3,685 matches
-
și anarhice ale politicii internaționale; 2) transformarea politicii internaționale prin eliminarea în întregime a tendințelor sale distructive și anarhice și 3) împăcarea intereselor divergente prin desprinderea tendințelor anarhice și distructive ale politicii internaționale de obiectivele sale raționale. Dintre încercările de instaurare a păcii prin limitare, cea mai persistentă a rămas cea a dezarmării. Istoria dezarmăriitc " Istoria dezarmării" Dezarmarea reprezintă reducerea sau eliminarea armamentului în scopul încheierii cursei înarmării. Se crede că prin îndepărtarea uneia dintre manifestările tipice ale luptei pentru putere
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
ordinea legală existentă în acel moment. Ceea ce Germania dorea atunci și ceea ce Uniunea Sovietică dorește acum este să înlocuiască vechea ordine legală cu una nouă. În cazul Germaniei, această pretenție a fost respinsă de Marea Britanie și Franța. Incompatibilitatea dintre pretenția instaurării unei noi ordini legale și apărarea celei vechi a dus la declanșarea celui de-al doilea război mondial. Astăzi, același tip de pretenție din partea Uniunii Sovietice, care capătă forma războaielor de eliberare națională, și rezistența pe care i-o opun
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
putea fi atins doar prin slăbirea Franței. Acest conflict dintre concepțiile și politicile britanice și franceze nu avea să ducă totuși la distrugerea Ligii Națiunilor, așa cum conflictul dintre Marea Britanie și Rusia distrusese Sfânta Alianță. El a dus mai degrabă la instaurarea unei paralizii la nivelul acțiunilor politice ale Ligii și la o incapacitate de a acționa hotărât împotriva amenințărilor la adresa păcii și ordinii internaționale. Conflictul a culminat cu triumful concepției britanice asupra celei franceze. Principala responsabilitate pentru acest rezultat o poartă
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
de bun-simț. Atât timp cât securitatea societății internaționale depinde numai de cooperarea liberă între state complet suverane, ea rămâne în mod inevitabil fragilă”13. Astfel, experiența elvețiană confirmă concluziile noastre privind fragilitatea păcii prin limitare, în timp ce accentuează atât necesitatea, cât și dificultatea instaurării unui stat mai presus de statele naționale. Exemplul modului în care au fost create Statele Unite este deseori citat drept dovadă a posibilității instaurării aici și acum a unui stat mondial prin intermediul unei convenții constituționale. În fapt, exemplul Statelor Unite dovedește numai
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
experiența elvețiană confirmă concluziile noastre privind fragilitatea păcii prin limitare, în timp ce accentuează atât necesitatea, cât și dificultatea instaurării unui stat mai presus de statele naționale. Exemplul modului în care au fost create Statele Unite este deseori citat drept dovadă a posibilității instaurării aici și acum a unui stat mondial prin intermediul unei convenții constituționale. În fapt, exemplul Statelor Unite dovedește numai dependența oricărui stat care se așteaptă să dureze în timp de o comunitate morală și politică preexistentă. În 1787, anul Convenției Constituționale, cele
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
purtător de cuvânt al acestei noi filosofii în relațiile internaționale. Preambulul și primul dintre cele Paisprezece Puncte ale sale constituie principiile clasice ale acestei noi filosofii. Preambulul celor 14 puncte statuează: Va fi dorința și scopul nostru ca procesele de instaurare a păcii, atunci când vor începe, să fie absolut transparente și să nu implice și să nu permită de acum încolo nici o înțelegere secretă de orice tip. Zilele cuceririlor și ale expansiunilor s-au încheiat; la fel și zilele acordurilor secrete
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
celuilalt. Altfel spus, trebuie să practice, să cultive și să se bazeze pe procedurile diplomatice. Noua diplomație parlamentară nu constituie un substitut pentru aceste proceduri. Din contră, tinde mai degrabă să agraveze decât să aplaneze conflictele internaționale și diminuează posibilitatea instaurării păcii. Trei caracteristici esențiale ale noii diplomații sunt responsabile pentru aceste consecințe nefaste: caracterul său public, votul majoritar și fragmentarea problemelor internaționale. Viciul caracterului public O mare parte din confuzia care însoțește discuțiile privind problema diplomației secrete rezultă din incapacitatea
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
să conducă la inevitabilitatea declanșării războiului. Într-o societate de state suverane, forțele armate constituie un instrument necesar al politicii externe. Însă instrumentul politicii externe nu ar trebui să devină stăpânul ei. Din moment ce războiul este purtat pentru a face posibilă instaurarea păcii, politica externe ar trebui să aibă ca scop instaurarea păcii permanente. Pentru îndeplinirea ambelor sarcini, subordonarea armatei față de autoritățile civile care sunt responsabile conform prevederilor constituționale cu afacerile externe este o cerință indispensabilă. 5. Guvernul este liderul opiniei publice
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
state suverane, forțele armate constituie un instrument necesar al politicii externe. Însă instrumentul politicii externe nu ar trebui să devină stăpânul ei. Din moment ce războiul este purtat pentru a face posibilă instaurarea păcii, politica externe ar trebui să aibă ca scop instaurarea păcii permanente. Pentru îndeplinirea ambelor sarcini, subordonarea armatei față de autoritățile civile care sunt responsabile conform prevederilor constituționale cu afacerile externe este o cerință indispensabilă. 5. Guvernul este liderul opiniei publice, nu sclavul ei. Responsabilii cu politica externă nu vor putea
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
dorim să intrăm în amănunte, ne vom limita la a oferi doar un singur exemplu. „Înțelegerea secretă” de tip tiranic presupune rigiditate, perfecționism, ordine, meticulozitate, lipsă de suplețe, obsesia disciplinei. În plan profesional, tiranul pune accent pe ierarhie, rang, conformism, instaurarea unui sistem de informare bazat pe respectarea codurilor, directivelor și regulilor în vigoare. Există forme variate ale „înțelegerii secrete” tiranice. Într‑una dintre ele partenerii fac proba acelorași structuri mentale, ambii fiind obsedați de tema dominării și supunerii. Unul ia
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
la autoritate: încăpățânare, uitări oportune, ineficacitate deliberată, disimulări. O a treia formă de „înțelegere secretă” tiranică este aceea în care dominatorul formează un duo cu oricine are o personalitate dependentă și i se supune involuntar. Organizațiile oferă nenumărate prilejuri pentru instaurarea raporturilor de „înțelegere secretă” tiranică: excesul de rigiditate, centralism, birocrație, multitudinea procedurilor de control, planuri detaliate care interzic orice suplețe - acestea constituind tot atâtea piedici care apar în calea exercitării procesului de conducere (pentru informații suplimentare, vezi Kets de Vries
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
necesită o tehnologie prea avansată și nu-și justifică costurile ridicate. Totodată, brainstorming-ul electronic ridică o problemă cu implicații mai largi. Unii autori s-au întrebat dacă nu cumva prin brainstorming-ul electronic se încearcă „purificarea” interacțiunilor umane și instaurarea unei „democrații automatice”. Fără îndoială că beneficiile tehnicilor automatizate sunt considerabile. Ele limitează zonele de incertitudine, ajută la înțelegerea mai bună a obstacolelor aduse de interacțiunea umană, de sistemele de valori și, mai ales, de caracteristicile psihosociale ale decidenților. În
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
faptul că practica celor 5S este barometrul managementului (în organizațiile bine gestionate, participanții sunt buni gestionari); ea este o știință a comportamentului (centrată pe acțiuni și nu pe cerințe); este un sistem care incită la un comportament responsabil (care favorizează instaurarea unui climat de solidaritate între participanți); în fine, practica celor 5S este arma supremă a productivității. Tocmai de aceea, consideră autorul citat, practica celor 5S trebuie să constituie prima etapă menită să conducă la obținerea calității. Fără ea, alte modalități
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
părți, se speră să se găsească un scop pozitiv prin intermediul negocierii, care să-i elibereze pe cei doi parteneri din situația fără ieșire în care se găsesc la un moment dat, situație generatoare de tensiuni interne. Modelul explică așadar nevoia instaurării negocierii. Pe de altă parte, el furnizează și unele sugestii referitoare la procesele negocierii (cum ar fi procesele comunicării), la tacticile folosite (coerciția care crește forța de evitare; persuasiunea, cu efecte opuse, de scădere a forței de evitare), la evenimentele
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
primare, cum ar fi familia, nu mai există nimic care să poată crea un ecran de protecție între mijloacele de comunicare și individ. Astfel, omul modern se vede predat, fără apărare, manipulării. În plus, grupurile organice (familia, biserica...) ce supraviețuiesc instaurării civilizației tehnice nu pot să nu facă apel la propagandă: familiile sunt apărate de asociațiile familiale, bisericile adoptă metodele acțiunii psihologice... Condiții “obiective”, cum ar fi bogăția, informația și ideologia, deschid și ele calea propagandei. Contrar ideii curente, conform căreia
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
a defini cetățeanul ca un individ abstract, fără o identitate și fără vreo calificare anume, dincolo de orice determinare concretă” (Schnapper, 1994, p. 49). Evident, acest mod de gândire și-a găsit realizarea cea mai deplină În Franța revoluționară. Omul, prin instaurarea suveranității, devine membru al unui corp politic, adică cetățean. Condițiile democrației moderne au fost stabilite: aceasta va deveni, pentru a relua expresia lui Claude Lefort (Lefort, 1976, p. 172), un „loc vid”, „un loc abstract al puterii care nu se
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
societățile capitaliste recurgând la principiul cetățeniei. El caută acele fundamente ale unei comunități politice care transcend atașamentele particulare legate de statutele sociale inegale. După cum remarca Pierre Birnbaum, Marshall crede că „logica internă a cetățeniei ar fi un factor eminamente favorabil instaurării solidarității, fără a face Însă să dispară conflictul” (Birnbaum, 1996, pp. 58-59). Din această perspectivă, el postulează existența unui principiu fundamental al egalității umane (basic human equality), asociat cu o participare deplină la comunitate, respectiv cu o cetățenie deplină. Principiul
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
moderne. Afirmării drepturilor civile din secolul al XVIII-lea (care acoperă aproximativ domeniul drepturilor omului), drepturi ce au furnizat mijloacele legale de acțiune, i-a urmat cea a drepturilor politice din secolul al XIX-lea. Acestea au conferit cetățeanului, o dată cu instaurarea democrației reprezentative, o putere potențială, În special prin dreptul de a alege și de a fi ales. Secolul XX este cel al consacrării drepturilor sociale, drepturi care traduc faptul că celelalte două categorii de drepturi sunt golite de substanță atâta vreme cât
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
alta, iar consecințele au fost nesfârșite războaie civile. Unele țări au Încercat, cu mai mult sau mai puțin succes, să rămână neutre (mișcarea de nealiniere), mizând pe rivalitatea dintre puteri, ajutate adesea de vechile metropole. S-a trecut apoi la instaurarea unei „noi ordini politice și economice internaționale”. Această ordine a fost adesea etichetată drept neocolonială, pentru că, În multe cazuri, independența noilor state era mai mult formală decât reală. Chiar dacă discursul oficial spunea exact contrariul, sistemul se baza de fapt pe
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
până la urmă, mare lucru! Puterea Statelor Unite și a marilor organizații internaționale Sistemul neocolonial descris anterior este cât se poate de viu Încă. Totuși, după căderea imperiului sovietic, trece printr-o schimbare suficient de importantă Încât să fim Îndreptățiți să preconizăm instaurarea unei noi ordini mondiale. Să fie vorba despre o nouă formă de colonialism? Chestiunea este foarte discutabilă, dat fiind faptul că avem Îndoieli În legătură cu Însăși definiția acestui termen. Totuși, este vorba cu siguranță de o formă de imperialism, care guvernează
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
care fugiseră, spaniolii și germanii au fost Închiși În Franța În lagăre. Soluție provizorie pentru un vid juridic. Statul-națiune nu concepuse „dreptul de a avea drepturi” decât pentru cetățenii săi. Pe acest vid juridic s-au construit regimurile totalitare, până la instaurarea „cercului de fier” al unei noi Terori. Masa de apatrizi suscită, fără deosebire, compasiune, milă sau ură. Mai exact, suscită un sentiment ambivalent Între milă și ură, compasiunea producând, În mod contradictoriu, indiferență. Această ambivalență este foarte bine descrisă de
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
cruzime atunci când se dezvăluie În legătură cu nefericiții În general. Deasemenea, atunci când inima, sediul sincerității intențiilor, se manifestă În public, În general devine suspectă de ipocrizie. Ceea ce a dus, În timpul Revoluției franceze, la lunga vânătoare de „ipocriți” condusă de Robespierre și la instaurarea „legii suspecților”. Căci inima nu se cunoaște decât pe sine, nu și pe ceilalți sau lumea. Sau nu-i cunoaște pe ceilalți decât prin intermediul senzațiilor sale intime. În absența exteriorității, nu există limite, ci doar indiferență. Cum să ieșim din
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
În Codul muncii, care prevede rezervarea unor locuri pentru handicapați În Întreprinderi și administrații, ca și pentru victimele de război și foștii militari În funcțiile publice. Cu toate acestea, mișcarea În favoarea parității bărbați/femei În reprezentarea politică a condus la instaurarea cotelor electorale pentru fiecare sex. Ideea nu era nouă (Mossuz-Lavau, 1997). Încă din 1975, Françoise Giroud, În O sută de propuneri, sugerase ca la alegerile municipale listele să nu cuprindă mai mult de 85% candidați de același sex. Această propunere
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
a două (sau mai multe) discursuri, ci, În cel mai rău caz, a producerii la «patru mâini», a unui singur discurs care dă glas relației interlocutive” (Jacques, 1985, p. 79). Dialogul permite recunoașterea reciprocă a interlocutorilor ca persoane și Încearcă instaurarea unei relații comune cu realul (cf. Jacques, 2000, pp. 99-124). Astfel, interiorizând regulile competenței comunicative, omul „se face subiect”: „Realizăm că nu Încetăm nici o clipă să devenim subiect, cu atât mai mult cu cât trăim tensiunea dintre exigențele comunicării canonice
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
văzut faptele cele rele care se săvârșesc sub soare”. Nu putem măsura adâncimea psihologică a sentimentului de nedreptate și a dorinței de dreptate corelative dacă nu conștientizăm faptul că dreptatea distributivă nu este În nici un caz suficientă. În cererea de instaurare a unei ordini drepte, „În care, În ciuda disparităților extraordinare de soartă și de merit, suferința mea sau nevoile mele să conteze la fel de mult ca ale oricui altcuiva” (Audrad, 1996, p. 782), trebuie să vedem expresia unei inepuizabile cereri de recunoaștere
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]