2,101 matches
-
galerii și vagoneți, stâlpi de susținere și catastrofe adevărate sau posibile. Când ajungea la catastrofe omul se Înfierbânta pur și simplu (deși n-ar fi fost necesar, erau cel puțin treizeci de grade la umbră, iar În compartiment căldura devenise insuportabilă), nu-ți puteai da seama dacă inventează sau relatează obiectiv, enumera detalii dintre cele mai insolite, găsea chichițe și descoperea vinovații, știa exact ce vârstă și câți copii avea fiecare accidentat, ce declarase directorul minei și ce spuseseră reprezentanții ministerului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
neplăcându-i cămășuța s-au nevrând s-o mototolească, și-a lăsat chiloțelul să o apere de frig și încercă să mă sărute, pregătită și dispusă să continuăm cercetările științifice. Se întinse spre mine însă... deodată îmi veni un damf insuportabil. Emana izuri fine, de caberneturi și nu-mi priia combinația. Eu, făcusem gargară prelungită cu ultimul gât din codașa picătură de votcă, aparținând sticlei pe care o lăsasem în stradă; acum nu suportam să amestec băuturile, mai ales că înțelesesem
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
vacarm de muzici amestecate.) Pubelele dădeau pe-afară sticle, doze de băuturi și ambalaje de sandvicuri. Părea o atmosferă de sărbătoare, cu ceva tente de tensiune și de enervare - poate pentru că, de fapt, căldura începea, ca de obicei, să devină insuportabilă sau doar pentru că toți știam în adâncul sufletului că acesta nu era cel mai bun loc în care puteam încerca să ne bucurăm de ea. Mă întrebam câți alți oameni își doreau să fie acum la țară, la țară de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
curând evident că pentru a scăpa de ele, singura soluție este să te dai jos din pat: și totuși acesta este ultimul lucru pe care te simți capabil să-l faci. Abia când uscăciunea și aciditatea din gură au devenit insuportabile, mi-am adunat energia ca să mă duc în bucătărie să-mi iau un pahar cu apă; după care, m-aș putea bucura în sfârșit de puțin somn, pentru că se spărsese cercul. ...Un seul verre d’eau éclair le monde. Deux
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
cu braconierii și s-au pus curse pentru oameni. Se pare că bătrânul Pyles s-a prins într-una - seara, târziu, din câte am înțeles, L-au găsit, săracu’ de el, abia a doua zi dimineața. A avut probabil dureri insuportabile. Se pare că atunci s-a apucat de băut. Se spune chiar că... înțelegi, s-ar fi scrântit un pic. A devenit cam ciudat - la minte, vreau să zic. Phoebe nu spuse nimic. — Deci te-am prevenit care-i situația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
el pe la începutul anilor ’60 - aproape imediat după ruptura cu familia Winshaw. Parțial ca să scap de supravegherea poliției, după cum am spus: dar am avut și motive mai importante. După atâția ani, îngustimea, insularitatea, trufia meschină a vieții de provincie deveniseră insuportabile pentru un bărbat cu temperamentul meu. A, dar tot spațiul ăsta era altfel atunci: avea un pic de stil, înainte de a se muta în el agenții imobiliari și consultanții de management. Era boem, plin de viață, palpitant. Pictori, poeți, actori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
deviațiilor așa-zis nefirești; ..................................................... .............................................................................................................................................” Kerch lasă deoparte acest opus pe cât de instructiv pe atât de plictisitor, cel puțin după o anumită oră, când în dosul ochelarilor cu ramă groasă i se instalează invariabil o migrenă fără leac. Nu o durere insuportabilă, mai degrabă un soi de lehamite, o sâcâială. Parcă n-a citit aceleași rapoarte din toate colțurile lumii! Ce mi-e Bulgaria, ce mi-s Filipinele! În orice întreprindere cât de îndrăzneață sosește un moment de scârbă, chiar de îndoială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
dragii mei. Oricât de buni am fi și oricât de sfinți, când vezi un om urât e foarte greu să-l iubești. Toate poveștile cu frumoasa, cu bestia, cu Esmeralda și cocoșatul și așa mai departe au un iz moral insuportabil. Pe de altă parte, așa cum bine știm cu toții, frumusețea e înșelătoare. Câți dintre noi ne putem lăuda că n-am căzut niciodată pradă ispitei! Aurora întinde mâna după lichidul gălbui și trage o dușcă zdravănă. Mă rog, eu nu. Sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
înaintarea pe lateral, ca și cum ar călca pe o cornișă îngustă dincolo de care nu e decât hăul, pianul în care Izabela și-a îngropat toată tinerețea, toată energia, și pentru ce? Ca să dea lecții unei tâmpite, ca să stea sub lumina asta insuportabilă, ca să o doară toată coloana, ca să-i iasă pete de psoriazis peste tot, ca să nu mai vorbim de paralele amărâte pe care le câștigă și pe care le va face repede uitate într-o plasă de beri Tuborg Strong. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
tema filmului este obișnuită: dreptul la fericire al individului vine, uneori, în contradicție cu conveniențele sociale. Profesorul dezaprobat de colegi, victimă a unor prejudecăți „respectabile” pentru comunitatea în care trăiește, întâlnește o ființă umană lovită de soartă într-un mod insuportabil, se atașează de ea sentimental și sexual, mișcat de un firesc simț de solidaritate în durere. Ea îl acceptă în măsura în care simte nevoia iubirii de care a fost lipsită în copilărie (dragostea părintească) și apoi în tinerețe (iubirea soțului). Are însă
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
de a te căuta în celălalt, de a te controla privindu-te „în oglindă”. Este mult mai ușor decât a coborî în sine și a face introspecții ce solicită intelectual și nervos, ceea ce pentru unii poate părea de-a dreptul insuportabil (dacă nu și inutil!). Pe de altă parte, în aceeași întrebare se întrevede și acceptarea umilă a „necesității implacabile” de a te compara în primul rând cu tine însuți, pentru că în fața lui Dumnezeu ești singur. Mediocrităților, celor lipsiți de cultură
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
Cromwell, Henric IV, Richelieu*, Mazarin, Cristina a Suediei**, Talleyrand, Napoleon, Mussolini, Hitler, De Gaulle și pînă astăzi. Nu le-a folosit mai puțin Frederic II al Prusiei, autorul cărții Anti-Machiavel (1740). Deși corijată de Voltaire, cartea rămîne de un "verbalism insuportabil", cum spun biografii. (Vezi Pierre Gaxotte, Frederic II, Paris, 1938). Plecînd de la acest act de ipocrizie a regelui s-a născut anecdota care povestește că Frederic i-a dat dreptate unui morar în fața unui senior abuziv, dar n-a ezitat
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
însoțesc deloc cu mărturii atît de evidente." (II, Cuvînt înainte) Pierdem mult din forțele noastre fizice cînd îmbătrînim, dar cîștigăm în judecată și în prudență; ceea ce ni se părea suportabil sau bun în tinerețe ne pare mai tîrziu rău și insuportabil. De altfel, dorințele omului sînt insațiabile; este în natura lui să vrea și să poată dori totul, dar destinul îi limitează mijloacele de a obține tot ce dorește. Rezultă, astfel, pentru el o nemulțumire perpetuă, dezgustul pentru ceea ce posedă; aceasta
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
le taie ca să-l scoată viu de acolo. „Împușca-mă, Harry. Împușcă-mă, pentru numele lui Dumnezeu“. Discutaseră odată despre cum Dumnezeu nu-ți dă niciodată mai mult decât poți duce și cineva exemplificase asta prin faptul că atunci când durerea devine insuportabilă leșini. Dar după noaptea aceea, și-l amintea mereu pe Williamson. Nu leșinase deloc În tot chinul, și el i-a dat toate tabletele de morfină pe care le ținea În caz că ar fi avut nevoie, dar nici alea nu și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
cu vasele cu jăratic - Vitellius arătă spre cămin. L-am făcut aici, la Pretoriu. E la fel cu cel din vila mea de la Pompei. Dar la Pompei e soare. Aici, în Germania, nu e niciodată destul de cald, și iarna e insuportabilă. Vitellius făcu un semn și sclavul se duse repede la fereastră, dând la o parte draperia grea, de piele. Vitellius privi plictisit fulgii care cădeau. Nu degeaba soldații noștri ar face orice ca să fie transferați la Mediterana. Sclavul lăsă draperia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
erotice și trigonometrice, m-am gîndit din nou la sinucidere. Deși fata cu părul castaniu Încă nu mă părăsise. Nu la o sinucidere neapărat În realitate, de fapt mi-am imaginat cu lux de amănunte, Înfășurat În propria-mi durere insuportabilă, cît de mult mi-ar suferi după o asemenea pierdere părinții ahtiați după premiile mele pe care n-ar mai avea cine să le ia, cum ar veni ei cu pași mărunți de vals ca-n Mahler În urma dricului plîngînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pentru neatîrnare, și, cum am rămas nesfîrșiți și neatîrnați, ar rezulta la prima vedere că sîntem la pămînt, pămîntul de vis și de neînchipuit al patriei, această patrie fără egal, fără nume, cu șurub, România. Astăzi mă găsesc Într-o insuportabilă dispoziție patriotică. Asta Înseamnă că umbra mea sufletească se deplasează. Iar bătrînii Își pierd cîmpul magnetic. „În om sînt trei lucruri: trupul, sufletul și umbra.” (Legenda de aur) Bătrînii Își rătăcesc umbra, de aceea și stau la coadă, ca să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
s No Way To Say Goodbye În loc de-a se arunca, negăsind lamă, de la etajul 68 făcîndu-și praf urechea muzicală. Asta povestesc ei făcîndu-se pulbere pe tînguirea saxofonului din dreapta Cesariei ale cărei morgandinho, atunci cînd plouă și devin și ele insuportabile pentru cei de vîrsta a doua, pot fi Însoțite de lama lui Cohen, acasă, la Boa Vista, În Capul Verde al păsărilor colorate tăcut, nod muzical al unor civilizații oarecum dispărute, cu linii melodice simple, sferice, micuțele sfere rubinii ale nostalgiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de ambiguitate. Își Închidea deseori alocuțiunea cu o vorbă de Încurajare adresată victimei. Dovada că victima Îl auzea era recidiva ei inexorabilă. Iată ce-nseamnă vocație. Vibrație, chiar, mă refer la fetele chemate din obscure cartiere și provincii mentale de insuportabila arsură a poeziei În bust, izbucnind În lacrimi la Horia + Radu și zîmbete canonizate la sfîrșit. Îmi atrăgeau interesul plin de respect fiindcă purtau sutien - se făcea mereu iarnă pe-atunci, așa-mi amintesc cenaclul, pentru explicații suplimentare vezi cuvîntul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
care nu-i mai auzi. Pentru asta trebuie Însă să fie ascuțit, prelung, vibrant, trebuie să vorbești Întruna, fără modulații, să scrii la fel, numai scrisori. În ce privește noima, nu sînt convins că lumea are așa ceva. Capătă doar, uneori, momente de insuportabilă frumusețe. Nu scop. Justificare. Nici n-ar avea nevoie. Nu este-un motiv de disperare. Marele motiv de disperare este moartea. Decesul continuu. Trenul. Între Galați și Brăila, un grup de femei a furat zece metri de traverse. Circulația se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
gîndire (sediul creierului), specifice oamenilor filmului desprins de artă, cuvînt latin, mort ca limba, adică aproape oricare film din orice zi a săptămînii la televizor, cinematograf, video, aparat de proiecție cu bobină de inducție. Toate, identice, ca limbaj, proporții, grotesc, insuportabile clovnerii. Federico Fellini: „Pentru mine, filmul Înseamnă să privești realitatea cu ochii deschiși... Însă nu orice fel de realitate: nu numai realitatea socială, ci și realitatea spirituală, realitatea metafizică, tot ce este În om”. Poți căuta o viață Întreagă realități
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pas cu moda. E rapidă, joasă, sport. A accelerat, rămînÎnd În același timp atentă la drumul principal, la pietoni, la cîini, trecînd uneori pe roșu. Și-a mărit acuitatea vizuală și auditivă, a ținut cură de slăbire renunțînd la obezitatea (insuportabilă) tinereții ei din Evul Mediu, a-nvățat precizia, sincronizarea și schimbarea vitezelor, baletul Béjart, a descoperit importanța faptului simplu, a omului Întîmplător. S-a dus la universitate, concerte, televiziune, biserică, pe front, pe alte continente și-n subteranele metroului, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
În Secolul cinematografului din 1989 i se va spune constant crăiță. Care Înseamnă nume dat simultan la două specii de plante din lumea compozitelor, cu tulpina ramificată și fără detalii În ce privește grosimea ori perii, frunze penat-divizate, flori portocalii și miros insuportabil: Tagetes erectes și patula, popular, vîzdoagă. Faptul Îngrijorător că același cuvînt mai poate defini, În funcție de dispoziția abdominală ori sufletească, o varietate de ciupercă comestibilă cît și un dans popular românesc, probabil cunoscut lui Paul Newman (regizorul filmului, de care ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Picasso pictează. Meserie lipsită de importanță În filmul adaptat după un ostropel al unei scriitoare sentimentale al cărei nume l-am uitat. Te poți Întreba ce rost au avut cartea și filmul, dar durerea provocată de o asemenea interogație e insuportabilă. Despre Picasso ni se spune doar cît de imoral se purta el cu femeile, cum le trata ca pe niște curve ordinare ce erau, cum sufereau ele minate pe dinăuntru de geniu, cum Îi făceau acestuia tot mai deși copii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cînd ofițerul Își tăia unghiile de la picioare și mi-a venit să vărs. Ritmul neorealist de lent e imprimat de Înmormîntarea inițială ce pare să dureze pînă la genericul final. Rebengiuc e șters, ceilalți, cenușii, Coca Bloos creează o babă insuportabilă cinematografic, restul ar putea lipsi, Florian nu-i diabolic, cum poate s-a dorit, iar tensiunea lipsește. În general, conform crezului mortal al lui Puiu, fiind creație, nici filmul lui Pintilie nu putea ajunge la Înălțimea stupefiantă a realității: prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]