2,033 matches
-
Acum, mă gândesc cu melancolie la vremea Căinței lui Tenghiz Abuladze. Sunt, recunosc, un nostalgic al ultimilor ani prerevoluționari. Când încercam, în același timp, sentimentul că dictatura e de neclintit și că totuși nu poate să nu cadă. Era vremea insuportabilului chiar de nesuportat, a cuțitului ajuns la os; era, în paralel, vremea marilor speranțe, întruchipate și de temerarul film al lui Abuladze care, în sfârșit, spunea - și în ce mod superb - tot adevărul despre stalinism, totalitarism, dictatură. Ce departe mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
același timp, am considerat că am meritat-o din plin. Că am plătit îndelung, din greu pentru ea. Nu puteam bănui atunci că pentru extraordinarul, miraculosul 22 decembrie 1989 va trebui să plătesc și în continuare, cu alți ani grei, insuportabili. Să plătesc îndurând alte nedreptăți, alte persecuții, alte încercări (și mai agresive) de marginalizare literară. Dacă trebuie, voi plăti, n-am încotro. Probabil că am „furat” și mi-am însușit prea mult din fericirea generală provocată de Revoluție. Am „furat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
cerșetori!), sufăr din pricina pisicilor și a câinilor fără stăpân și adăpost. Alteori, mă bate, cu un soi de disperare liniștită, gândul că această caznă nu va avea leac și nu va putea lua sfârșit altfel decât iau sfârșit toate tortúrile insuportabile: prin sucombare, murind. Sau cel puțin, găsesc, de curând, o soluție mai bună: orbind. Să nu-i mai văd! În această stare maladivă am scris, de-abia deghizându-mă, „nuvela” de mai jos, publicată în Literatorul și intitulată Zi de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
anume citea din el, închid volumul și îl depun înapoi pe bancă, fără nici un comentariu. — Cât mai rămâi în spital? — Nu știu. Boala mea... Apropo, ți-au spus de ce anume suferi, ți-au pus un diagnostic? — Sufăr de boala milei insuportabile, o boală, în cazul meu, se pare, incurabilă. — Mila e o boală? — În lumea noastră, da. — În lumea noastră? — În lumea noastră, așa cum a fost ea zidită, din vecii vecilor... Peste câteva minute mi-am luat rămas bun de la sărmanul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
suna chiar astfel (din cinism), dar poate că nu e vorba decât de o halucinație auditivă a condamnaților la moarte, de prelucrarea inflexiunilor printr-un filtru al fricii. Cum se explică această alterare a vocilor? Revelația morții iminente, a vidului insuportabil pe care certitudinea ei o creează, îi transformă pe călăi în oamenii cei mai apropiați, singurii care îi mai pot ajuta pe proscriși în fața acelei amenințări, teribile, inumane, care e moartea. Printr-un ricoșeu al sentimentelor, călăii devin pentru victime
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
care au măcinat-o și pulverizat-o, cât și pentru regiunile învecinate, în primul rând Moldova și Țara Românească, în care năvăleau adeseori, pe cont propriu sau ca trupe auxiliare, de șoc ale turcilor. Din cauza tătarilor viața populației simple devenise insuportabilă; nu numai vite, ci și oameni, înhămați tot ca vitele, luau calea Bugeacului, pentru popularea stepelor sale pustii. Necontenitele harțe și lupte, războaielor ruso-turce, în fine timpul necruțător i-au zdrobit și împuținat însă până la urmă și pe tătarii din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
sută. Viața spiritului e făcută în mare proporție din asemenea pierderi, iar „realizările” doar din resturi. De cele mai multe ori o pagină poate însemna reziduul, „restul” unor ani întregi de reverie, de reflecție, de acumulări. În momentul în care lucrurile ajung insuportabile și impun actul material de a le pune pe hârtie, sau când o întâmplare accidentală, de obicei una minoră în aparență, dar decisivă în acest proces complicat, declanșează actul acesta, abia atunci se produce adevărata transmutație, sau, cu un termen
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
lui Mynheer Peeperkorn, fiindcă sfida un vădit handicap natural. În improvizațiile lui strălucitoare și de regulă scurte, Nichita rămânea captivul câte unei silabe prelungite, din care se libera cu un efort (poate și jucat, dar totdeauna, în ultima clipă aproape insuportabilă, biruitor în chip nesperat și eclatant) ; era momentul când cel mai adesea se producea efectul marii inspirații. Marea inspirație, firește cu hiatusurile inerente, era regimul lui natural. Va fi liniște va fi seară Un vers de Virgil Mazilescu : „vorbește limpede
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
prea mult despre ce se întâmplă în România, despre haosul care domină. Cincisprezece partide se dispută, fără Constituție. În URSS se prepară mari schimbări. E infernal acum, când scriu aceste rânduri. Nori de praf vin spre mine. Se aud zgomote insuportabile de la cei care lucrează la reparații în toate apartamentele casei noastre. Încerc să mă concentrez astupându-mi urechile și privind albume de artă. După-amiaza, mă retrag într-un colț al sufrageriei, răsfoind din nou scrisorile lui René, citesc, încerc să
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
-și cu bună știință rău. La fel ca și atunci când trăia în România, dirijorul obișnuia să concerteze, să experimenteze în spații închise, cum ar fi vaste camere subterane din Evul Mediu, complet izolate de spațiul orașului poluat crunt de zgomotele insuportabile ale timpului modern. Misteriosul proces al creației era respectat astfel de misteriosul dirijor. Creația pe care nimeni n-o poate explica, numai descrie, poate, rămâne mereu neelucidată, misterul ei stând deasupra tuturor „interpretărilor”. În cazul muzicii, ea trebuia trăită intens
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Jean-Jacques Rousseau și îți mulțumesc mult că m-ai sfătuit să le citesc. Asta m-a ajutat mult noaptea trecută și sper ca această lectură să mă ajute și în nopțile următoare. Cum spuneai tu însăți: „Nopțile fără tine sunt insuportabile, singură lectura unei cărți scrise din punctul de vedere al eternității poate atenua lipsa ta!”. Numai un anume tip de carte poate să-mi dea sentimentul securității, aș zice chiar al invulnerabilității. Nu voi uita niciodată prima mea lectură din
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
în România, după 20 de ani de absență, între 20 și 24 mai. Pe aeroportul Arlanda, apoi în avion, peste tot emoția mea de a reîntâlni timpul, spațiul, natura cu ființele care mi-au fost apropiate a fost mare, aproape insuportabilă. Noroc că prietenii suedezi Agneta (Pleijel) și mai ales Maciej (Zaremba), care deja trăise reîntâlnirea cu țara în care s-a născut, Polonia, m-au încurajat povestind, glumind despre pământul natal, cel care trebuie mângâiat și chiar sărutat înaintea oamenilor
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
lui Arghezi „N iciodată toamna nu fu mai frumoasă, sufletului nostru bucuros de moarte” îmi sună luminos în inimă și minte. Poate că toamna și primăvara sunt cele mai filozofice anotimpuri și ar trebui pur și simplu să accept această insuportabilă apăsare resimțită la dispariția florilor, a frunzelor, a fructelor, a tot ce ne-a dat o clipă mângâierea, bucuria de a vedea cum ochiul soarelui și cel al lunii au creat frumusețe pentru orbi. Am desenat flori în agonie, frunze
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Când mă trezesc nu-mi rămân decât cadrele unei mari consumații onirice! Bietul de mine! Cât timp va trebui să trăiesc în vis cu tine și prin tine? Uneori am impresia că nu mai pot: că absența ta îmi este insuportabilă, că îmi vine să urlu noaptea și ziua. Îmi spuneai în ultima scrisoare un lucru care m-a emoționat: ești iubitul de origine, visat când aveam cinci ani! Ți-aș spune aproape același lucru. În afară de faptul că am fost mai
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Lumea modernă trebuie să se împace cu ideea morții. Cei care au primit o „inimă nouă”, de exemplu, au o viață plină de chinuri inimaginabile. La ce servește transplantul, în acest caz, decât la o moarte lentă, plină de dureri insuportabile. Nu propovăduiesc moartea prin asta, decât a avea respect pentru ființa umană care și fără transplant luptă cu toate inconvenientele născute din întâmplarea de a fi. Regele a împlinit cincizeci de ani. Palatul e decorat cu flori din Israel, Italia
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
și seara. Uneori, zile în șir caloriferele rămâneau înghețate pentru a face economie. Nimeni nu dădea vreo explicație. Se știa că îndrăzneala de a pune întrebări putea fi urmată de sancțiuni nebănuite. Vara betonul se încălzea și era o caniculă insuportabilă. În burlanele de la ghenele de gunoi urât mirositoare, două tipuri de gândaci de bucătărie au găsit locul propice pentru a se înmulți. În scurt timp tot blocul era invadat de aceste insecte oribile. Uneori se făcea deratizare și aceștia dispăreau
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
Ai fost văzută și auzită de către milițian, la locuința unde au stat de sărbători familia neamțului Werner, în seara zilei de... la ora..., când vorbeați despre arme. Scrie când și prin cine ți-a trimis arma. Discuția devenise absurdă și insuportabilă. M-am ridicat de pe scaun și furioasă i-am strigat: Deocamdată, aici, eu reprezint puterea! Nu știu cu ce ați venit, dar vă poftesc să plecați din biroul meu și din comună. Voi suna la primul secretar și voi cere
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
prin repere semnificative, constând în persistența fricii arhetipale de oprobriu social. Frica, sentiment dominant, ne tot urmărește peste tot... * Nu forțez o concluzie. Dar sunt consternat de ușurința cu care se privește vândutul copiilor. Aici ajungem la o problemă extraordinară, insuportabilă. Înstrăinarea înseamnă afectarea celui mai elementar sentiment al copilului, care este apartenența. Copilul nu supraviețuiește de unul singur tocmai pentru că este un apartenent total. Nu există mai mare spaimă pentru un copil decât aceea de a se fi rătăcit, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
17 și 35) orbecăind pe drumul între cenzură și castrare, exilată în spațiul privat. Ultimii doi ani de liceu au fost marcați de abolirea schismei de generație și apariția alteia noi. Mulți părinți și profesori s-au reconciliat cu generația insuportabilă, presimțind un inamic comun. Era începutul rezistenței morale și spirituale la invazia partidului în viața noastră, încă destul de paralelă cu a lui. Era începutul rezistenței la invazia activiștilor, a revoluționarilor de profesie în viața profesioniștilor cu slabă conștiință partinică. 2
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
ani ai păstoririi sale, aceasta datorită ziarului „Cuvântul preoțesc”, care în ultimul an al vieții mitropolitului, anul în care a început să se tipărească, a urmărit pas cu pas care era situația clerului, a credincioșilor, care erau greutățile cele mai insuportabile și bineînțeles care era răspunsul mitropolitului în fața acestora, cum și-a desfășurat activitatea pentru a putea da rezolvare tuturor problemelor care se iveau în eparhie. Motivul pentru care se începe tipărirea acestei „foi” este tocmai acela de a se scrie
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
se găsea parohia Santo Stefano, unicele activități de o anumită relevanță erau magazinul gogoșilor viermilor de mătase, unde lucrau periodic vreo 50 de femei și «Rigatta Zatta», care ocupa, pe rând, vreo 50 de spălătorese. Plata era mizerabilă iar contractele insuportabile. Chiar și copiii și fetițele erau folosite la atelierele de bumbac și de lână cu orare inumane (12-14 ore pe zi). Din păcate, pentru a supraviețui, familiile trebuiau să-și trimită și copiii mai mici pentru a munci, privându-i
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
avea grijă», încuraja don Calabria. Omenește ar fi fost mult mai prudent să închidă Institutul și să trimită toți copiii acasă; dar lui don Calabria i s-a părut o cruzime să descarce asupra acestor băieți sărmani o altă povară insuportabilă. Astfel, atunci când mobilizarea a fost generală și au fost înrolați și recruții respinși în precedență, don Calabria a încercat în toate felurile să ceară să fie respinși câțiva frați. Pentru fratele Luigi Adami, s-a dus personal să vorbească cu
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
reiau discuția începută săptămâna trecută. Pentru el, fraza „Era mai bine când era mai rău”, chiar și cu semn de întrebare, nu trebuia să figureze ca titlu al unei tablete; căci nu constituie doar un paradox, ci și o provocare insuportabilă. Nu e de ajuns să fii considerat mai mult sau mai puțin un disident ca să-ți permiți să spui tot felul de năzdrăvănii... Cum adică mai mult sau mai puțin? Și de ce disident? — Dar cum? — Disident e cel care se
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
românește scria. Morala fabulei e simplă. Nu vreau să insist. Ar mai fi de discutat dacă e chiar atât de necesară această globalizare a literaturii. Lumea se face tot mai mică, ne avertizează Gheorghe Schwartz. Fără globalizare, „gălăgia ar deveni insuportabilă”. Probabil, dar dacă, nu știu cum, ajungem la această globalizare și, făcând eforturile necesare, am semăna atât de tare unii cu alții, atunci nu văd ce rost ar mai avea - fie și în engleză ori în ebraică - să mai comitem literatura. O
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
din Snagov și m-am dus și anul acesta în comuna îndrăgită de Ceaușescu și de nomenclatura dictaturii comuniste. E oricum aer mai curat decât în București, unde automobilele din ce în ce mai numeroase îi vor sufoca în curând pe locuitorii acestui oraș insuportabil din toate punctele de vedere. Pe terasa gazdelor, în fața unui pahar de vin, lăudam meritele comunei lor curate și îngrijite, locul unde aș fi vrut să-mi petrec o dimineață la pescuit, calmul și frumusețea acestui loc răsfățat de natură
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]