cu fruntea ei fără un creț, cu ochii luminoși, cu zâmbetul lilial, poate ar fi putut fi a unui bărbat (nu din senzualitate, ci numai fiindcă fusese cerută cu insistență și nu avusese tăria să refuze), fără ca cea mai mică transformare să se observe în ființa ei. Pe vara fete-lor, Roza (adoptată de soții Axente, căci părinții ei muriseră) o vedeam pentru prima oară. Fugea de lume și nu se
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
putea să explodeze dintr-o dată, fără ca cineva să o poată astâmpăra. Și nu era sigur că și-ar fi primit întotdeauna plata; cu toate acestea, mulți galo-romani întreprinzători nu șovăiau să se apropie de ei, oferindu-și produsele cu o insistență de multe ori sâcâitoare. Cei care erau trântiți de pereți nu se resemnau: adunându-și lucrurile de pe jos, se aruncau din nou în mijlocul vălmășagului, nerăbdători să-și adune în pungă, la sfârșitul acelei zile ce nu avea să se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
copilaș de câteva zile și stătea alături de omul care vorbise, îngenunche înlăcrimată în fața lui Canzianus: — Primește-ne, părinte sfânt, din iubire pentru copiii noștri! Din dragoste pentru Isus Cristos! Alte femei căzură în genunchi, alte glasuri se ridicară, cerând cu insistență același lucru. încet, Canzianus coborî cele câteva trepte și veni în mijlocul mulțimii, trecând cu privirea, a cărei ascuțime nu-i slăbise cu vârsta, peste chipurile celor care îl înconjurau. îl urma fratele Gomerius, cu statura sa impunătoare, iar în spatele acestuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și se întorsese în cea mai mare viteză lângă Balamber, stârnind un cor de râsete printre războinici. Apucându-l de un braț, îl privise pierdută, imploratoare. El încercase să o îndepărteze, dar ea se făcuse mică din nou, cu o insistență mută. Atunci, înțelegând că nu părea să aibă intenția să părăsească tabăra, o ținuse cu sine și mai târziu îi spusese să-și găsească culcuș pentru noapte unde voia, în grădină. Bineînțeles, își avertizase oamenii să o lase în pace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
încă de la început că are să se despartă. Nu a intrat în nici un amănunt și, se înțelege, n-am întrebat-o nimic. Patern și grav, am sfătuit-o să se căsătorească, sprijinind îndemnul cu argumente burgheze insipide. Întâi a tăcut. La insistențele mele stupide și nedelicat repetate, a răspuns: "Poate". Sfatul acesta dezinteresat făcea nule și neavenite toate câte se întîmplase între noi până acum. Eterna ipocrizie! Eram aproape sincer când vorbeam, poate cu totul sincer. Dar sunt sigur acum că am
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
ea își reluă lectura întreruptă. Eu, se înțelege, țineam albumul în mână numai de formă. E atât de plăcut să privești o femeie când nu știe că o privești, și mai cu seamă când citește. Rămăsese cu zâmbetul provocat de insistența mea și de tranzacția noastră, dar mai pe urmă fața ei deveni gravă de atenție și concentrare. Cu toate acestea, își trăgea mereu rochia în jos, fără nici o nevoie, căci abia i se zărea vârful botinelor. Mișcarea asta, foarte obișnuită
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
niciodată. În cazul meu, din trei motive la care mă pot gândi cu ușurință. În primul rând, cu excepția unuia sau a două intervale de șovăială, întreaga mea copilărie am fost convins - și asta în mare parte, dar nu exclusiv, datorită insistențelor lui Seymour - că sunt un tip sociabil, fermecător și, dacă cineva nu era de acord cu acest lucru, însemna că-i o ciudată, dar neimportantă chestiune de gust personal. În al doilea rând (dacă o să puteți suporta această declarație și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
să ia locul nimănui. Dimpotrivă, oaspetele dorea să-și odihnească oasele pe un pat cât mai aspru, eventual să doarmă pe podea sau afară, pe pământul gol, la rădăcina vreunui pom, punându-și un bolovan sub căpătâi. Abia după nenumărate insistențe, Mașa reușise să-l facă să renunțe la ideea sa. Extraterestrul era destul de cherchelit și avea un chef nemaipomenit de vorbă, trecând de la o idee la alta și ținând-o pe Mașa În loc de la treburile ei. Se dovedise a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
care Mașa Îl Înălță la rangul de Învățător. Preda puzderiei de mâțe, ce se oploșiseră pe lângă casă, arta subtilizării puilor din curtea lor și cele din Împrejurimi. Își exersa demonstrațiile cu atâta sârg, Încât, În cele din urmă, Nicanor, la insistențele babulei, a fost nevoit să-l lege Într-un sac și să-l ducă la Rădăuți, de unde Fedea a revenit exact peste o lună, bătut măr și fără coadă. Babulea crezuse că motanul Își lepădase la oraș, odată cu coada sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
voia soartei. Scuipându-și chipul din fântână-și spuse: „Așa-i, te iei după capul unor muieri...“. Ceva era În neregulă totuși cu chipul său. Clătinându-se-n adâncuri, o față lividă, lungă, Înconjurată de un halou, Îl privea cu insistență. Fața aceasta i se păru că nu-i a sa. Era parcă el și nu era el, ci Ippolit. „Prostii“, Își spuse Nicanor, dând bici cailor și lăsând femeile În urmă. Cum ieși din sat, se stârni un viscol strașnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Oaspetele Însă nu catadicsi să-i răspundă. Ci, apucând În dinți ziarul vechi pe care Mașa Îl dosise Într-o crăpătură pentru ca să aibă cu ce să-și șteargă seara sticla de la lampă, Începu să-l mestece alene, privind-o cu insistență În ochi și behăind ușor. Din botul său ascuțit curgeau litere, amestecându-se cu tainul. Concentrându-se, Mașa citi scurtul anunț ce se prelingea din gura lui: „GHICESC În cărți, cafea, palmă, zodii, fotografii, boghi, tarot, precis și convenabil; leg-dezleg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]