2,961 matches
-
privilegiată. Laura a oftat. —Știu. Am un fiu sănătos, o casă frumoasă și așa mai departe. Nu e vorba numai de asta, a sărit Amanda vioaie. Gândește-te ce norocoasă ești față de mine, de exemplu. Să știi că eu te invidiez. Sincer. — Da? Laura era uluită. — Sigur că da. Te invidiez pentru faptul că tu nu pari a avea nevoie să-ți stimulezi creierul prin intermediul unei cariere. Laura a deschis gura ca să obiecteze. —Dar... — Nu trebuie să te simți împlinită la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
casă frumoasă și așa mai departe. Nu e vorba numai de asta, a sărit Amanda vioaie. Gândește-te ce norocoasă ești față de mine, de exemplu. Să știi că eu te invidiez. Sincer. — Da? Laura era uluită. — Sigur că da. Te invidiez pentru faptul că tu nu pari a avea nevoie să-ți stimulezi creierul prin intermediul unei cariere. Laura a deschis gura ca să obiecteze. —Dar... — Nu trebuie să te simți împlinită la serviciu, i-a dat înainte Amanda. Nu-ți poți închipui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
folos la o eventuală reeditare). Sunt remarcabile următoarele dumneavoastră calități scriitoricești: talentul narativ și descriptiv, scrieți fără mânie (nu și când vă referiți la Mișcarea Legionară, asupra căreia nu sunteți corect informat). Memoria bună de care Încă dispuneți este de invidiat. Această Însușire esențială a făcut ca lucrarea dumneavoastră de literatură beletristică să conțină informații bogate din câteva domenii de cultură generală. Sunt câteva scene memorabile, precum pățania terifiantă a surorii dumneavoastră Paraschiva (care, curajoasă și demnă, i-a Învins pe
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
bulgari (din care făcea parte și Gheorghe Casapu, fiul lui Dimici), ce vor fi prinși, judecați și condamnați la grele pedepse privative de libertate, prin 1928 (mama mea ZOIȚA DERDENA, cea mai bună sursă-mi documentară, cu o memorie de invidiat, nu-și amintește cu precizie anul În care avu loc acel proces). Plecând ai mei În România (stabilindu-se În Cadrilater), prin 1930, paricidul Gheorghe Casapu continua să-și ispășească pedeapsa În Bulgaria. De atunci nimeni nu mai știe nimic
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
mă Învețe pe bicicleta lui, dar nu a reușit : am căzut, mi‑am julit genunchii și n‑am mai vrut să mă urc pe bicicletă niciodată. Bicicleta lui Janet era mult prea mare pentru mine. Asta nu mă Împiedica să invidiez libertatea celor care știau să o facă. Când am apăsat prima oară pe sprayul tubului de graffiti am știut că așa ceva trebuie să simtă cineva care merge pe bicicletă ! Iuhuuuu ! Ceea ce mă atrăgea la graffiti nu era stridența lui, ci
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
neavând concurență În meșteșugul nostru, ceilalți nu aveau Încotro. Eram considerați unul dintre cele mai prospere triburi care existau din nord și până În jos pe mississippi, unde tatăl meu cobora din când În când cu afaceri. De aceea mulți ne invidiau. Dușmanii noștri de moarte erau irochezii, din cauza cărora a trebuit să ne mutăm tribul de șapte ori, pentru că tot timpul eram atacați. Erau niște oameni cruzi și lipsiți de milă nu numai față de alte triburi, dar și față de ai lor
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
putea spune așa, părea să spună o poveste palpitantă, cu urcușuri și coborâșuri ale vocii, o notă joasă la exhalație și una Înaltă la inhalație, cu accelerări de ritm și acalmii, Încât orice cântăreață modernă de jazz le-ar fi invidiat pentru efectul obținut. Nu puteam să-mi revin din lanțul de surprize : moto‑ neiges În loc de sănii trase de husky, rangers - miliția inuită În serviciul armatei canadiene -, topirea ghețarilor, katajak interpretat de un fel de punkiste - mă aflam În plin postmo-
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
mă învețe pe bicicleta lui, dar nu a reușit : am căzut, mi am julit genunchii și n-am mai vrut să mă urc pe bicicletă niciodată. Bicicleta lui Janet era mult prea mare pentru mine. Asta nu mă împiedica să invidiez libertatea celor care știau să o facă. Când am apăsat prima oară pe sprayul tubului de graffiti am știut că așa ceva trebuie să simtă cineva care merge pe bicicletă ! Iuhuuuu ! Ceea ce mă atrăgea la graffiti nu era stridența lui, ci
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
neavând concurență în meșteșugul nostru, ceilalți nu aveau încotro. Eram considerați unul dintre cele mai prospere triburi care existau din nord și până în jos pe mississippi, unde tatăl meu cobora din când în când cu afaceri. De aceea mulți ne invidiau. Dușmanii noștri de moarte erau irochezii, din cauza cărora a trebuit să ne mutăm tribul de șapte ori, pentru că tot timpul eram atacați. Erau niște oameni cruzi și lipsiți de milă nu numai față de alte triburi, dar și față de ai lor
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
putea spune așa, părea să spună o poveste palpitantă, cu urcușuri și coborâșuri ale vocii, o notă joasă la exhalație și una înaltă la inhalație, cu accelerări de ritm și acalmii, încât orice cântăreață modernă de jazz le-ar fi invidiat pentru efectul obținut. Nu puteam să-mi revin din lanțul de surprize : motoneiges în loc de sănii trase de husky, rangers - miliția inuită în serviciul armatei canadiene -, topirea ghețarilor, katajak interpretat de un fel de punkiste - mă aflam în plin postmodernism. Deodată
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
de frumoase, din zonă. Și, bănetul de care dispunea, l-a ajutat să-și pună gândul În operă. Înconjurat și apărat de rarisimele frumuseți ale acelui petec de amenire, mai ceva decât Gadafi al Libiei, Dodul nostru ducea o viață invidiată de către nenumărați bărbați, de pe Întinse meleaguri, natale și străine. El Își plătea bine corpul de pază și protecție, purta un respect deosebit fiecărei membre a acestuia, nu-l interesa corpul, inima ori sufletul nici uneia, ci, totul, se desfășura, potrivit protocolului
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
-ți spun toate cele... <victor37>: ok, nu-mi spune prostiile <maya>: păi, ce altceva să- ti spun? Cînd îți spun vreo bucurie, spui ‘good for u’ și zimbesti <victor37>: chiar asta simt. Mă bucur pentru tine. <maya>: aici, cei mai multi te invidiază, te iau la mișto, spun: ce-mi spui mie, n-ai părinți?... <victor37>: nu-i mai înțeleg pe români. Am lăsat prieteni - nu i-am mai recunoscut. <maya>: așa e. nici eu nu-mi mai recunosc prietenii. Îmi zic că
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
3 zile, 4. nu mă grăbesc. E poate cea mai frumoasă șosea din lume <maya>: nu te plictisești pe drum? <victor37>: cum ți-am zis, e frumos. Printre munți, lacuri, păduri, cascade.. <victor37>: sper să fie timp frumos <maya>: te invidiez <victor37>: mergi și 3-4 ore pînă să dai de vreun motel, sat de 10-15 case <maya>: să nu pățești ceva pe drum <victor37>: Doamne ferește! <maya>: vezi, de aceea e bine să nu fii singur <victor37>: nu o să fiu singur (nu
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
sonia>: și să-l țin lîngă mine <sonia>: și să simt și eu plăcere cînd fac sex! <v45>: mda. Cam multe ai vrea să înveți <v45>: credeam că cea de-aseara e o debusolata <v45>: și iată că tu o invidiezi <sonia>: te rog să mă ierți <sonia>:: și să știi: uneori te urăsc! <sonia>: mai bine plec <v45>: și eu trebuie să fac și bani <v45>: see you next time <sonia>: pa Klick Fundul mării nu coboară brusc. Pe timpul refluxului
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
victor37>: OK, mi-am făcut imaginea <maya32>: ne-a însoțit pînă pe treptele hotelului. Acolo m-a întrebat dacă nu vreau să iau cina cu el, la un restaurant <maya32>: urma să ne intilnim la 9 <maya32>: toate fețele mă invidiau “ai dat lovitura, ăsta-i tip de milioane!” <maya32>: m-au ajutat să mă îmbrac, să mă aranjez.. <maya32>: eu eram parcă beata de fericire! <victor37>: îmi dau seama <maya32>: mă aștepta cu mașina, străină <maya32>: mi-a zis că
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
proverbul pe care Îl cunoaștem cu toții atît de bine: boii ară și caii mănîncă! Când omul valoros va Încerca Într-un tîrziu să cîștige ceea ce de drept i se cuvine, cei care au reușit un timp ca din interes sau invidie să-l mențină la un anumit nivel, vor depune toate eforturile să-l Împiedice să obțină ceea ce merită. CÎnd vei Întîlni oameni (fie ei șefi sau nu) care se opun (pretextînd diferite motive) Încercărilor unor oameni valoroși de a-și
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
pe față. Thomas sacrifica pe altarul frumuseții ceea ce oricum s-ar fi pierdut; femeia nu vroia să aibă copii, și nici Thomas, atunci, nu era pregătit pentru așa ceva. Și nici mai tîrziu; niciodată. După tinerețea agitată, trăia o maturitate liniștită. Invidiată de unii, socotită model de alții. De cîteva zile, tihna se tot destrăma. Thomas fusese un ales. Nu al sorții, deși nu se putea spune că avusese una potrivnică, ci al clinicii H&V-Cryos. Secția internațională. Înfățișarea contase cel mai
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
în permanentă mișcare la serviciu, dar și în timpul liber, așa puțin cum îl avea, pentru că lucra adeseori peste program. Celibatar convins, fără ca cineva să știe care să fi fost cauza, doctorul era bărbat atrăgător, cu fizic plăcut, corp atletic de invidiat și cu un zâmbet fermecător permanent în colțul gurii. Frecventa terenurile de sport, practicând tenisul de câmp și gimnastica la aparate. În mod aproape egal ca timp, frecventa și două cluburi craiovene cu program bun, civilizat - cum îi plăcea lui
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
nostru, poate deschide ochii... În tot acest timp, cei prezenți uitaseră parcă să respire. Din nou, acea liniște adâncă. Iustin simțea toate privirile Tainicele cărări ale iubirii canalizate pe ochii lui. Nu s-a grăbit. Încărcat cu o răbdare de invidiat, a deschis cu prudență pleoapele, astfel încât să poată vedea foarte puțin, printre gene. Ochii săi au sesizat lumina și, involuntar, s-au închis. A simțit o strângere de mână. „Este mâna ei. I-am păstrat atingerea intactă. Nicio femeie nu
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
fac glume pentru că îmi era frică să nu le ratez. Iar atunci cînd îndrăzneam totuși să-mi formulez o părere în contextul unei conversații aveam grijă să plasez numai fraze scurte, de teamă să nu fiu întrerupt. întotdeauna i-am invidiat pe colegii mei care aveau voci baritonale sau grave. Cînd ești dotat cu o voce puternică, pătrunzătoare, e ca și cum ai avea o macetă în prelungirea mînii. în felul acesta avansezi în junglă tăind lianele și hățișul vegetal fără nicio teamă
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
intră pe ușă chiar în acea zi. Mirosise parcă în aer schimbarea. - Ascultă, Stănică, tot mai susții să mă mărit cu ursul tău? - Eu? Cum desconsiderați bunele mele sentimente! Măuitam la tine și la Felix. Ce tinerețe și frumusețe! Vă invidiez. Iubiți-vă, bucurați-vă de viață, dați-le dracului de prejudecăți. Știi de ce-am venit? Am venit să te întreb frățește, vrei cu dinadinsul să-l iei pe Titi? Ei s-au prins, o iau în serios. Eu am
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
timpului, victimă în imperiul lui, ce-o să mai "omoare", când viața nu mai e prezentă decât în sclavia regretului? Aș vrea uneori să fiu atât de singur, că morții, enervați de mahalaua și de zarva cimitirului, l-ar părăsi - și invidiindu-mi liniștea, mi-ar cere rugător ospitalitatea inimii. Și cum ar coborî ei pe scări tainice spre funduri de nemărmurire, deșerturile tăcerii le-ar scoate un oftat ce-ar trezi faraonii din perfecțiunea adăpostului lor. Astfel ar veni mumiile, dezertând
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
sinuciderea ca omagiu forței, înfloririi și eroismului. De câte ori nu mă ispitesc presimțiri de extaz, de atâtea ori mă simt obiect. Pare că a înghețat lumina pe creier... și timpul s-a năruit într-o inimă moartă. Privesc pietrele și le invidiez zvâcnirile. Vor pricepe ele vreodată că mă ofer odihnei lor? Și stâncile voi-vor ele să se înece în tăcerea sîngelui? ... Ajungi așa obiect desfrânat de nepăsare și în care natura își contemplă ultima ei înmărmurire. Împietrirea ta trezit-a
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ea fiind o stare mult mai pură -, ci dintr-o iubire instinctivă și organică pentru un farmec natural al lumii, pe care naivitatea îl descoperă întotdeauna, aceia ating o armonie și realizează o integrare în viață, care merită a fi invidiată sau cel puțin apreciată de cei care rătăcesc pe culmile disperării. Dezintegrarea din viață corespunde unei pierderi totale a naivității, acest dar încîntător pe care ni l-a distrus cunoașterea, dușmană declarată a vieții. Viețuirea cosmică, bucuria pentru existența și
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
modalitate proprie de viață, așa cum natura n-a mai cunoscut înaintea lui. De pe urma așa-zisei lui libertăți, suferă mai mult decât după cel mai mare prizonierat posibil în existența naturală. Și atunci nu mă mir de ce omul ajunge uneori să invidieze o floare sau o altă plantă. A voi să trăiești ca o plantă, să crești înrădăcinat, înflorind și uscîndu-te sub soare, în cea mai deplină inconștiență, a dori să fii o parte intimă din fecunditatea pământului, o expresie anonimă a
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]