4,097 matches
-
limitație ce nu limitează", care constituie tocmai "tăria" ei. Atunci intră în joc rațiunea care, instituind, caută "să integreze iraționalul"93. Numai rațiunea, care "este întotdeauna în mers și niciodată la capătul drumului"94, are capacitatea de a înlătura blocajul intelectului în fața "iraționalului". De aceea, Noica "socotea că orice plăsmuire speculativă de autentică valoare va fi o închidere ce se deschide."95 (Subliniem "plăsmuire speculativă", nu cunoaștere obiectivă, de tip științific.) Întrebându-se "de ce ne scapă Ideea mereu", Noica răspunde că
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Schnädelbach, Philosophie in Deutschland, p. 67. 90 E. Spranger, Der Sinn..., p. 25. 91 L. Blaga, Censura transcendentă, p. 443. 92 Ibid., pp. 443-444. 93 Am văzut în primul capitol (nota 185) că din punctul de vedere al lui Noica, intelectul oferă doar "cunoștințe" și se blochează în fața "iraționalului"; în schimb, rațiunea, care "dă înțelesuri", "integrează iraționalul". 94 M. Flonta, Între gând propriu și sistem, p. 374. 95 Ibid. 96 Apud G. Liiceanu, Jurnalul de la Păltiniș, p. 120. 97 Ibid. 98
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
lucrurilor pe baza unor reprezentări mentale. Oamenii acționează pe baza unui plan al lor, pe baza unor idei și convingeri personale. De aceea, istoria-trăire este un ghem haotic de relații, spre deosebire de scrisul istoric care poate fi modelat, ordonat, prelucrat după intelectul uman. Din această incompatibilitate majoră între istoria scrisă și realitatea trăită nu se pot reconstitui realitățile așa cum au fost și nu există niciun realism (decât ca doctrină) în întemeierea istoriei scrise. Acel așa cum a fost ne arată întotdeauna că istoriile
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
cumul de performanțe verbale"150; 3) "o condiție de realitate pentru enunțuri"151. În Ordinea discursului (1971), pozitivitate reprezintă un "domeniu de obiecte cu privire la care afirmăm sau negăm propoziții adevărate sau false"152. Astfel, pozitivitățile devin producții ale gândirii și intelectului. Problema investigării pozitivităților nu este aceea a reperării afirmațiilor pozitive și negative despre un anume ceva. Mai degrabă, atenția istoricului este centrată pe ideea de descriere. În istoria scrisă, ceea ce se afirmă ca pozitiv sau negativ, o anume mărturie sau
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
timpului, unul de profundă actualitate, rămas neîmplinit pe plan social-politic: "A salva onoarea acestei Europe înseamnă să muncești din greu pentru progresul acestei civilizații; înseamnă a-i dărui ce-i mai bun prin multiple schimburi intelectuale; înseamnă a spori patrimoniul intelectului și al spiritului; înseamnă a aduce mugurii capitalului cunoașterii umane; înseamnă a recrea, fără iluzii, dar din greu această republică a gândirii și a meditației, a cărei creștere necesită asupra oamenilor și împotriva guvernelor acestor oameni ideea clară și hrănitoare
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
cât și ca demers sociologic și filosofic privind viața, progresul, moartea, aceasta fiind înțeleasă ca reintegrare în circuitul materiei. Pentru Kant existența umană este o contradicție, o antinomie, un paradox ce are drept termeni pasiunea și rațiunea, instinctul animalic și intelectul, imanența și transcendența, fenomenul și noumenul. Asemenea termeni se află într-o perpetuă dispută dialectică, fără ca unul din ei să reușească să învingă, anihilându-l pe celălalt definitiv. Anecdota pasională este ridicată la puterea expresivă a patosului ontologic pe care
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
Condiția ideală a poeziei vizează ideile care constituie obiectul poeziei. "Ideea" sau "obiectul" exprimat prin poezie este "un simțământ sau o pasiune și niciodată o cugetare intelectuală sau care ține de tărâmul științific". Argumente: a. dacă indivizii se diferențiază prin intelect, ceea ce-i unește este afectul; b. ideile politice ori morale își pierd interesul în timp; c. poezia este considerată "repaosul inteligenței", spre deosebire de știință, care plasează individul în spațiul de manifestare a cauzei și a efectului; poezia trebuie "să dea astfel
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
corecte, cartea autoarei oferă spre studiu și analiză răspunsul cititorului preocupat de înțelegerea, strucurarea, experimentarea și argumentarea unor demersuri didactice specifice noului curriculum și paradigmai educaționale pe care o impune. Prof.dr.Mihaela Neagu ARGUMENT În primele clase se impune stimularea intelectului, a gândirii logice, a judecații matematice la elevi. Acum se însușesc noțiunile de bază, „instrumentele”cu care elevul va „opera” pe parcursul vieții. Lucrarea „Modele de strategii evaluative”își propune să demonstreze că elevii învață eficient atunci când sunt „supuși unei evaluări
Metode de strategii evaluative by Mihaela Dumitriţa Ciocoiu, Cecilia Elena Zmău () [Corola-publishinghouse/Science/1704_a_3103]
-
că subtilitatea". Contradicție? Nu neapărat. Este vorba doar despre dublă scară de valori proprie filosofiei încă de la începuturile ei: postulează un model pentru cultura în general și un altul pentru filosoful solitar. Primul model cere imperios ceea ce Nietzsche numea "sacrificiul intelectului", în timp ce al doilea impune sacrificarea sănătății, a fericirii terestre, chiar a chibzuinței. Aptitudinea filosofului pentru martiriu face parte din modul său de viață, din bunele sale maniere, așa cum stipulează tradiția de a filosofa care vine de la Kierkegaard și Nietzsche. Unul
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
purității, capabili de sacrificiul suprem, cel al vieții, pentru a da existenței terestre un sens eroic, sunt întruchiparea omului în căutarea unui grăunțe de absolut, al omului total, în care se opun dar se și compun spiritualul și virtualul, luciditatea intelectului și forță impulsurilor profunde, senzitive sau emotive. Pentru Sábato, tocmai în această coincidentia oppositorum rezidă demnitatea omului adevărat, pe care românul autentic trebuie să îl aprofundeze și să-l redea artistic. Prin însăși hibriditatea lui, la jumătate de drum între
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
culminante se produce sinteză pe care existențialismul fenomenologic o recomandă, amintește Sábato: nici pură obiectivitate a științei, nici simplă subiectivitate a primei rebeliuni, ci realitatea văzută dinspre un eu, sinteză eu-lui cu lumea, dintre inconștiență și conștientă, dintre sensibilitate și intelect. Singurul lucru care nu se schimbă la om este că este o ființă muritoare și, cu cât ne apropiem mai mult de moarte, cu atat ne dorim să atingem, absurd, eternitatea. De aceea Sábato creează opere "care vorbesc despre ființe
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
îmi par frumoși chiar câinii ai căror proprietari îmi spun: " Da, dar nu are pedigree... La expozițiile canine, frumusețea se măsoară la centimetru. Pentru mine, frumusețea este cu totul altceva. Frumusețea este coerență. Coerență fizică și psihică. Frumusețea apare atunci când intelectul se află în armonie cu fizicul". Chipul Se spune despre animale că au bot mai degrabă decât chip, se spune că apariția figurii plate (a chipului) la om este una din etapele importante ale trecerii de la animalitate la umanitate. Fața
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
să-și recunoască propriile refulări. Aici are loc acea ,,tiranie a formelor" la care este supus sufletul. Simbolică este întâlnirea din labirint, a lui Gavrilescu cu propria sa imagine. El nu-și recunoaște propriile sale iluzii: propria sa afectivitate (grecoaica), intelectul (evreica) și forma inerțială (țiganca). Și Gavrilescu și Adrian din În curte la Dionis pierd această a doua stare de conștiință, ratând intrarea într-o stare pre-nirvanică. Momentul în care personajul blecherian se identifică cu personajele de film poate echivala
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
raporturilor lor); extinsă spre lumea interioară, ea vrea să armonizeze dorințele (care constituie o frînă pentru rațiune). Ceea ce are această instanță comun cu conștientul este previziunea; dar previziunea ei nu se referă la faptele accidentale, ca în cazul celei a intelectului. Ea abordează raporturile legale și deduce consecințele legal previzibile ale acestora, adică este clarvăzătoare. Ceea ce posedă supraconștientul în comun cu inconștientul instinctiv al animalului este siguranța. Dar siguranța aceasta nu este automată, ci intuitivă, tinzînd să devină certitudinea spiritului. Ceea ce
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
că misterul existenței îi depășește vrînd-nevrînd. Din această evidență spirituală definită astfel vor deriva toate expunerile din această lucrare și spre ea converg acestea, căci din ea au derivat miturile. Omul primitiv lupta împotriva spaimei provocate de mediul ambiant cu ajutorul intelectului său încă rudimentar, care nu era deocamdată decît practic și utilitar (grație căruia el putea de exemplu să-și încropească armele de apărare). Imaginației inventive existente încă de la început i s-a adăugat imaginația de natură explicativă, care nu era
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
o domine mai mult sau mai puțin eficient cu ajutorul reflecției conștiente. Specia evoluează în timp. Pe parcursul evoluției, viața psihică se adaptează în cele din urmă nu numai obstacolelor din jur (funcția conștientă). Previziunea intelectuală evoluează și ea spre clarviziunea spiritului. Intelectul utilitar poate depune eforturi în vederea realizării oricărei dorințe fără să țină cont de valoarea reală a satisfacției oferite de aceasta, în această privință, intelectul rămîne parțial pătruns de exaltarea imaginativă. Evoluția în timp în căutarea unor mijloace toi mai eficiente
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
urmă nu numai obstacolelor din jur (funcția conștientă). Previziunea intelectuală evoluează și ea spre clarviziunea spiritului. Intelectul utilitar poate depune eforturi în vederea realizării oricărei dorințe fără să țină cont de valoarea reală a satisfacției oferite de aceasta, în această privință, intelectul rămîne parțial pătruns de exaltarea imaginativă. Evoluția în timp în căutarea unor mijloace toi mai eficiente de obținere a satisfacțiilor trebuie neapărat să ajungă la crearea instanței superioare; spiritul valorificator în mod rațional. Funcția sa valorificatoare constă în necesitatea evolutivă
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
Evoluția în timp în căutarea unor mijloace toi mai eficiente de obținere a satisfacțiilor trebuie neapărat să ajungă la crearea instanței superioare; spiritul valorificator în mod rațional. Funcția sa valorificatoare constă în necesitatea evolutivă de obiectivare, de organizare a proiectelor intelectului și de armonizare a lor (supraconștientul). Subiectivitatea afectivă și neliniștea, nerăbdarea ei se calmează grație acestei obiectivări. Psihicul dobîndește fie și doar sporadic liniștea, răbdarea, forța de a stăpîni excitațiile ținute în frîu, dorințele; el devine apt să trăiască satisfacția
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
putea regăsi profunzimea emoției mitice decît prin aprofundarea raționalizării simbolurilor. Numai raționalizarea completă a preștiinței simbolizate înțelegerea simbolismului va putea să-l readuci cu adevărat pe calea credinței: spiritualizarea spaimei față de misterul vieții și morții. Rațiunea nu este echivalentă cu intelectul. Raționalismul diferă de intelectualism și doar acesta din urmă este incapabil să trăiască vreodată o viziune a misterului și să înțeleagă credința. În schimb, adevărata raționalizare este paralelă analogic cu credința, în vreme ce țelul credinței este sublimarea spaimei, cel al rațiunii
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
explicativă și dogmatizantă. El nu neagă misterul și nici nu-l explică, dar neagă existența Dumnezeului real, explicîndu-L prin Dumnezeul-simbol. Raționalismul combate credința moartă, sprijinind-o pe cea vie și înlocuind-o prin complinirea ei culturală, adevărata religiozitate. Dimpotrivă, îndoiala intelectului nu este decît complinirea ambivalentă a falsei religiozități. Vrînd să evite metafizica dogmatizantă, el eșuează, deoarece ajunge la o afirmație speculativă asupra misterului: afirmația nonexistenței acestuia. Intelectul susține că existența vieții nu este un mister. Sau pretinde cel puțin dat
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
cea vie și înlocuind-o prin complinirea ei culturală, adevărata religiozitate. Dimpotrivă, îndoiala intelectului nu este decît complinirea ambivalentă a falsei religiozități. Vrînd să evite metafizica dogmatizantă, el eșuează, deoarece ajunge la o afirmație speculativă asupra misterului: afirmația nonexistenței acestuia. Intelectul susține că existența vieții nu este un mister. Sau pretinde cel puțin dat fiind că această afirmație este prea lipsită de rațiune că evidența cea mai înfricoșătoare a vieții, misterul existenței ei și legalitatea sa, nu are nici o importanță pentru
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
supraconștientă. El a avut drept punct de plecare viața inconștientă și trebuie să evolueze spre o viață conștientă și supraconștientă tot mai lucidă. Situația biogenetică a vieții omului poate fi definită astfel: trăsătura care distinge viața animală de cea umană, intelectul, constituie o formă intermediară între mijlocul de orientare al animalului (instinctul) și cel mai evoluat al omului: spiritul supraconștient, care tebuie el însuși să devină conștient. Omul a pierdut siguranța instinctivă (aceasta fiind cauza spaimei lui) și trebuie să găsească
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
tebuie el însuși să devină conștient. Omul a pierdut siguranța instinctivă (aceasta fiind cauza spaimei lui) și trebuie să găsească certitudinea spirituală, care nu se află decît în adevărul legal. Animalul este adaptat instinctual exigențelor invitabile ale mediului său; prin intermediul intelectului omul modifică ambientul și îl adaptează nevoilor sale, ceea ce include pericolul exaltării acestora, prejudiciu datorat intelectualizării. De asemenea, prin spiritul său, omul trebuie să-și adapteze nevoile nu numai la accidentul ambiental, ci și la egalitatea misterioasă, la sensul vieții
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
poate rătăci. Animalul participă imperturbabil la viața spiritului, deși acesta nu se exprimă decît inconștient în el prin capacitatea de adaptare instinctivă (dinamica evolutivă a activității psihice inconștiente) și prin întreaga lui orgnizare corporală. Spre deosebire de animal, omul poate trăda spiritul. Intelectul conține tentația nefastă de a abandona mersul rațional al vieții, de a se lăsa pradă contrasensului, de a nu mai auzi "chemarea" lansată de "spirit". Omul trebuie să aleagă între "spirit" și materie, între dorința esențială și dorințele mutiple, dintre
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
deoarece acționează asupra motivațiilor intime. În animism și în magie se află un element primitiv conștient (cercetarea cauzelor) al explicației utilitare, alături de un element supraconștient al explicației (lupta împotriva spamei). Nu am putea niciodată insista suficient asupra distincției necesare dintre intelectul utilitar și spirit, principiu cultural, și asupra diferenței dintre funcția conștientă și cea supra-conștientă. Prima manifestare culturală a ființei umane nu poate fi înțeleasă în adevărata ei semnificație fără distincția aceasta. Dacă viața nu ar progresa decît prin evoluția succesivă
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]