19,950 matches
-
buzunare, ca niciodată. Cei care Îl Întâlneau Îl salutau cu jumătate de glas, ca și cum le-ar fi fost teamă să nu-l tulbure din meditație... La ușa directorului, s-a oprit, cu gândurile Încă risipite. ― Da. Poftiți - s-a auzit invitația directorului la bătaia În ușă. ― Bună ziua, domnule profesor. ― În sfârșit, am și eu cu cine schimba o vorbă pe ziua de astăzi. Bine ați venit. Până acum am fost ocupat cu de toate. Luați loc, vă rog, În fotoliul de
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
simți străin, vino să-i cunoști pe tata Toader, fratele de cruce al lui Petrică, și pe mama Maranda, care sunt părinții doctorului Gruia - a limpezit lucrurile energica nevastă a lui Petrică. ― Apoi un chelner nu stă la povești cu invitații. El Îi servește, ca la carte - a precizat nenea Mitru, urmând-o pe gazdă... Pe dată, masa a fost plină cu de toate... ― Dragii noștri - a pornit să vorbească Petrică - ținând-o de mână pe Elena. Tare aș vrea ca
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Am Înțeles, domnule director. Telefonul a sunat În repetate rânduri, dar Măriuța de fiecare dată răspundea: ― Domnul director nu s-a Întors În cabinet Încă. Pe la ora două, s-au auzit bătăi În ușă. Fără ca cel de afară să aștepte invitația secretarei, ușa s-a deschis... În cadrul ei a apărut un individ „lipsit de culoare”, care, fără să dea bună ziua, a Întrebat: ― Unde-i directorul? ― Da’ cine Întreabă? ― Nu te interesează pe dumneata. Este sau nu este? Măriuța, recunoscându-i glasul
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Petrică, Într-un costum elegant, cu soția la braț, i-au Întâmpinat pe musafiri după toate regulile ospeției... ― Bine ați venit, dragii noștri dragi! Am vrea să vă știm cu sănătatea deplină. Suntem peste măsură de bucuroși că ne onorați invitația... Vă rugăm să poftiți În Hanul nostru - i-a Îmbiat Petrică. După ce s-au consumat momentele de bucurie ale revederii, musafirii au invadat „sufrageria hanului”, cum le-a prezentat-o soția lui Petrică. Îndată ce au creat condițiile necesare lui Tudorel
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
doctore Gruia, hai să mergem! Spunând acestea, profesorul s-a ridicat și a pornit către ușă. Gruia l-a urmat. Securistul, rămas În fotoliu, părea că nu are de gând să plece. După câteva clipe de așteptare, profesorul a reluat invitația: ― Vă rog să ieșiți, pentru a putea Încuia ușa cabinetului. ― Eu vă voi aștepta aici - a răspuns securistul. Pentru a-și face de lucru, a luat portretul profesorului Zenit de pe masă, prefăcându-se a l cerceta. ― Ori nu ați auzit
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
tovarășul Togliatti și cu conducerea partidului dumneavoastră... De-aia ar fi bine să ne mai întâlnim la o consfătuire muncitorească la Moscova sau poate chiar aici, la București, peste trei luni, cu ocazia Festivalului... Am să transmit conducerii noastre această invitație, promise Nando Rossi. Gheorghiu-Dej aprobă din cap și-l privi pe oaspetele său cu o anumită mirare. Văd că dumneata știi românește de parcă ai fi român get-beget! Unde-ai învățat românește atât de bine?... Fără să intre în prea multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
puse mâna pe stilou și pe hârtie și le scrise tuturor rudelor, cunoștințelor și prietenilor, ca să-i poftească la botez. De răspuns la scrisori nu-i răspunse, însă, decât Stelian, care-l preveni că era posibil să nu poată onora invitația din cauza obligațiilor de serviciu și a unor probleme cu sănătatea, precum și maica Agripina. Într-o scrisoare lungă și iscusit adusă din condei, așa cum numai ea știa să scrie, maica îi fericea cu toate fericirile pământului și le acorda toate blagoslovirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ce i-am spus lui nenea Stelică acum patru ani, când l-au lăsat fără pensie tot așa, niște măgari ca ăștia: Ialta ne mănâncă!... Nu știu ce mai așteaptă americanii ăștia, ca să vină să ne scoată din gura ursului... Poate o invitație specială?... Păi de vină sunt Roosvelt și cu Churchill, că s-au înțeles cu rușii, fără să-ntrebe pe nimeni, rosti calm Sever, așezându-se și el la masă. America și cu Europa de Vest nu trebuie să aștepte nici un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
specială?... Păi de vină sunt Roosvelt și cu Churchill, că s-au înțeles cu rușii, fără să-ntrebe pe nimeni, rosti calm Sever, așezându-se și el la masă. America și cu Europa de Vest nu trebuie să aștepte nici un fel de invitație de la noi... Ei, stai, frate, că le cam încurci, nu zici bine, se băgă și Norica în discuție. Din câte știu eu, numai Roosevelt e de vină. Churchill n-a vrut comunism în Europa, dar n-a avut ce face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
apoi nu poate ignora că ea însăși a trădat și îl judecă cu o altă măsură. "Tel père, telle fille..."6 își reproșează totuși cu amărăciune. Teodorei nu îi scapă frământările prin care trece Dora și își oprește povestirea prin invitația de a vizita "domeniile". Se anunță schimbarea vremii. O spun oasele mele și o confirmă culoarea cerului. O să ningă din nou și o să fie furtună. Îți propun să ieșim cât mai este frumos ca să vezi conacul și pădurea deși n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
căutare de stropi de liniște și pace la casa cu livadă ce se îngemăna cu fagii și stejarii falnici ai pădurii din preajmă. Când pregătirile fură încheiate până la ultimul amănunt, s-au hotărât să lanseze, pe la începutul lui mai, și invitațiile obișnuite: Soții Ana și Vasile Berechet au onoarea și plăcerea să vă invite la nunta lor de aur ce se va celebra în zilele de 14-15 mai a.c. la domiciliul de la Pătrăuții Sucevei. Rugăm a ne confirma participarea până pe 12
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
pașnică între cele două sisteme, cum ți s-a părut? Oare care dintre ele va triumfa dacă nu se va ajunge la trăgaci! Vom trăi și vom vedea! Dar sunt convins că ceea ce a determinat pana de curent a fost invitația de a vizita America pentru documentare la fața locului precum și intenția de a prezenta filmul despre viața tinerimii americane, având același scop ilustrativ. Fii atent, Serghei Ivanovici! Să nu-mi spui dumneata mie Grigoriy Kuzmici dacă în maximum două-trei luni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
cu țigările, și-a mai încercat încă o dată norocul, încercând să mă scoată din apartament, nu înainte de a căpăta recompensa colonelului "liber o zi și-o noapte, dacă mă scapi de el" iar eu, intrând în jocul lor, am acceptat invitația soldatului, care mă ruga să-i arat orașul. Orașul i l-am arătat până la poarta doamnei Valy, care, curioasă, a vrut să afle ce și cum e cu Ucu, "vecinul nostru". Atunci am văzut că ochii soldatului, lipiți de doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
am coborât. Mă aștepta, într-adevăr, un bărbat cu o figură inexpresivă, indicat din priviri și de recepționeră. Părea civilizat. Convocată? am întrebat eu nedumerită. O nu, nu, a fost cu siguranță o greșeală de exprimare. Este vorba despre o invitație, a răspuns tipul aproape galant, făcând semn către o masă din holul hotelului, lângă care așteptau două fotolii neocupate. Aș putea, neoficial, începu omul, să întreb ce treburi v-au adus prin Moscova, mai nimerit ar fi să prezint o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
cumva dirigintei, pentru că-mi spusese gratis pe ce arături mi-o va lua destinul. Alții plăteau din greu ghicitoarelor de pe Lipscanii Noi ca să-și afle viitorul, și nici măcar nu erau siguri, ca mine, că le-a fost spus adevărul gol-goluț. Invitația a fost o adevărată onoare pentru mine, întrucât am fost oaspetele unei case de poveste, care avea și câine de pază în curte, o cotarlă puțin mofturoasă, dar, știți cum e: cu talentul meu de depravat și pușlama am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
croit o pereche de palme de care, sincer, mă mândresc și acum. Atunci s-a întâmplat ceva neașteptat: asistența, realizând despre ce este vorba, a început să aplaude. Mai ales doamnele aplaudau. Probabil că răzbunau astfel propuneri asemănătoare sau, dimpotrivă, invitațiile care nu le fuseseră încă făcute. Când Jean-Pierre a dat să dreagă busuiocul, a căzut cerul pe mine: am văzut cum se apropie soția sa. Eram sigură că-mi va trage o păruială pe cinste. Nu mai aveam energia necesară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
cum e: tot răul spre bine... Chiar am început să mă gândesc serios la retragerea, peste câțiva ani, într-o mănăstire. Nu cred că povestea cu șeicul îmi va ține închise porțile mănăstirilor. Dimpotrivă, rezistența la tentația de a accepta invitația șeicului de-a fi locatară de Heart of Island ar putea fi interpretată ca un semn de mare virtute creștinească. Ceva probleme vor fi totuși cu CV-ul meu pe care, fără îndoială, va trebui să-l prezint mănăstirii la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
zâmbind. Te asigurăm că intențiile noastre sunt cât se poate de serioase. Noi trei suntem asociați la o firmă de avocați. Poate ai auzit de noi, spuse unul din domni. Sediul nostru e în Paris, și am venit aici la invitația prietenului nostru, Emilian. Cu acest prilej l-am cunoscut pe Angi și veni vorba cum că șederea noastră aici se va prelungi. Atunci el ne povesti despre eveniment. Înțeleg. Ne-am gândit, spuse Camille că putem participa și noi. In
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
noastră aici se va prelungi. Atunci el ne povesti despre eveniment. Înțeleg. Ne-am gândit, spuse Camille că putem participa și noi. In calitate de organizatoare, vă invit să luați parte la eveniment. Vă voi trimite în scurt timp și invitațiile. Nu veți regreta că ați hotărât să veniți. Suntem convinși. Acum să ne spui și limita donației. Veți fi liberi să donați cum credeți de cuviință. În funcție de cum vi se pare balul. Însă prețul minim este costul meniului. Firește. Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
acum din bunăvoința contesei de Anjou. Banii vor fi, vedeți, foarte bine utilizați. Și acest bal e în întregime responsabilitatea mea. Într-adevăr mi-ar face o mare plăcere să veniți. Vom veni negreșit, spuse Hélène. Voi trimite fără întârziere invitațiile. Iar noi vom da curs invitației, promise Françoise. Plănuiam ca pe Amèlie să nu o invit, însă aveam o presimțire că ar fi venit oricum. În celălalt colț al mesei domnii se angajaseră și ei în propria lor discuție despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Banii vor fi, vedeți, foarte bine utilizați. Și acest bal e în întregime responsabilitatea mea. Într-adevăr mi-ar face o mare plăcere să veniți. Vom veni negreșit, spuse Hélène. Voi trimite fără întârziere invitațiile. Iar noi vom da curs invitației, promise Françoise. Plănuiam ca pe Amèlie să nu o invit, însă aveam o presimțire că ar fi venit oricum. În celălalt colț al mesei domnii se angajaseră și ei în propria lor discuție despre afaceri și despre politică. Nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
gândire, deși cred că iar era hotărât în privința mea. Și vrui să-l întâlnesc cu alt prilej. Spre exemplu, la petrecerea din seara următoare. Atmosfera de fast, de sărbătoare te îmbia cum intrai în casă. În acea seară rece toți invitații erau în salon. Se simțeau bine, singura lor grijă fiind să placă celorlalți, să lase o impresie bună, să săvârșească în secret o infidelitate. Îmi era teamă că Angi nu va fi acolo, aflasem că de la plecarea mea nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
părăsesc compania, iar contextul era ideal. Într-o tăcere nestânjenitoare, încărcată cu o forță, o atracție ce mă mângâia protector, îmi oferi niște haine de schimb. Când ieșii din baie, înviorată, dar nu întremată, el îmi făcu prin semne, o invitație pe canapea. Îmi oferi un pahar cu apă, mă întrebă ce anume simt, îi spusei. Apartamentul său micuț de la etajul 6 al unui bloc înalt avea canapeaua cu spatele la hol și fața la geam. Perdeaua, covorul persan, prezența televizorului, vraja perfectă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
cu ceva, ca să nu mă simt prost. — Te rog, Cecilia, mă supăr. Vrând, nevrând, i-a completat și ea cu câțiva euro. Acum când ne mai vedem, a întrebat-o. Nu știu, că sunt foarte ocupată. Nu ți-am refuzat invitația, fiindcă nu ne văzusem de atâta timp și doream să aflu aspectele vieții tale. M-am simțit atât de bine cu tine acum. Mi-am amintit de viața din România, de studenție, tu nu? — Ba da, dar de mâine la
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
este îmblănită și imediat se încălzesc. Ah, ce bine este! —Mâinile tale au înghețat? Ca drept răspuns Matei i le pune pe obraz. —Vai, sunt sloi și roșii, roșii de frig. Bagă-le sub bundița mea. Abia a așteptat Matei invitația că s-a și conformat, ca să-i simtă sânii prin puloverul de lână, pe care îi ținea deja în cupa mâinilor sale. Au rămas așa o vreme unul în fața celuilalt privindu-și sufletele prin fereastra ochilor, simțindu-și sub palme
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]