2,029 matches
-
greaca veche termenul orkhêstra ("orkhêisthai" = «a dansa») desemna spațiul semicircular situat între scenă și spectatori, în care evolua corul. Mai târziu, la Roma, acest spațiu era rezervat spectatorilor de marcă. În cele din urmă acest spațiu va reveni grupului de instrumentiști, multă vreme aflat în spatele decorului (sec. XVII). Din această epocă datează sensul modern al cuvântului orchestră (ansamblu de instrumente din diverse familii). Orchestra simfonica se naște la Veneția în jurul anului 1600. La început ea nu cuprindea decât instrumente cu coarde
Orchestră () [Corola-website/Science/315499_a_316828]
-
7 viori II, 4 viole, 3 violoncele, 3 contrabași, 2 flaute, 5 oboaie, 5 fagoți, 2 corni, trompete (în număr variabil) și 2 clavecine (din care unul pentru basul continuu). O orchestră din perioada barocului muzical număra circa 20-25 de instrumentiști. În ansamblul lui Jean-Baptiste LULLY erau 40 de instrumentiști. Spre sfârșitul secolului XVIII (perioada clasică) orchestra simfonică va cunoaște o evoluție considerabilă (HAYDN și MOZART) când dispar din orchestră instrumentele cu coarde ciupite (cu excepția harpei) și intră în orchestră clarinetul
Orchestră () [Corola-website/Science/315499_a_316828]
-
2 flaute, 5 oboaie, 5 fagoți, 2 corni, trompete (în număr variabil) și 2 clavecine (din care unul pentru basul continuu). O orchestră din perioada barocului muzical număra circa 20-25 de instrumentiști. În ansamblul lui Jean-Baptiste LULLY erau 40 de instrumentiști. Spre sfârșitul secolului XVIII (perioada clasică) orchestra simfonică va cunoaște o evoluție considerabilă (HAYDN și MOZART) când dispar din orchestră instrumentele cu coarde ciupite (cu excepția harpei) și intră în orchestră clarinetul și timpanul. BEETHOVEN: La timpan se adaugă alte percuții
Orchestră () [Corola-website/Science/315499_a_316828]
-
flautul piccolo. În secolul XIX orchestra simfonică ajunge la dimensiuni gigantice. Hector BERLIOZ - un adevărat virtuoz al orchestrei - renovează orchestrația. În Requiem el folosește 16 tromboane și 18 contrabași; în general orchestra lui BERLIOZ numără în jur de 150 de instrumentiști, sau chiar mai mulți. Richard WAGNER dezvoltă orchestra din muzica de operă (orchestrație foarte densă). Camille SAINT-SAËNS folosește xilofonul în "Dans macabru" (1874). Gustav MAHLER merge până la 10 trompete și percuții neobișnuite (talangă, bici). Secolul XX aduce noi evoluții: Maurice
Orchestră () [Corola-website/Science/315499_a_316828]
-
(n. 24 noiembrie 1963, Alba Iulia, România), pentru prieteni „Danețu”, este un instrumentist și compozitor de muzică rock român. Este cunoscut în special pentru activitatea sa ca și chitarist al formației Riff (între anii 1984 și 1988) și al formației Iris (între anii 1989 și 1993). În urma căsătoriei cu Roberta Villa (1994) numele
Dan Alex Sârbu () [Corola-website/Science/315789_a_317118]
-
arcuș pentru punerea în vibrație a coardelor. Tehnica avansată de construcție și interpretare plasează inventarea coardelor frecate într-o epocă ulterioară apariției tipurilor deja prezentate. Frecarea este produsă cel mai frecvent prin intermediul unui arcuș controlat în mod direct de mâna instrumentistului; există, totuși, cazuri în care coardele sunt frecate de un mecanism (exemplul cel mai cunoscut este viela cu roată, sub ale cărei corzi se află o roată care le pune în vibrație prin acționarea unei manivele). În cazul unui instrument
Instrument cu coarde () [Corola-website/Science/315164_a_316493]
-
apogeu (Bach, Handel), au concurat mai mulți factori. Întrucât numărul și ordinea în suită nu căpătaseră încă o precizare, apar unele suite care conțin între 4 și 23, ba chiar și de 27 de dansuri. O asemenea aglomerare punea pe instrumentiști in situația de a alege o parte din piesele suitei pe care urmau apoi să le interpreteze. La începutul secolului al XVIII-lea, în creațiile lui Johann Sebastian Bach (1685-1750) suita capătă fundamentarea ei clasică. În primul rând observăm că
Suită (muzică) () [Corola-website/Science/315192_a_316521]
-
exemplare. Piesa „Soarele meu” este înscrisă și în Selecția Națională pentru desemnarea reprezentantului României la Concursul Muzical Eurovision 2005 și obține locul al patrulea. În februarie 2006, Elena decide să întrerupă colaborarea cu Mandinga și pornește la drum cu șapte instrumentiști talentați. Ulterior, ea semnează un contract cu Roton și începe să înregistreze cântece pentru albumul său de debut. Grupul Mandinga și-a schimbat radical componența după plecarea Elenei, și continuă să activeze până în prezent. În ianuarie, 2006 Elena Gheorghe își
Elena Gheorghe () [Corola-website/Science/315188_a_316517]
-
debut. Grupul Mandinga și-a schimbat radical componența după plecarea Elenei, și continuă să activeze până în prezent. În ianuarie, 2006 Elena Gheorghe își deschide propria școală de dans, numită Pasitos. În primăvara anului 2006, ea începe să organizeze preselecții pentru instrumentiștii care aveau să facă parte din trupa sa de show artistic. Echipa formată inițial din Cornel Ene (trombon), Laurențiu Duță (compozitor), Ana Gheorghe (PR) și Marius Mates (manager) a pus bazele carierei independente ale Elenei Gheorghe. Cântecul de debut al
Elena Gheorghe () [Corola-website/Science/315188_a_316517]
-
artistic cât și financiar, la capătul epocii risipitoare a lui Rudolf Bing și după demisia rapidă a recentului numit director muzical,Rafael Kubelik. Levine s-a distins, în afară talentului sau de dirijor, prin selectarea judicioasa a cântareților precum și a instrumentiștilor orchestrei. Între cântăreții pe care i-a descoperit în rândurile talentelor din țară să, s-au numărat James Morris, care s-a distins în rolul lui Wotan din Inelul Niebelungilor, Kathleen Battle (evidențiata în opere de Mozart și Richard Strauss
James Levine () [Corola-website/Science/318782_a_320111]
-
Scris cu acuratețe, putându-se urmări acțiunea fiecărui personaj în parte, românul lui Victor Știr duce încet personajele spre lumea fabulosului. Pe patul de spital, Dima observa că, încet-încet, toate personajele din jurul ei dispar că în ceață, la fel ca instrumentistul de care nu se va mai auzi nimic.” Virgil Rațiu-România liberă de Transilvania-2005. ,Mereu în căutarea unui altceva, o căutare obsedanta ce îl înaltă pe crestele transcendentalului, ca să-l coboare la intervale scurtissime de timp în haosul cotidianului, ,smulgând” peniței
Victor Știr () [Corola-website/Science/316120_a_317449]
-
din țară. A fost distins cu Premiul Academiei Române (1931, 1933, 1937), Ordinul Muncii, cls. II (1955), Premiul de Stat cls. I (1955). Muzicologie, istoriografie: - Concepții dominante în muzica românească de azi, în: Gândirea; Muzica românească de azi, Cartea Sindicatului Artiștilor Instrumentiști din România, scoasă de Prof. Petre Nițulescu (redactată de ); - Patrium Carmen.Contribuții la studiul muzicii românești; - Muzica tracilor, în: Pagini din istoria muzicii românești; Învățământul muzical în Principatele Românești de la primele începuturi până la sfârșitul secolului al XVIII-lea, în: Anuarul
George Breazul () [Corola-website/Science/320175_a_321504]
-
ceilalți frați ai săi de către o soră din partea tatălui, care locuia la București. Aici copilărește și se formează în mahalaua din Șoseaua Iancului, unde în perioada interbelică exista cartierul lăutarilor și unde s-au format de-a lungul timpului numeroși instrumentiști, soliști vocali sau conducători de formații muzicale. În 1924 începe să cânte alături de vecinii și prietenii săi care, mai târziu, aveau să-i devină colegi de formație: Fănică Vișan, Mitică Ionescu sau Mitică Ciuciu. În perioada 1930-1940 cântă la diferite
Constantin Eftimiu (lăutar) () [Corola-website/Science/320614_a_321943]
-
Noua versiune a avut premiera pe 19 decembrie 2008 și a început să fie difuzată la scurt timp de cele mai importante posturi de televiziune din România. În noiembrie 2008, Inna organiza o preselecție pentru a-și alege dansatori și instrumentiști care să o însoțească pe parcursul turneului său de promovare. În timp ce pe diferite pagini web apăreau înregistrări ale Innei, precum piesa „Left Right” sau o preluare a colindului „O, ce veste minunată!”, interpreta pregătea două recitaluri mult așteptate de public în
Inna () [Corola-website/Science/316334_a_317663]
-
front pentru soldații români, adus în linia a treia de către dr. Alexandrescu-Dresca din Botoșani. Din 1918, în cadrul Conservatorului, trece la clasă de vioară a profesorului și compozitorului George Enacovici. În 1920 primește oferta de a forma o orchestră de 8 instrumentiști la „Terasa Otetileșanu”. În 1922 înregistrează ultima parte a operetei „Contesa Maritza” (duetul „Zi-i țigane!” alături de Nicolae Leonard) care vinde în numai doi ani, peste 2000 de exemplare. Celebra pagină muzicală "Zi-i țigane!" în duet cu N. Leonard
Petrică Moțoi () [Corola-website/Science/325367_a_326696]
-
de la etajul II”", unde a lansat două șlagăre scrise de compozitorul Max Halm, " Doua inimioare și patru pereți" și "Te iubesc". În 1940 tot Petrică Moțoi a avut prima încercare de a forma un ansamblu folcloric mai mare de 60 instrumentiști (o bună parte din acești instrumentiști rromi, scăpând astfel de deportarea în Transnistria prin acte false prin care erau prezentați drept etnici români). Petrică Moțoi a alcătuit un ansamblu de 70 de instrumentiști țigani și români pe lângă Marele Stat major
Petrică Moțoi () [Corola-website/Science/325367_a_326696]
-
două șlagăre scrise de compozitorul Max Halm, " Doua inimioare și patru pereți" și "Te iubesc". În 1940 tot Petrică Moțoi a avut prima încercare de a forma un ansamblu folcloric mai mare de 60 instrumentiști (o bună parte din acești instrumentiști rromi, scăpând astfel de deportarea în Transnistria prin acte false prin care erau prezentați drept etnici români). Petrică Moțoi a alcătuit un ansamblu de 70 de instrumentiști țigani și români pe lângă Marele Stat major și, împreună cu o altă formație condusă
Petrică Moțoi () [Corola-website/Science/325367_a_326696]
-
un ansamblu folcloric mai mare de 60 instrumentiști (o bună parte din acești instrumentiști rromi, scăpând astfel de deportarea în Transnistria prin acte false prin care erau prezentați drept etnici români). Petrică Moțoi a alcătuit un ansamblu de 70 de instrumentiști țigani și români pe lângă Marele Stat major și, împreună cu o altă formație condusă de Victor Predescu, au susținut o suită de concerte de mare răsunet. În data de 4 februarie 1945 Orchestra "„Doina Românească”", care număra 72 de membri, are
Petrică Moțoi () [Corola-website/Science/325367_a_326696]
-
două guverne. În august 1897 scrie piesa pentru pian „Moscova”. Aceasta este interpretată pentru prima dată în 1898 de către pianista Elena Sălceanu, la Ateneul Român. În același an, George Ochialbi își alcătuiește o orchestră proprie de 35 de persoane. Printre instrumentiștii adunați din toate țările Europei (în special germani, cehi și austrieci), se aflau și o serie de virtuozi români: Dimitrie Crăciunescu (vioară), Mitică Rădulescu (vioară), Ion Goleac (contrabas). Ochialbi cântă din acest moment al carierei numai la vioară, pianist intrând
George Ochialbi () [Corola-website/Science/324427_a_325756]
-
10 evenimente. În 2015 are loc dublu Opening Concert la București și Sibiu(Capitală Europeană a Culturii în 2007). În perioada 16-23 mai, se derulează ediția cu numărul 9 a "Bucharest International Jazz Competition". Concursul se adresează artiștilor de jazz, instrumentiști și vocaliști cu vârstă până la 35 de ani. Din 1994 până în prezent, "Jeunesses International Music Competition Dinu Lipatti", abordează alternativ în fiecare an câte o disciplină precum: vioara, flaut, clarinet, pian, corn, trompetă, violoncel, canto, precum și compoziție. Participanții se pot
EUROPAfest () [Corola-website/Science/327496_a_328825]
-
este un triumf al relativismului. Allevi a dat replica mai târziu în același ziar acuzându-l pe Ughi că apară vechea gardă, el adaugând: „Muzica mea vorbește oamenilor, dar necesită în același timp, atât tehnic cât și ritmic, virtuozitatea unui instrumentist iscusit. În muzică mereu și-a găsit cu greu locul o nouă idee muzicală, însă mai târziu aceasta a devenit regula care este urmată." Allevi este deseori acuzat că ar fi doar un fenomen mass-media, rezultat al "strategiei de marketing
Giovanni Allevi () [Corola-website/Science/327500_a_328829]
-
de jazz Jazz Unit al pianistului Lucian Ban. În 1999 Iordache a părăsit grupul Sarmalele Reci din pricina unor diferențe artistice În 1999, Iordache a început o colaborare cu cântăreața și actrița Ada Milea (pe care o cunoscuse fiind angajat ca instrumentist la piesa de teatru "No Mom's Land" a regizorului Radu Afrim) care a durat până în 2003. În iarna aceluiași an, Harry Tavitian l-a cooptat în noua sa formație de ethno-jazz Orient Express, alături de care a cântat, între altele
Mihai Iordache (muzician) () [Corola-website/Science/326917_a_328246]
-
compozitor de operetă), a a reușit să obțină un contract cu o casă de discuri, inițial la "Ariola/Hansa" și ulterior la apoi la "Emi-Electrola". A înregistrat 10 discuri. Acolo avea să-i întâlnească pe frații Ciceu: pianistul Eugen și instrumentistul de Jazz (percuție) Adrian - care a devenit ulterior soțul ei pentru mai mult de un deceniu. În paralel, pe fondul unei mai vechi pasiuni pentru pictura pe sticlă și pe hârtie japoneză a avut numeroase expoziții, printre care și una
Luminița Dobrescu (cântăreață) () [Corola-website/Science/326957_a_328286]
-
realiza, pleacă la București în 1928. Ajunge să fie "băiat de prăvălie", servitor, hamal în Gara de Nord. În același an se înrolează în armată, copil de trupă, în Orchestra Reprezentativă a Jandarmilor Pedeștri de pe lângă Prefectura București, cu gândul de a deveni instrumentist într-o fanfară militară. Datorită talentului său, în 1929, profesorii săi de la Liceul de Muzică Militară îi facilitează înscrierea la Conservatorul din București, la clasa de oboi, fiind nevoit să se împartă între obligațiile cazone ale serviciului militar și cursurile
Pavel Tornea () [Corola-website/Science/326652_a_327981]
-
fost puternic influențat de muzica unor artiști precum David Bowie, Michael Jackson sau Beatles, cărora le-a studiat tehnica și stilul interpretativ. La vârsta de șaisprezece ani Mengoni începe să cânte în baruri și restaurante alături de o formație locală de instrumentiști, printre piesele abordate numărându-se atât preluări cât și compoziții proprii. În același timp Mengoni și-a continuat studiile în domeniul designului industrial. După absolvirea liceului, tânărul interpret se mută la Roma pentru a urma cursurile unei facultăți de Litere
Marco Mengoni () [Corola-website/Science/326830_a_328159]