2,638 matches
-
liniștească melancolia plotiniană, rațiunea dă astăzi spaimei moderne putința de a se calma, oferindu-i decorurile familiare ale eternității. Spiritul absurd e mai puțin norocos. Pentru el, lumea nu-i nici chiar atât de rațională și nici chiar atât de irațională: ea nu-i decât absurdă. Pentru Husserl rațiunea nu mai are, în cele din urmă, limite. Absurdul, dimpotrivă, îi fixează limitele, de vreme ce ea este neputincioasă să-i calmeze spaima. Kierkegaard, pe de altă parte, afirmă că o singură limită e
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
ea este neputincioasă să-i calmeze spaima. Kierkegaard, pe de altă parte, afirmă că o singură limită e de-ajuns pentru a o nega. Dar absurdul nu merge ațât de departe. Pentru el, această limită vizează doar ambițiile rațiunii. Tema iraționalului, așa cum este ea concepută de existențialiști, este aceea a rațiunii care se întunecă și se eliberează negându-se. Absurdul, în schimb, e rațiunea lucidă care-și constată limitele. La capătul acestui drum dificil, omul absurd își recunoaște adevăratele sale rațiuni
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
Timpul va trăi din timp și viața va sluji vieții. În acest domeniu mărginit și totodată atât de bogat al posibilului, totul în el însuși, în afară de luciditate, îi pare imprevizibil. Ce regulă s-ar putea oare naște din această ordine irațională? Singurul adevăr care-i poate părea instructiv nu-i un adevăr categoric; el prinde viață și se desfășoară în oameni. La capătul raționamentului său, spiritul absurd poate deci căuta nu reguli etice, ci ilustrări și suflul unor vieți omenești. Cele
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
ermetismul și misticismul operei sunt exprimate prin poetica platoniciană care se formează prin tradiții și prin credințele poporului în mistere. Spiritul uman are inclinație spre miraculos, mistic și magic; noțiuni ontologice caracteristice mitologiei. Dar să nu uităm că imaginarul și iraționalul oferă o mitologie bazată pe puterea expresivă a imaginii, adică oferă ceea ce cuvântul nu reușește. De exemplu, mitul platonician este și o formă mai complexă de a putea reda anumite idei, trebuie să gândim în imagini când ne lipsește expresia
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
predeterminații ale aspectelor în care obiectivitățile reprezentaționale apar. Pentru Ingarden, unitățile semnificative pot fi înțelese pe deplin doar atunci când aveam o idee generală și o cunoștință amănunțită despre ideea de operă. Stratul unităților semnificative elimină, din câmpul artei, orice formă irațională. Momentul rațional este prezent în orice formă de artă literară. Prin urmare, în percepția estetică a operei există o atmosferă a raționalului redată prin atitudinea noastră de înțelegere a operei. Astfel, putem spune că diferența dintre literatură și alte arte
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
atitudinea noastră de înțelegere a operei. Astfel, putem spune că diferența dintre literatură și alte arte constă în faptul că tranziția prin sfera raționalului este necesară pentru a putea ajunge la nivelul altor straturi și pentru a ne extrage sferei iraționale. Literatura se supune ordinii raționale 25, având diferite grade de expresivitate. Participarea stratului unităților semnificative în cadrul polifoniei operei literare este explicată și de faptul că valorile unice ale esteticii își au originea în acest stratum. După Ingarden, această dimensiune este
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
tragediei din spiritul muzicii, în vol. De la Apollo la Faust, antologie, cuvânt înainte si note introductive de Victor Ernest Mașek, Editura Meridiane, București, 1978. O'Pray Michael, Film, Form and Phantasy, Palgrave Macmillan, New York, 2004. Otto, Rudolf, Sacrul. Despre elementul irațional din ideea divinului și despre relația lui cu raționalul, traducere de Ioan Milea, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2005. Pareyson, Luigi, Estetica. Teoria formativității, traducere și prefață de Marian Papahagi, Editura Univers, București, 1977. Peirce, Charles S., Semnificație și acțiune, prefață Andrei
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
nu mai poate fi același. Trăim sub oblăduirea unei veritabile Pax Americana. Modelul roman a străbătut veacurile și ne mai modelează încă viețile. Puterea americanilor , ca și cea a romanilor a dat și dă motive de invidie și de furie irațională. Trebuie însă să ne punem însă întrebarea cum ar fi fost lumea cu o Americă mult mai slabă. Orice om sincer și cu oarecare cunoștințe de istorie și mai ales de civilizație anglo-saxonă nu poate să rămână indiferent la extraordinarul
Marele cătun, sau locul unde totuşi se întâmplă ceva. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Marcel Epure () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1211]
-
te mai poți îndoi de faptul că o asemenea barbarie este fructul misticii lor opuse”. Albert Camus condamnă comunismul stalinist încă din 1946, în Nici victime nici călăi; dar în Omul revoltat (1951), atunci când reflectează asupra problemei terorii, raționale sau iraționale, el recuză orice confuzie între „teocrațiile totalitare”. După el, revoluțiile fasciste nu au ambiția universală a comunismului rus care „are pretenții, mărturisite la Imperiul mondial” și „ambiția metafizică [...] de a edifica, după moartea lui Dumnezeu, o cetate în care omul
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
vieții lui Morgenthau. Cum ar trebui să utilizeze Statele Unite această putere? Realiștii par a fi uniți în îndemnul la reținere, avertizând că posesia unei mari puteri nu scutește liderii unui stat dominant de dorința de putere, încredere neîntemeiată sau pasiuni iraționale, care au condus în trecut la dezastre. În același timp, nici un realist nu ar sfătui Statele Unite să renunțe la responsabilitate aplicând o politică externă pasivă. Pericolul murdăririi mâinilor nu este unul pe care realiștii să-l considere prea important. De
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
nevoia de a folosi emoțiile populare în sprijinul politicii externe nu poate să nu afecteze raționalitatea însăși a politici. Dar o teorie a politicii externe care tinde spre raționalitate trebuie să facă abstracție, să zicem, pentru moment, de aceste elemente iraționale și să încerce a schița un tablou al politicii externe care să prezinte esența rațională ce se găsește în experiență, fără deviațiile contingente față de raționalitate, care se găsesc, de asemenea, în realitate. Deviațiile de la raționalitate care nu sunt rezultatul capriciilor
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
ale psihopatologiei politicienilor pot fi privite drept contingente doar din poziția avantajoasă a raționalității, dar, prin ele însele, pot fi elemente într-un sistem coerent al iraționalității. Merită să fie explorată posibilitatea de a construi ipotetic o contrateorie a politicii iraționale. Când reflectăm asupra dezvoltării teoriei americane în ceea ce privește politica externă, suntem uimiți de persistența atitudinilor greșite care au supraviețuit, indiferent sub ce deghizări, atât argumentelor intelectuale, cât și experienței politice. Odată ce această mirare a fost transformată, într-un autentic stil aristotelian
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
din 1956; de Statele Unite, în timpul crizei din Berlin din 1961; și de ambele, în cursul războiului arabo-israelian din 1973. Dar, deși aici amenințarea poate fi utilizată ca un instrument rațional de politică externă, folosirea reală a forței rămâne un act irațional, deoarece ar fi folosită nu pentru atingerea scopului politic al influențării voinței celuilalt, ci pentru obiectivul irațional al distrugerii celeilalte părți cu distrugerea proprie implicată. Astfel, dimensiunea capacității distructive, comparată cu natura limitată a obiectivelor politice care reprezintă obiectul propriu-zis
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
din 1973. Dar, deși aici amenințarea poate fi utilizată ca un instrument rațional de politică externă, folosirea reală a forței rămâne un act irațional, deoarece ar fi folosită nu pentru atingerea scopului politic al influențării voinței celuilalt, ci pentru obiectivul irațional al distrugerii celeilalte părți cu distrugerea proprie implicată. Astfel, dimensiunea capacității distructive, comparată cu natura limitată a obiectivelor politice care reprezintă obiectul propriu-zis al strategiei externe, face ca forța nucleară să fie inutilizabilă ca instrument. Este rațional ca, în anumite
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
formulei magice care, aplicată mecanic, va produce rezultatele dorite și va înlocui astfel, cu siguranța calculului rațional, incertitudinile și riscurile acțiunii politice. Totuși, căutătorii formulei magice vor ceva simplu, rațional, mecanic; lucrurile cu care au de-a face sunt complicate, iraționale, incalculabile. În consecință, sunt forțați, pentru a prezenta cel puțin o aparență de soluție științifică, să simplifice realitatea politicii internaționale și să se bazeze pe ceea ce s-ar putea numi „metoda cauzei unice”. Abolirea războiului este, evident, problema fundamentală cu
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
știe sigur în care tabără se află dreptatea. Solicitările economice ale națiunilor din Lumea a Treia conțin un puternic element ideologic. Responsabilitatea pentru problemele economice ale multora - care trebuie atribuită unei varietăți de motive precum lipsa de resurse, politicile economice iraționale, corupția și incompetența - este aruncată de obicei pe umerii națiunilor dezvoltate, bogate și industriale. O trăsătură negativă și îngrijorătoare acordă conflictului nord-sud o aparentă plauzibilitate: diferențele extreme între standardele de viață. Din această presupusă cauzalitate a responsabilității, rezultă datoria morală
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
sunt recunoscute ca existând; în virtutea omniscienței regulamentare, se propun soluții anterioare la probleme cu totul noi). # Extensia exagerată a raționalității birocratice generează în mod paradoxal iraționalitatea birocratizării. Altfel spus, soluția ce pare rațională într-o organizație superbirocratizată este de fapt irațională în raport cu realitatea problemei abordate (Vlăsceanu, 1993, p. 117). # Același lucru este valabil și pentru adhocrație: atâta vreme cât instabilitatea și tranziența se mențin în anumite limite tolerabile, ea este eficientă; când însă instabilitatea devine maximă, adhocrația conduce la ineficiență și chiar la
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
ar putea ca o anumită persoană din lanțul organizațional să fie „sărită” atunci când se transmit informațiile, fapt care duce iarăși la înlocuirea unor structuri cu o alta neprevăzută de regulamente. Așadar intrarea în funcțiune a proceselor afective, cel mai adesea iraționale, conduce la insinuarea unui al doilea nivel − socio-afectiv − care dublează nivelul formal. Între cele două niveluri există o diferență expresă: dacă nivelul formal este creat și planificat în mod deliberat, cel informal apare spontan; dacă primul se centrează pe activități
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
1. Dificultăți psihoindividualetc "1. Dificultăți psihoindividuale" Acestea, prin natura lor, țin de unele particularități individuale, diferențiale ale persoanei conducătorului. H. Schaffer (1971), spre exemplu, vorbește despre dualitatea comportamentului uman exprimată în faptul că există un permanent amestec între rațional și irațional, conștient și inconștient, logic și afectiv, între tendința omului de a evita situațiile care produc anxietate, amenințare, depresie sau pe cele în care se simte incompetent, slab, ridicol și cea de căutare a situațiilor de acceptare, promovare, siguranță. Cu timpul
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
pentru informații suplimentare, vezi Kets de Vries, 2002, capitolul IV, pp. 113‑143). Asemenea forme de patologii relaționale au fost însă descrise cu mult înaintea lui Kets de Vries., Încă din 1942, pornind de la o abordare strict psihanalitică a afectivității iraționale și de la interpretarea liderului ca persoană centrală în jurul căreia se formează grupul, Fritz Redl a stabilit zece cupluri relaționale anormale, ilustrate prin relațiile dintre copii și educator (profesor). Redl arată cum așteptările și trebuințele copiilor complexați predetermină comportamentele adulților. În
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
așteptările și trebuințele copiilor complexați predetermină comportamentele adulților. În ochii copiilor, un „bun adult” (lider) va fi acela care va răspunde cel mai bine propriilor lor probleme afective. Deși nu precizează expres, Redl lasă să se înțeleagă că aspectele afective iraționale glisează ușor spre relațiile oficiale, formale. Așa că nu trebuie să ni se pară surprinzător faptul că Roger Mucchielli (1976), a transferat relațiile dintre copii și adulți la nivelul relațiilor dintre șefi și subordonați. Ghidându‑se după Redl, Mucchielli caracterizează următoarele
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
să‑și delege puterea. Liderul modern nu este un lider de autoritate și de putere sau bazat uneori pe o charismă abuzivă, ci un lider „de inimă”, care respectă mai mult oamenii și demnitatea lor, emoțiile lor, chiar pe cele iraționale; el ameliorează situațiile, îi face pe ceilalți să „crească” și să se dezvolte, egoul lui nu domină, ci este pus în serviciul unei cauze. Problema principală care se ridică este următoarea: cum poate liderul modern să ajungă la asemenea rezultate
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
pierde identitatea de sine, în care el trebuie să fie Superman, unde îi este afectată profund interioritatea; pe acest teren apar tot felul de efecte negative (anxietate, isterie, neadaptare, depresii) pe care managerul trebuie să le depășească. 6) Înțelegerea treptelor iraționalului. Dat fiind că o serie de fenomene (stresul - un formidabil detonator al iraționalului, deziluziile, fuga după senzațional, exotic, imprevizibil, dramatic, reacțiile de explozie, fascinație, supradocilitate sau admirație și gelozie etc.) sunt din ce în ce mai prezente în organizații, ele având o mare încărcătură
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
este afectată profund interioritatea; pe acest teren apar tot felul de efecte negative (anxietate, isterie, neadaptare, depresii) pe care managerul trebuie să le depășească. 6) Înțelegerea treptelor iraționalului. Dat fiind că o serie de fenomene (stresul - un formidabil detonator al iraționalului, deziluziile, fuga după senzațional, exotic, imprevizibil, dramatic, reacțiile de explozie, fascinație, supradocilitate sau admirație și gelozie etc.) sunt din ce în ce mai prezente în organizații, ele având o mare încărcătură emoțional‑irațională, cunoașterea, înțelegerea și eliminarea lor devin absolut necesare. Or, acesta este
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
fiind că o serie de fenomene (stresul - un formidabil detonator al iraționalului, deziluziile, fuga după senzațional, exotic, imprevizibil, dramatic, reacțiile de explozie, fascinație, supradocilitate sau admirație și gelozie etc.) sunt din ce în ce mai prezente în organizații, ele având o mare încărcătură emoțional‑irațională, cunoașterea, înțelegerea și eliminarea lor devin absolut necesare. Or, acesta este domeniul în care liderul intuitiv este cel mai implicat. 7) Crearea consensului - absolut obligatorie mai ales în procesul luării deciziilor, care necesită considerarea nu doar a raționalității, ci și
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]