5,195 matches
-
Străin și far' de lege de voi muri - atunce Nevrednicu-mi cadavru în ulița l-arunce, Ș-aceluia, Părinte, să-i dai coroană scumpă, Ce-o să asmute câinii, ca inima-mi s-o rumpă, Iar celui ce cu pietre mă va izbi în față, Îndură-te, stăpâne, si dă-i pe veci viața! Astfel numai, Părinte, eu pot să-ți mulțumesc Că tu mi-ai dat în lume norocul să trăiesc. Să cer a tale daruri, genunchi și frunte nu plec, Spre
EMINESCU SA NE JUDECE de DAN PETRESCU în ediţia nr. 746 din 15 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348852_a_350181]
-
Străin și far' de lege de voi muri - atunce Nevrednicu-mi cadavru în ulița l-arunce, Ș-aceluia, Părinte, să-i dai coroană scumpă, Ce-o să asmute câinii, ca inima-mi s-o rumpă, Iar celui ce cu pietre mă va izbi în față, Îndură-te, stăpâne, si dă-i pe veci viața! Astfel numai, Părinte, eu pot să-ți mulțumesc Că tu mi-ai dat în lume norocul să trăiesc. Să cer a tale daruri, genunchi și frunte nu plec, Spre
EMINESCU SA NE JUDECE de DAN PETRESCU în ediţia nr. 746 din 15 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348850_a_350179]
-
la semne, zidind în piatră porți cu sărutul pe ambele fețe. Ascultă cântec din fluier la masa rotundă și-n taină foamea a plecat să se culce, ochii în ochi se pătrund și se satură. Gândul are un mugure ascuns, izbește cu dalta în piatră, scrie sfârșind în cuvântul ce iese din fântâni spre cer. Atingând cu privirea un cuib rotitor ca un izvor în cremene, unde lumina gândește pe Unul și ceilalți se întrevăd în EL. Cu zâmbetul, în numele lui
ZIDIND ÎN PIATRĂ de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 760 din 29 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348889_a_350218]
-
În urma presiunilor foarte mari, Sinodul Bisericii Ortodoxe Române a fost obligat să-l pensioneze “pa caz de boală” la data de 4 octombrie 1950. Toate eforturile Patriarhului Iustinian Marina de a-l salva, prin mutarea lui la Galați, s-au izbit de afirmația categorică a lui Gheorghe Gheorghiu Dej și Petru Groza, care au spus că, “dacă Popovici nu este pensionat, atunci va fi arestat.” Restul zilelor, un adevărat exil, Episcopul Nicolae Popovici și le-a petrecut la Mănăstirea Cheia - Prahova
SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC – PR. DR. IOAN MIRCEA GHITEA, EPISCOPUL MARTIR DR. NICOLAE POPOVICIU AL ORADIEI (1903 – 1960). MONOGRAFIE ISTORICĂ, EDITURA “ROMÂNIA ÎN LUME”, 2012, 410 PAG de STELIAN [Corola-blog/BlogPost/348844_a_350173]
-
pregătit. Avea semenele lui. Când sosea ziua, toată suflarea era pregătită. Așteptam liniștea! Iar în momentul coborârii stolului, băteam din toate căldările, butoaiele din tablă, câinii lătrau, pisicile o zbugheau care încotro, iar graurii, ei bine graurii aproape că se izbeau de pământ și nu știau cum să părăsească mai iute terenul. Tata știa că e timpul culesului! Nu mai întârzia nicio zi! Popoarele migratoare ne-au călcat frecvent vetrele strămoșești începând cu secolul al III-lea și până prin secolul al
TABLETA DE WEEKEND (112): MIGRATORII de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348945_a_350274]
-
Acasa > Versuri > Cuvinte > POTECA BĂTUTĂ DE LUNĂ Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 306 din 02 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Poteca bătută de lună Stânci.Fluxul se izbește de gânduri. Visez ,bătrâne vapoare Suspină în lumina lunii și rânduri De ceață vin dinspre mare. Simt o duioasă sfâșiere de finaluri, Stelele desenează pe ape vitralii, Încă mai cred că sunt pe la baluri Alunecând printre rochii și dalii. Cerul
POTECA BĂTUTĂ DE LUNĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 306 din 02 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348964_a_350293]
-
în taina cuvântului și că îl mânuiește în creațiile sale cum numai la marii noștri creatori de stihuri îl întâlnești, nu greșeam cu nimic. Stilul aparte în care sugestia domină, te înalță în ceruri și te coboară fulgerător pe pământ, izbindu-te de înțelesuri, te inundă și dacă îi prinzi veriga salvatoare te ridici levitând. În ultima poezie, care închide ca un mesaj codificat volumul, rostește crezul său că numai prin iubire răzbești să poți fi cu adevărat ceea ce e demn
ST. LUCIAN MURESANU CRONICA SEMNELE TIMPULUI AUTOR ELISABETA IOSIF de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346831_a_348160]
-
tot ar fi mai mers în jos, dacă ar fi fost drepte. Cum se uita el în zarea largă printre frunzele rare ale prunilor, care nu se mișcau măcar câțiva milimetri, fiindcă vântul adormise și el odată cu ploaia, a fost izbit în dosul palmii de la mâna dreaptă, între degetul inelar și mijociu, de un val dogoritor care pulsa ca o inimă agitată, ca apoi să se transforme într-un sloi de ghiață, că a scăpat coada sapei din mână din cuza
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
m am întrebat care este codul cifrat hor¬mo¬nal care te pune pe jar și ți aprinde toate simțirile, te împinge la ne¬bunii și de multe ori devii un individ furibund, căutând plăceri într un lac fără fund, izbindu te cu capul de pereți cu dorinți ce ți ard trupul pe rugul poftelor definite de a crea plăceri infinite, care să te satisfacă și care ți atacă ființa interioară încercând să o des¬poaie de haina ce o acoperă
PLANETA INSULARĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 910 din 28 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346189_a_347518]
-
Vasilică, luat prin surprindere, fu străfulgerat de cel mai pervers gând: “Oare dracul ăsta se dă la mine, s-a bolânzât?” Întoarse cu iuțeală capul, dar se lovi cu tâmpla de colțul vaporizatorului și se prăbuși cu fața în sus, izbindu-se cu ceafa de gresia rece și dură. Leșină. Femeia a țipat ca din gaură de șarpe. − Un străin în casa mea! Tocmai a intrat pe ușă soțul. Se bâlbâiau amândoi în timp ce Vasile zăcea întins cu “roatele” în sus. Soția
ZIUA PROASTĂ SE CUNOAŞTE DE DIMINEAŢĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 891 din 09 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346282_a_347611]
-
bătut în ușă Mariei, dar doar o singură dată, deoarece într-o fracțiune de secundă i-am auzit vocea ușor tremurândă care mă poftea în interior. Când am reușit să pășesc pragul, o atmosferă atât de apăsătoare parcă m-a izbit, îi simțeam starea, trăirile încă din prag. M-am apropiat de ea dar parcă mă apropiam de o imensă groapă căscată, atât de pierdută și de absentă o simțeam. Am așezat ceașca pe noptieră și m-am strecurat lângă ea
DECREŢEII de GABRIELA CENUŞĂ în ediţia nr. 421 din 25 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346337_a_347666]
-
Prefă-mă, femeie, într-un cal de lemn Și hamuri să-mi pui și căpăstru, Zeiță, călare pe mine, solemn, Strunește-mi copita-n buestru... Împlântă-mi, în pântec, pinteni de aur, Dârlogii să-i tragi cu putere Și voi izbi cu potcoava-n balaur, Căci milă nu am de himere. Lovind, cu sete, cravașa în crupă, Că mă alinti eu simt, doar atunci; Sunt un rebel, izgonit de la trupă, C-am uitat cele zece porunci. Scârțâie lemnul ca un dulce
PREFĂ-MĂ, FEMEIE... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346478_a_347807]
-
tunet deslușesc un adevăr înverșunat. Ciocnindu-se, doi nori fulgeră-n zare. În barbă mi se înnoadă instantaneu două lacrimi. Nu se mai aude suspinul ci numai hohotul ploii. Eu tot mai cred, că purtați de vântul sălbatic, norii se izbesc hrănind pământul. Măiastra lună Noapte de primăvară, înfiorată de vântul fugar și rece, dragoste de narcisă galbenă, iradiantă mi-ai lăsat amintire numai o privire, un zâmbet și părerea de rău că nu mai am nouăsprezece ani! Nopții noastre de
VERS ALB II de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 666 din 27 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346535_a_347864]
-
te dai mare față de mitocanii ăia că ai nevastă cu picioare frumoase? Doar pentru asta-s bună? - Află că da! Ești mulțumită? a întrebat el redevenind agresiv în atitudine. La ce mama dracului mai ești bună? Spune! a țipat Fănel izbind cu pumnul în masă atât de tare încât vinul din paharul ei a sărit afară. Anca a amuțit din nou. Nu-i venea să creadă ce a auzit. Nu putea înțelege cum și de ce s-a ajuns la o așa
ISPITA (16) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348231_a_349560]
-
gândurile ce o bintuiseră toată ziua. Auzise cândva vorbindu-se despre frumusețea Văii Jiului, dar ceea ce vedea acum, întrecea orice descrierere. Apele Jiului înspumate sclipeau în soarele dupămiezii, de parcă pietre nestemate ar fi purtat pe crestele valurilor. Cu ce furie izbea apa pietrele mari, puse parcă anume în calea ei, spre a-i verifica rezistența în competiție. Pădurile cu foșnetul lor, freamătul apei încorsetată în pereții de stâncă, făceau să-i tresară inima de bucurie. Locomotiva trăgea din greu șirul lung
CALATORIA de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348270_a_349599]
-
-i nimic, revino-ți”, l-a calmat Hențea, ștergându-și așternutul patului de stropii și spuma de bere. „Beda dispăruse! Pierise, de parcă l-ar fi alungat cineva cu o ploaie de stânci și bolovani care zăceau pretutindeni în preajmă. Fugise, izbind în imenșii copaci din față și doborându-i la pământ! Mă părăsise, lăsându-mă pradă celei mai cumplite umilințe încercată de mine vreodată. Nici nu am mai urcat în mașina lui Bârza la întoarcere, am venit pe jos, ca un
CAPUL DE PIATRĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348436_a_349765]
-
noi.(Psalmul 46-1;11). Într-o sâmbătă dimineață eram într-o clădire înaltă spațioasa cu geamuri mari atenția mi-a fost atrasă de o vrăbiuța ce intrase de afară acolo, era într-o cameră mare cu multe geamuri și se izbea cu putere în geamuri încercând să zboare afară instinctul ei de zbor spre libertate îi spunea să încerce tot mai cu putere și de fiecare dată se izbea tare în sticlă groasă a geamurilor, vedea cerul albastru senin și nu
FRUMUSETEA PSALMILOR de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348491_a_349820]
-
afară acolo, era într-o cameră mare cu multe geamuri și se izbea cu putere în geamuri încercând să zboare afară instinctul ei de zbor spre libertate îi spunea să încerce tot mai cu putere și de fiecare dată se izbea tare în sticlă groasă a geamurilor, vedea cerul albastru senin și nu putea înțelege că e oprită de sticlă geamurilor. M-am dus ușor la celălalt capăt al camerei și am deschis larg un geam, apoi m-am intors înapoi
FRUMUSETEA PSALMILOR de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348491_a_349820]
-
că e oprită de sticlă geamurilor. M-am dus ușor la celălalt capăt al camerei și am deschis larg un geam, apoi m-am intors înapoi și am inceput sa gonesc vrăbiuța spre geamul deschis, însă în drumul ei se izbea și cu mai multă putere în sticlă geamurilor închise peste ceva timp ajunse în sfârșit în locul unde era acel geam deschis și fâlfâi din aripioarele ei zburând spre libertate. Am observat că în momentul când a ieșit afară ciripitul ei
FRUMUSETEA PSALMILOR de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348491_a_349820]
-
să umbli smerit cu Dumnezeul tău” scria în Biblia iudeului. Privind în ochii Domnului Isus, învățătorul pricepe cine este aproapele lui: un duh care nu este din cer, un duh care nu este sfânt. Cu o putere de netăgăduit îl izbește adevărul că niciodată Domnul Isus nu va fi întinat de atingerea păcătoșilor pentru că sfânt înseamnă să ai Duhul Sfânt în inimă, adică să faci dreptatea, să iubești mila, să umbli smerit cu Dumnezeu. Cu surprindere a văzut că samariteanul, idolatru
SAMARITEANUL MILOS de RODICA STOICA în ediţia nr. 47 din 16 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345110_a_346439]
-
atât de dulce încât mi se face brusc greață și știu exact de cine este ocupată cușeta. Trenul se oprește însoțit de același șuierat de la pornire și la fel de brusc, mă dezechilibrez, dar două brațe mă așteptă deschise și în loc să îmi izbesc nasul de ușa rece și tare, mă trezesc cu el în pulovărul pufos, mirosind a mosc și vanilie. - Zău, îmi zice mieros conductorul, vă ajut să duceți bagajele în primul vagon de clasa I... vorbesc cu colegul meu de acolo
TRENUL de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 809 din 19 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345325_a_346654]
-
nu m-aud decât pe mine Apollinaire se scoală din morți și vorbește prin gura lui Allen Ginsberg vorbește iată cu kaikuuri oceanice cu demente taxiuri urlătoare în albastru Cu statuile de culoare ale lui Buddha o muzică profundă wagneriană izbește cele două războaie mondiale de calea lactee Făcându-le praf și pulbere și steluțe pentru adormit poeții somnambuli ai mieniului III merg și eu pe străzile din satul meu natal În fracul alb-negru al poeziei franco-americane improvizând tăceri globale deasupra
APOLLINAIRE SE PLIMBĂ PRIN SATUL MEU NATAL de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 818 din 28 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345430_a_346759]
-
și bizantini, catolicism și ortodoxism. (p.203) De aceea nu-i de loc surprinzător că proiectele dâmbovițene, demne de El ingenioso Don Quixote de la Mancha de Miguel de Cervantes, care numai aparent aparțin lui Nicolae și Elena Ceaușescu, s-au izbit de rezistențe, chiar atunci când era vorba numai de mori de vânt propagandistic. Atât Roma, a doua Romă, Constantinopolul, a treia Romă, Moscova, cât și neoprotestanții anglo-americani, nu puteau tolera în niciun caz un experiment greco-ortodox, pentru că ar fi fost un
BREVIARUL LUI TALPEŞ de VIOREL ROMAN în ediţia nr. 817 din 27 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345415_a_346744]
-
Costel Zăgan Publicat în: Ediția nr. 818 din 28 martie 2013 Toate Articolele Autorului 10. O NOAPTE FURTUNOASĂ ÎN TREI Trenul intră în gară chiuind din toate încheieturile.Iiiuuuuuuuu! Ce luuuungă-iiiiiii,Doamneeeee! Țipa și gara. Fata ieși în întîmpinarea băiatului, izbindu-l de cer! Vagoanele clănțăneau îmbucând aerul supraîncălzit. Hainele zburau pe deasupra lanului de grâu ca niște nori de ploaie. Vântul interior purta peisajele de la un capăt la altul al orizontului. Cerul prinde și el să se înroșească : rezistență în tandră
DEŞERTUL DE CATIFEA (10) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 818 din 28 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345462_a_346791]
-
cele din urmă, petrecăreții adorm. Ion și Iarel se trezesc primii: „Iarel văzu un fluture roșu zburând deasupra lor / în cercuri din ce în ce mai mici. Ion încercă să-l prindă cu mâna, dar rată / și, sculându-se, porni în fugă după fluture, izbindu-se și sărind peste obiectele împrăștiate prin curte”. Fluturele intră în odaia unde fusese coșciugul cu trei zile în urmă. Cum Ion nu mai apare, Iarel și ceilalți încep să-l caute, găsindu-l întins pe masă, cu mâinile pe
„REVELAŢII” ŞI FRONDĂ de THEODOR CODREANU în ediţia nr. 936 din 24 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345505_a_346834]