2,450 matches
-
Conțescu-secretar general cătrecelălalt Conțescu, îți ofer locul meu oricând. . - Îl primesc, răspundea acesta din urmă, tot o să facemmai mult decât voi! Asemenea dialog îl făcu pe Gonzalv Ionescu să înțeleagă că atacul direct împotriva lui Conțescu n-avea sorți de izbândă, cel mai nimerit mijloc rămânând acela de a-și face pe cât posibil un aliat din el. Concluzia banchetului demoraliză complet pe Gonzalv. Acesta se aștepta ca la sfârșitul mesei să se ofere lui Conțescu o decorație. Semnalase o anume mișcare
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
onest și bun în Gonzalv era intoxicat deocamdată de nerăbdarea de a pătrunde într-un corp așa de închis. Durerea și plăcerea derivau din dificultate. Nimeni nu mai fusese profesor universitar în familia lui și titlul i se părea o izbândă rară, ca aceea de a deveni un lord. Soția lui Gonzalv, îngrijorată de înfățișarea proastă a bărbatului ei și de somnul lui agitat, chemă un doctor, care consilie mai ales liniște, detașare de preocupările zilnice, adică tocmai ceea ce nu putea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
un instinct ne îndeamnă pe toți să apărăm continuitatea sîngelui." Pomponescu evoca copilăria lui, figura unor membri ai familiei, inclusiv pe aceea a unchiului biograf, și schița viața lui politică. În încheiere, neavând copii, se adresa nepoților, cu nădejdea că izbânzile și greșelile lui nu vor fi fără nici un folos pentru ei și progenitura lor. Într-un cuvânt, profesorul de G. Călinescu beton armat se trata mai puțin ca individ, cât ca un inel din stirpea Pomponeștilor. Mândria de corp începea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
străini, cată să recunoaștem că era necesară o reacție care să ne emancipeze de sub înrîurirea intelectuală a romanurilor lui Daudet și a comentatorilor Codului Napoleon și - reacționari fiind - salutăm reacția și în "Columna lui Traian", dorindu - i cea mai deplină izbândă. 88 {EminescuOpXIII 89} "Columna" va apărea o dată pe lună, abonamentul e minim, numai de 20 lei pe an, ajustarea tipografică destul de îngrijită. N-rul I cuprinde: N. Densușeanu: Monumente pentru istoria țării Făgărașului. B. P. Hăsdeu: Un nou, punct de vedere
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
specule asupra prostiei și onestității oamenilor. Nu e fum fără foc. Antisemitismul, care s-a dezvoltat din începuturi modeste, dac-a putut ajunge atât de departe cată să fi având cuvântul lui de-a fi. Pentru ca agitațiunea antisemită să aibă izbândă, precum a avut-o în realitate, sămânța aruncată a trebuit să cază în pământ priincios, trebuiau să existe condițiile sub cari să se dezvoltate o cestiune izraelită în Ungaria. Cestiunea izraelită nu e confesională ori religioasă. Nimărui nu-i abate
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
mari din București, cari vor servi să cumpere autoritățile otomane pentru ca ele să elibereze pe acest cavaler de industrie. Aflu asemenea din scrisori primite din Bitolia că acest îndrăzneț speculator călătorea prin satele locuite de greco - români, le povestea sătenilor izbânzile românilor de la Plevna și-i invita de-a alege cîte-un băiat din fiece sat și de a-l trimite la școala militară din București. Terminîndu-și studiile, acești tineri vor putea să se întoarcă în satele lor, unde se vor pune
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
Rosetti nu s-ar convinge de puternicele cuvinte de mai sus: că ilegitimă, ilegală e o revizuire votată de o Cameră "care nu reprezintă decât voința atotputernică a guvernului". [7 mai 1883] PARIS, 19 MAI "Journal des debats ", constatând strălucita izbândă electorală a cabinetului român, recunoaște că rivalitățile partidelor și dislocația parlamentară făcuse trebuincioasă revizuirea Constituției. Acest ziar adaogă: Amenințată deodată de Austria și Turcia, izolată în niște state slave din Balcani, România nu poate evita numeroasele primejdii ce o înconjură
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
căpătâi. Electrizată de discursul împăratului, mulțimea se tălăzui multă vreme spre Noul Habitat, construit de zeți în urmă cu trei ani pentru cei douăzeci de mii de oameni care formau tabăra imperială. Bella rămase însă o vreme pe scaun savurîndu-și izbânda și veghindu-și supușii. Reveria îi fu întreruptă însă de chicoteala lui N'Gai Loon. - Pornim la bătălie, dar începem prin a-i aștepta pe ei! râse bătrânul. - Știi că lupta e angajată... Începu Bella cu glas moale. - Știu, încuviință
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
luăm cu asalt locurile sfinte ale celor trei religii. Abia astăzi, după o moarte și aproape două milenii de letargie, îmi dau seama că vorbele astea sunt greșite. Fiindcă natura umană rămâne neschimbată facem mereu aceleași greșeli și avem aceleași izbânzi, despre care ne încăpățînăm însă să credem că sunt noi, pentru a ne oferi iluzia că nu trăim degeaba." Oksana Bint Laesia - Introducere în studiul Regulamentului canonic 12. - SPER CA TACTICA TA să dea roade, îi aruncă printre dinți Bella
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
zid de piatră. Bella dădu să protesteze, dar văzu imediat că singura structură evidentă din spatele ușilor erau pilonii care susțineau un fel de ascensor, care nu era decât o platformă imensă, aparent periculoasă. Deși se obișnuiseră în decursul anilor cu izbânzile inginerești uimitoare ale zeților, care nu foloseau deloc metalele în construcțiile lor, Bella protestă energic. - Cum crezi că ne putem urca în chestia asta? Dacă se rupe? - Părinții spus ea rezistentă. Ei nu pericol voi niciodată. Ezitant, Bella îl urmă
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
și planeta asta păcătoasă, care ne smulge vieți. Poate de aceea, de sute de generații ne luptăm cu animalele astea și nu le-am biruit niciodată. - Și asta pentru că nu pot fi învinse, strigă Arrus. Însăși supraviețuirea noastră este o izbândă în sine. Știi bine că un dezechilibru între paznicii unei livezi și numărul arborilor negri atrage animalele de pe tot podișul. Ce ne facem dacă, în vreme ce voi sunteți plecați, suntem la rândul nostru atacați? - Rezistați câtva timp, până când ne întoarcem noi
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
cel mai măreț: Abația. Planul subtil și perfid al Alambicului și al readucerii la viață a unei imense armate de atei i se devoală în toată splendoarea lui și înțelese că tot ceea ce i se întîmpla acum nu era decât izbânda unei capcane pe care Augustin Bloose o întinsese întregului Univers. Plonja apoi în amintirile lui Rimio de Vassur. Parcurse repede o copilărie chinuită, trăi emoția întîlnirii cu un bătrân care îi promise inițierea în tainele purtării războiului perfect, se feri
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
era aceea de a cuceri ei psiacul, înainte ca Bella, în stilul lui nesăbuit, să-l atace și să-l distrugă într-un fel sau în altul. În ultimele zile simțise că pofta de viață îl părăsește. De când auzise de izbânzile lui Bella se gândea mereu că Imperiul nu mai c de fapt responsabilitatea lui, cel puțin nu în felul în care era Quintaratul pentru N'Gai Loon și Abația pentru Radoslav. Bella își recucerise singur capitala, făcîndu-l să se gândească
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Apreciind aceste calități ale militarilor Diviziei 15 infanterie, generalul Prezan a citat, prin Ordin de zi, pe ostași și ofițeri: ,,Divizia 15, de la comandant și până la soldat, zilnic, timp de 10 zile, a susținut lupte contra unui vrăjmaș în plină izbândă și mult superior în număr, a rezistat cu avânt fără seamăn, demn de admirația tuturor și vitejia strămoșească...Eroismul și disprețul morții, dovedite cu prisosință, îi dă dreptul la admirațiunea și recunoștința mea”. Bătăliile de la Oituz au dovedit calitățile ostașilor
Mareșalul Constantin Prezan mereu la datorie by Lucica Vargan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1654_a_3109]
-
2/5-comandant, general Socec și 9/15- comandant, generalul Scărișoreanu. „Planul bătăliei comporta mari riscuri. Se conta însă pe secretul desăvârșit al operațiilor care trebuiau mascate de mișcările trupelor de cavalerie și de rapeziciunea atacului, care trebuia să ne dea izbânda, mai nainte ca inamicul să-și fi dat seama de sensul manevrelor noastre’’. Ofensiva de ansamblu a fost amânată cu o zi datorită neprimirii la timp către Diviziile 2/5, 2 cavalerie a Ordinului de acțiune. Această situație este precizată
Mareșalul Constantin Prezan mereu la datorie by Lucica Vargan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1654_a_3109]
-
Conversations avec Cézanne, édition de Michael Doran, Macula, 2011. 3 Oscar Han, Dalti si pensule, Editura Minerva, Bucuresti, 1970, p. 7. 4 Eugen Schileru, " Cronica plastica : Adam Baltatu ", Informatia Bucurestiului, 16 noiembrie 1967. 5 Nicolae Tonitza, " Expozitia Baltatu, Baesu, Onofrei ", Izbânda, 8 octombrie 1919. 6 Nicolae Tonitza prezintă expoziția "Bălțatu Popp" în ziarul Avântul, 4 noiembrie 1920. Artistul cronicar apreciază calitățile lui Bălțatu, "setea de culoare [...] o sumă de calități literare de care e copleșită, într-o largă măsură, opera sa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
a doua ,,ocupație”; e vorba de-o așa zisă vioară secundară, pentru care simt o chemare interioară, tainică, irezistibilă, o înclinație nativă, pe care o urmează, cu o supușenie voită și cu o anumită sfințenie, până ce-o văd încununată de izbândă. Și acest fapt, nu numai că nu-i afectează, nu-i încomodează, nu le dăunează în îndeletnicirea lor de bază, ci dimpotrivă, le dă în întreaga lor activitate mai multă râvnă, un spor de tenacitate, îi înobilează, le sporește prestanța
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
cu care poate lupta mult și bine, condiția reușitei este însă, să știe cum și când să îl folosească. Într-un război un bun conducător va ști că, cunoașterea dușmanului și atacarea în punctele slabe ale acestuia, îi va aduce izbânda. În relația de cuplu, femeia dacă își cunoaște bărbatul cu adevărat, îi cunoaște dorințele și aspirațiile, poate să-i facă “jocul psihologic” cu succes. Unele femei fac greșeala să își vadă partenerul de viață așa cum vor ele și nu cum
Fii înţeleaptă! by Liliana Rotaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1159_a_1886]
-
2006, când regiunea central-asiatică a fost declarată zonă liberă de arme nucleare. Un acord în acest sens a fost semnat la Semipalatinsk de către reprezentanți ai Kazahstanului, Kîrgîzstanului, Uzbekistanului, Tadjikistanului și Turkmenistanului 179. Alte inițiative nu au avut aceeași sorți de izbândă: deputatul ucrainean Oleh Zarubinskei a propus transformarea Mării Negre într-o zonă fără arme nucleare, idee susținută de președintele ucrainean, Leonid Kucima 180, care a solicitat o zonă fără arme nucleare de la Marea Neagră până la Marea Baltică, într-un discurs ținut în fața Parlamentului
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Administrative/890_a_2398]
-
fi în fine Polonia regina-ntîmplărilor mărețe Războiului de cruce, a luptelor semețe, Moldova putea bine să ție pe-a sa frunte Diadema-i eternă... și flamura cea cruntă S-o nalțe pentru lege, iar sabia sa lată, Întinsă, să arate izbânda lăudată. [ȘTEFAN] Moldova este mică. [ARBORE] Moldova este mare. De unde Tisa mândră prin stîncile-i tresare Pîn-unde-aruncă valuri întunecata mare E-un popol! numai unul! Ș-o limbă - numai una! Pe oamenii aceștia pe toți [î]i împreună, Fă taurul Moldovei
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
fine Polonia regina tîmplărilor mărețe, Războiului de cruce, a luptelor semețe, Moldova putea bine să ție pe-a sa frunte Diadema-i eternă... și flamura-i cea cruntă S-o nalțe pentru lege... iar sabia ei lată Întinsă să arate izbânda laudată. ȘT[EFAN] Moldova este mică ARB[ORE] Moldova este mare! De unde Tisa mândră prin stîncile-i tresare Pîn-unde sparge valuri marea de țărmul său E un popor... o limbă... un singur Dumnezeu. Fă taurul Moldovei pe fruntea lui să poarte
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
temei, de cea a lui Kafka, Bruno Schulz și Robert Walser), ea reprezintă, În același timp, una dintre cele mai dramatice sfidări aruncate absurdului și, În cele din urmă, În ciuda prețului incomparabil sau poate tocmai prin acesta, concretizează o exemplară izbândă spirituală. Viitorul scriitor se interesează, cu fervoarea nediminuată, de literatură și filosofie, muzică și pictură, tot ceea ce Îi oferise dintotdeauna repere de reală participativitate, acea vitalizare superioară, prin exacerbat consum de sensibilitate și cerebralitate. Martorul afectuos al suferinței care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
sub numele de suflet, zona „prăpăstioasă și Întunecată” din care s-a ridicat granitul zvelt și tăios al durabilei sale mari opere de romancier. Forța creației autentice, ca originală sinteză de har, sacrificiu și luciditate, semnifică totdeauna surpriza unei superbe izbânzi omenești, chiar și (poate, tocmai) când se Înalță din Întuneric și asprime. Să ne regăsim lângă Ernesto Sábato, reamintindu-ne cuvintele pe care Witold Gombrovicz, admiratorul său, le-a preluat de la un bătrân Înțelept, rabinul Moshe Loev: „Drumul În această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
referea la civilizația europeană În care crezuse, pe care o Întruchipa și la a cărei prăbușire se referise În 1919, 1935, 1939... mitologizând o realitate complicată și dureroasă, receptată selectiv, doar prin glorioasele ei aparențe elitare. Modernitatea, cu tensiunile și izbânzile ei centrifuge, rezultase, de fapt, din numeroasele contradicții și impasuri ale unui model care Își epuiza, treptat, coerența și luminile, Întreținute prin mijloace rareori cucernice, silit să-și spulbere certitudinile și convențiile, deci și „centrul”, autoritatea spirituală. O autoritate care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
așezări umane cu care erau identificați. Îi preluau, la rândul lor, numele. Titlul de „von” nici nu este, până la urmă, decât această localizare, nu doar geografică, ci umană și princiară. Acreditare dobândită, nu moștenită. Simbol al aristocrației intelectului și Încununarea izbânzilor sale este Claudio von Trieste. Magris ținuse, acum vreo șase ani, la Bard, o conferință despre orașul său, ca „răspântie”, ca „teritoriu al nimănui”. Emblema exilului. L-am Întrebat, acum, dacă scriitorii care au pus Trieste pe harta culturală a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]