2,036 matches
-
paradoxul lui Mazilu constă în faptul că este el însuși un „om de idei”. Are așadar dreptate tânărul critic Ioan Buduca afirmând că în teatrul lui Teodor Mazilu există în fond un unic personaj, anume Mazilu însuși, și că în Ipocrizia disperării se poate vedea că Mazilu era conștient de aceasta (cf. Un moralist pentru viitor, Amfiteatru, nr. 7/1981). Cum adică? Romanțioșii proști sub clar de lună, proștii culturalizați, proștii de toate felurile, dar apți cu toții de orice ticăloșie, nu
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Shakespeare. Te vezi mergând, jucând, ai această percepție. Această senzație e ușor reprodusă prin organul memoriei, dar pentru a ne aminti sentimente naturale, trebuie început prin a ne crea percepția lor. Comentariul lui Jean Starobinski: „Dușmanul naturalului nu e deci ipocrizia, nici jocul,, este percepția care știe să se facă necesară. Nu ne eliberăm decât în ascuns. Asta vrea să spună că suntem condamnați la joc și că nici o candoare nu e niciodată posibilă. Ipocrizia deliberată nu ar fi, în definitiv
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Starobinski: „Dușmanul naturalului nu e deci ipocrizia, nici jocul,, este percepția care știe să se facă necesară. Nu ne eliberăm decât în ascuns. Asta vrea să spună că suntem condamnați la joc și că nici o candoare nu e niciodată posibilă. Ipocrizia deliberată nu ar fi, în definitiv, decât dezvoltarea accentuată a ceea ce conține implicit conștiința de sine”. În De l’Amour, Stendhal scria că: „Un om sensibil simte o greutate imensă (eu sunt cel care subliniez, R.C.), care se atașează fiecărui
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
de vitalitate, creând fericita expresie, scriind despre Picasso: „Egli dipinge la propria vitalità”. Îmi place această idee: a picta sau a scrie propria vitalitate. Un arsenal inepuizabil, îmi place să cred. Seara auzim la TV comentarii despre blocada împotriva Irakului. Ipocrizia statelor europene e mare, fiind și ele interesate de zăcămintele petroliere din Irak, ca și America. O lăcomie îngrozitoare care dezvăluie lipsa de morală a lumii occidentale, criza lor profundă care se va adânci în viitor, dacă nu se vor
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
lui ca pe niște insecte. Imagine apocaliptică la care nu mă gândisem până acum. Pământul ca înger care îndură multe de la „paraziții” lui laborioși, o imagine străveche. Biserica începe să militeze din ce în ce mai concret împotriva poluării planetei. În același timp, cu ipocrizie, își investește banii în industria de armament, asta aici, în Suedia. Nu e cazul sectelor și al bisericilor fără mijloace economice, cum ar fi biserica evanghelică a lui Lionel. El însuși, ca posesor de imobile moștenite, a făcut totul ca
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
noi românii. Oare până când o să acceptăm ”că nu avem cap de neamț”, „nu suntem paroliști ca cei din vest” ș.a. Pentru a dobândi măcar aceste două atribute ne este necesar o unitate deplină fără invidie, fără șmecherii, fără minciuni și ipocrizii, fără răfuieli, iar afacerile cu bunurile țării cu diverși asociați, cumpărători să fie făcute corect, nu cu șperțuri, cu dividende personale, iar munca oamenilor din țară să fie remunerată corect. O asemenea educație trebuie să înceapă din vârful piramidei și
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
noi românii. Oare până când o să acceptăm ”că nu avem cap de neamț”, „nu suntem paroliști ca cei din vest” ș.a. Pentru a dobândi măcar aceste două atribute ne este necesar o unitate deplină fără invidie, fără șmecherii, fără minciuni și ipocrizii, fără răfuieli, iar afacerile cu bunurile țării cu diverși asociați, cumpărători să fie făcute corect, nu cu șperțuri, cu dividende personale, iar munca oamenilor din țară să fie remunerată corect. O asemenea educație trebuie să înceapă din vârful piramidei și
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
tâmpit", dar mă abțin dintr-o politețe elementară. Dar acest gen de politețe elementară mă împiedică să fiu eu, să mă realizez, din cauza acestui artificiu de educație supărările se răsfrâng asupra mea. Sunt laș chiar față de obiecte, spunându-mi, cu ipocrizie, că sunt bun, nu stric nici un pix, nici un ceas, nu-s în stare să stric nici măcar un pahar. În schimb, încărcat cu energie negativă (expresie odioasă, la modă) reușesc să jignesc pe oamenii pe care îi iubesc. Noroc de faptul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
care nu a făcut nici măcar grădinița, contactul cu școala nu poate fi decât neplăcut. Complotul doamnelor care se întrec în a-l ademeni pe copil cu povești înduioșătoare despre școală și fericirea de a fi școlar este o manifestare de ipocrizie amestecată cu o doză de isterie. Școala, cea mai sublimă creație umană, este un rău; un rău necesar, pe care nu avem cu ce să-l înlocuim, dar un necaz mare pentru un copil, un necaz care îl învață să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
a cincinalelor în patru ani și jumătate. Nici unul dintre noi nu credea în „viitorul luminos al comunismului”. Visam să punem mâna pe societatea românească și s-o transformăm într-una americană cum o visau copiii de acolo: fără republicani, fără ipocrizie mic-burgheză, fără opulența și artificiul hollywoodian, fără magnați manipulatori de destine. Prinsesem jargonul freudian-marxist: revolta marginalilor, respingerea lui one dimensional man, reflecția critică, refuzul manipulării. La atâtea refuzuri adăugam și ceva afirmativ. Ceva care ne marca profund evoluția personală. Voiam
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
ne spune că prima noastră datorie este să ne iubim, să ne respectăm și să ne prețuim și pe noi înșine - altfel nu știm să-i iubim, să-i respectăm și să-i prețuim pe ceilalți. Ar fi o imensă ipocrizie să nu recunoaștem că adesea suntem neajutorați, vulnerabili, victime, că există nenumărate împrejurări de-a lungul vieții noastre când ne lăsăm asimilați, când ne autosacrificăm sau când nu ne prețuim și stimăm, când le aplicăm același tratament și altora, disprețuindu
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
var. Săraci sunt și oamenii care, toamna, aduc pâinea de la șes în carăle scârțâitoare. Și totuși sunt generoși, în stare să dea orice pentru o credință a lor. Ieșit din astfel de aluat, Labiș n-a suportat sub nici o formă ipocrizia. Nici pe cea omenească, nici pe cea artistică. N-a profitat de renume ca să aranjeze o situație pentru el ori pentru familia pe care o adora, respectândo. A scris despre surori, despre mama și despre tatăl său cu o duioșie
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
cât timp a fost -, din generozitate, comunist. Nu din obediență și nu din oportunism. Mai mult. Obediența și oportunismul au avut în poet un dușman de neîmpăcat. De asta ele s-au și unit ca să-l doboare. Inocență copilărească Dacă ipocrizia interesului creează legături durabile, felul acesta de legături nu țin de prietenie. Condiția prieteniei e inocența, poate de asta cele mai frumoase prietenii pornesc din vremurile copilăriei. În ce privește caracterul, o trăsătură izbitoare a lui Labiș a fost inocența copilărească a
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
Mama Angela a devenit pentru cea mică o bunică afectuoasă și puternică: era o gură în plus de săturat, dar a fost primită ca un dar al lui Dumnezeu. Ea nu a urmat obiceiul curent al multor părinți care, din ipocrizie, își lepădau scandalul și rușinea de pe umeri, alungându-și fiicele dezonorate ori împiedicând cu ajutorul unor moașe o maternitate nedorită. Doamna Angela a fost educată la școala lui don Nicola Mazza, care se îngrijea de aceste biete fete, niciodată pentru a
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Turcia, atunci de ce nu și nordul Africii, Israelul...? Americanii au tot interesul să deconstruiască vechile concepte formate pe vremea când lumea era construită din națiuni și culturi diferite. Asta parcă îmi amintește de anii ’50 și de ideologia sovietică. Inclusiv ipocrizia de rigoare.... Culmea ar fi ca victima care voia să scape de călău să se trezească împreună cu călăul pe scenă, silită să joace în aceeași piesă care se cheamă americanizarea globului terestru. Piesa asta are și un pseudonim, îi spun
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
această parte poate fi reprezentată de fenomene naturale, de fapt nenaturale, devastatoare. Într-o primă ipostază apocaliptică, mă aflu prins în iureșul unei cotidianități sedate de ignoranțe și superficialități. Îmi port viața în medii dominate de amploarea mediocrității și agresivitatea ipocriziei pline de sine. Sunt victima compromisurilor făcute ceas de ceas cu aceste întunecări ale omului. Brusc, survine un cataclism premergător apariției apoaliptice Divine și judecății finale impuse de autoritatea absolută a acesteia. Lumea din care fac parte se fragmentează precum
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
apa Similei, la Pătrașcani, actualmente localitatea Alexandru Vlahuță. Călătorii străini erau, și ei, impresionați de produsele locale, comentându-le favorabil, cu mici excepții, dar și acestea erau undeva laudative. Unul dintre oaspeții străini ai Moldovei pe la 1700, Weissmantel, considera cu ipocrizie că iile cam transparente de borangic și fotele strânse pe corp dezvăluie prea mult din frumusețea fetelor. Dar, prin observațiile sale, face una dintre primele descrieri ale portului popular moldovenesc. Peste timp, depășind astfel de mici răutăți, străinii vor admira
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1326]
-
ieșim undeva? -Nu, nu.... Lucrează! Cum merge piesa? -N-am personajul principal. -Atunci scrie despre tine! -Mhm Ă Eu scriu o tragedie, nu o comedie. Să te dai poet, ori să ceri bani pe poezie E cea mai dură formă de ipocrizie. Mi se pare o prostie, De fapt, e o blasfemie! Poetul nu scrie, Poetul rupe din el ca să-ți ofere ție! Poetul nu e palpabil (dar e valabil!), El este doar o simplă energie, Fără mânie că și-n propriul
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1326]
-
și ca apropiere înțelegătoare de esența ființei umane”. În Dovezi de iubire ce nu se mai termină (1981) narațiunile devin din nou instantanee cu reverberații reflexive, parabole concomitent acide și vibrante, în care primează lupta dintre sinceritatea, candoarea personajelor și ipocrizia, falsitatea unei ambianțe corupte, lipsite de armonie și frumusețe. Ridiculizarea sloganelor politice, ironia, afirmarea „dreptului de a gândi liber” sunt emblematice. Regăsirea sinelui, recuperarea identității, refuzul de a face parte dintr-o masă amorfă și dorința de afirmare a individului
TARZIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290092_a_291421]
-
infatuat: "Industria română e admirabilă, e sublimă putem zice, dar lipsește cu desăvârșire"; "Societatea noastră, dar, noi ce aclamăm noi? Aclamăm munca, travaliul care nu se face deloc în țara noastră". Numele Cațavencu sugerează firea de mahalagiu (cață = mahalagioaică) și ipocrizia (cațaveică = haină cu două fețe), două din trăsăturile ce definesc acest personaj. Farfuridi și Brânzovenescu este un cuplu de imbecilitate, întruchipare a ramolismentului politic. Cei doi se atrag prin firile complet diferite: Farfuridi este coleric, prost, fudul, infatuat, iar Brânzovenescu
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
rămân așa cum am fost?” Cam astea erau gândurile noastre... După demascări s-a trecut la „Învățături”... Ne spuneau că societatea burgheză e complet putredă, că mama ta și tatăl tău sunt ipocriți, derbedei, mă rog. Că familia burgheză e o ipocrizie pentru că, În fond, este numai curvăsărie, și asta ai putut să crezi cumva... No, și chestiunea mai serioasă este cum te-ai vindecat din această mentalitate? Pentru că n-a ținut mult. Imediat eu am observat că, atuncea când am ieșit
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
ro mânești. Războaiele purtate de aceste state pe teritoriul țării noastre, jafurile și distrugerile oștilor cotropitoare au provocat poporului român pierderi incalculabile. Rusia nu urmărea, de fapt, o politică de eliberare în sud-estul Europei, politică pe care o afișa cu ipocrizie, ci una de expansiune, în dauna Imperiului Otoman, așa cum am mai menționat în notele subliniare ale cărții de față. În perioada 1769-1854, când Muntenia și Moldova au fost ocupate de câteva ori de armatele țariste, au fost aduse pagube țărilor
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
fi putut să împiedice planurile sale, nu în mod tiranic, ci sub aparența deplinei legalități, legalitate de care făcea caz pentru a marca diferența dintre el și predecesorul său, Richard al III-lea. Dualitatea personajului, dar mai ales uluitoarea sa ipocrizie sînt excelent ilustrate de James Maxwell, un actor variat și subtil. Memorabile sînt și alte personaje ale acestui „roman foileton”: Perkin Warbeck, un fascinat de putere, transformat prin acțiunea opoziției în duce de York și contele Warwick, tînărul crescut în
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
care a debitat obișnuitul său discurs plin de sentimentalisme și „panseluțe”. Om al bunătății nediferențiate și „cap plecat”, el e întotdeauna de acord cu toți și cu toate, ceea ce pentru mine, teoretic și practic, e imposibil fără a cădea în ipocrizie. I-am spus-o. Mi-a răspuns că „trebuie să știi să întîmpini timpurile”. Persistența în această atitudine l-a îndepărtat de mine, singurul care mai credea în aparenta lui sinceritate. De cînd a prins să fie cît de cît
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
corecți: de ei se trage, ei dau, ei repară, ei o duc prost, ei se afundă în mizerie. Dar (chiar și într-o chestiune socială, ca aceasta) tac, nu se apără, nu se solidarizează. *Trebuie să fii versat într-ale ipocriziei ca să procedezi așa: G. i-a lingușit în chip jenant pe cei ce compun biroul organizației de partid, „un loc în care - a zis - am găsit răspuns nedumeririlor mele”! Preoți să fi fost, iar el un biet enoriaș din cartier
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]