24,388 matches
-
ar respira numai bioxid de carbon pentru cé aerul nu s-ar reîmprospéta. De aceea este bine sé aerisiți cameră În fiecare dimineațé și sé vé spélați pe dinți. O zi trebuie sé Înceapé cu gimnastică de dimineațé. Gimnastică este izvorul sénétéții. Péstrați oxigenul, céci oxigenul este viața. Iar féré fotosintezé nu are loc metabolismul În organism. Sé luém doué plante de același fel. Doué flori. Sé le punem pe fereastré, așa cum avem acasé. Vom vedea cé plantele sînt la fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
auzea foșnetul copacilor și frunzele lor erau verzi și iarbă era verde și numai malul, care se vedea pe sub crengi, era alb și strélucea. Șasa și-a amintit cum a sérit acolo, În nisip și cé sub el curge un izvor și el a béut apé de acolo cu un brusture. N-o sé mai bea apé niciodaté cu un brusture. Mécar dacé i-ar fi dat, mécar o daté, apé lui Sonia dintr-un brusture. Șasa simți cé i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
-lea, 1999; Drepturile omului potrivit dreptului internațional contemporan, 2001; Minorities in international law, 2001; International Criminal Court,a new stage, 2002; Minorities-from non-discrimination to identity (under the auspices of U.N.E.S.C.O.), 2004; Tratat de drept internațional, vol. I (Introducere, Izvoare și Subiecte), 2002; vol. II (Reprezentarea statelor, Spațiile, Populația), 2003; vol. III (Domenii ale cooperării internaționale), 2005; Discriminarea rasială, 2005; Manual de drept internațional public, 2007; Discriminarea rasială, ed. a II-a, 2007 (sub auspiciile P.N.U.D. București); Racial
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
Municipiului Buzău; 2005 Asociația Română pentru patrimoniu, "Diplomă de excelență se acordă Domnului Bucur Chiriac, în semn de recunoștință a valorii operei culturale și pentru crearea colecției de artă care îi poartă numele". Președinte executiv Artur Silvestri; 2006 Fundația Națională "Izvoare" pentru protecția naturii și artelor în România "DOCUMENT"; se conferă titlul de "Protector al naturii și artelor" Fundației culturale " Marieta și Chiriac Bucur", director executiv Radu Cârneci; 2006 "Medalia Congresul Spiritualității române" Ediția a X-a Alba Iulia; 2007 Liga
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
incertă, fără sînge și culoare. Fac să gliseze ușa-vitraliu. E blocată, dar, încet-încet, încep să se miște spre dreapta și masca-față de delir nocturn, și roțile de car ca niște toteme, și spinările despădurite de dealuri. În fapt, satul Dorobanț. Izvorul ancestral din care s-a tras ceea ce critica de artă avea să numească Imperiul Rusalin Pop. Am nevoie acum de cealaltă jumătate a vitraliului, rămasă multă vreme acoperită. De ce? Pentru că nu vreau s-o trezesc pe adolescenta care-am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
păstrat între hotarele unei copilării idilice, de țară. Satul mirosea cum mirosea ea. Creanga gutuiului se întindea spre fereastră ca o mînă. "Hai!" Rusalin, băiatul din vecini, mă lua în primire, să-mi arate vietatea cu pete aurii, cuibărită în izvor: "E o salamîzdră". Sau peștele cîrn și gras care-și făcea siesta lipit de malul lacului. Mai încolo, aveam să-l poreclim Hrușciov. Pînă-n septembrie, pervazul se umplea de monede ușoare de 5 bani. Le arunca în geam, să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
miel". Dumnezeu mai face o încercare, s-o ocrotească: dezlănțuie din sita de sus o ploaie grozavă. Umflă apele, le revarsă din matcă. Nu, o cheamă zugravul, nu-i decît un ropot de vară, Mărie, un firicel de rîu, un izvor de izvorel. Poți să-l treci". Ploaia de gheață nu mai contenește, Măriei îi plesnesc sînii de frig, ca ouăle din cuibar. "O să-ți fie bine, Mărie, îl aude pe zugrav, mai c-a stat vijelia, abia burează, vino, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Ta, Doamne, cred în apa primordială, neîncepută, așa cum cred în apa "lină" a lui Blaga, în apa "moale" a lui Pillat, în apa "adormită" a lui Macedonski. Am băut din apa "dulce și rece" a fîntînii lui Creangă, din "alb izvor tremurător" (Eminescu), din "iezerul" lui V. Voiculescu. Am auzit "somnoroasele izvoare", pe care le asculta Labiș, bolborosind. Mi-am "însușit" și valurile: de la Arghezi, răzvrătite; de la Sadoveanu, mlădioase. Mai ales de la Eminescu: vorbărețe. Cunosc nebuna mare a lui Bart, marea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
lină" a lui Blaga, în apa "moale" a lui Pillat, în apa "adormită" a lui Macedonski. Am băut din apa "dulce și rece" a fîntînii lui Creangă, din "alb izvor tremurător" (Eminescu), din "iezerul" lui V. Voiculescu. Am auzit "somnoroasele izvoare", pe care le asculta Labiș, bolborosind. Mi-am "însușit" și valurile: de la Arghezi, răzvrătite; de la Sadoveanu, mlădioase. Mai ales de la Eminescu: vorbărețe. Cunosc nebuna mare a lui Bart, marea lucioasă a lui Nichita Stănescu, tumultuoasa mare a lui Anghel, marea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
tu cel ce aude povestea. Ultima poveste a Licornului Soarele era la amiază și ăsta era timpul când eu mă duceam la râu să mă scald și să beau apă. Aș fi putut să urc în munte, unde e un izvor cu apă vie, pe care eu l-am construit cu intervenția unei zâne. Hoinăream pe cărări de munte și, deodată, observ într-o văgăună un tânăr ce agoniza. Judecând după finețea trăsăturilor și suplețea oaselor, nu putea fi decât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ierburi să-i vindece rănile. "Lovește aici cu cornul!" mi-a poruncit zâna. "De două zile zace aici, fără să bea un strop de apă." Recunoscându-l îndată pe Făt-Frumos, am făcut ce mi-a poruncit zâna și a țâșnit izvor din piatră seacă, spre propria mea mirare. Apoi, am cărat apă în gură și l-am stropit cu ea pe Făt-Frumos care imediat a prins viață. În ziua aceea nu aveam chef să urc până la izvor, era mult prea cald
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
zâna și a țâșnit izvor din piatră seacă, spre propria mea mirare. Apoi, am cărat apă în gură și l-am stropit cu ea pe Făt-Frumos care imediat a prins viață. În ziua aceea nu aveam chef să urc până la izvor, era mult prea cald și somnul mă toropise. Ajung, prin urmare, la râu. O fată frumoasă ca o nimfă făcea baie goală în apele tulburi. La vederea mea, se oprește ca fermecată și mă contemplă îndelung cu ochii ei ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Dar tu de ce ai așteptat atâta în spatele acestor bare, când ți-a fost, de fapt, atât de ușor să... Nici eu nu știu. Nu sunt întotdeauna conștient de puterile mele, nu m-am gândit. De exemplu, cândva am creat un izvor de apă vie, e drept cu ajutorul unei zâne... Trebuie să existe o motivație destul de bună ca să lași inefabilul să se întâmple! Să fugim împreună, du-mă la castelul părinților mei, pe care i-am părăsit cu atâta cruzime, în mijlocul Codrilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
și croiau frenetic drum printre pietrele roșii și firele argintii de iarbă. Șirul nesfârșit de vele cobora neobosit cu drumul, într-un ritm infernal, ordonat, disciplinat, și-n paralel cu el, un alt șir de furnici luau drumul invers, către izvorul de hrană, pentru următorul transport. Mă uitam uimit la furnicăreala ce pava poteca cu o bandă verde și fremătătoare pe sute de metri. Am mers vreme îndelungată în paralel cu caravana furnicească, până când, deodată, convoiul a părăsit brusc cărarea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
vertical țâșnea din gura ei umplând pereții, covorul, geamul de la baie, pe ea însăși de sus până jos. În sfârșit, un havuz continuă să iasă din ea, intermitent, în reprize năprasnice și scurte, ca și cum ar fi ascuns înlăuntrul ei un izvor nesecat de apă. Întreg trupul ei, într-un efort sublim de concentrare, s-a stors și de ultima picătură de apă pentru a elimina acea substanță perversă ce se instala în ea, acea materie a viitoarelor ei vise ce aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
-mi camera ori de câte ori aveam chef, cu lenjerie proaspătă, creându-mi astfel finalul unei etape, spălatul, dereticatul, însemnau altă bucată de viață, pe care o tocam nevăzut și o aruncam în creuzetul timpului, acolo fermenta și, desigur, beam apă proaspătă de la izvorul nemărginirii, aveam astfel ziua multiplicată până la granițele unei săptămâni cine știe unde era sfârșitul! sau ale unei lumi cine știe când începea și dacă avea să se mai termine vreodată! se pare că a venit un nou an, care an, din ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de iubire, apoi mi-am zis: ce-ar fi dacă mi-aș dărui și sufletul, nu numai trupul, trupul acesta obosit, epuizat, ruginit? Da, cu siguranță e autoflagelare, mă denigrez pentru a crea negarea negației, eu sunt femeia visurilor tale, izvorul plăcerilor, satisfacerea dorințelor, mamă și amantă, prietenă și iubită și, în cele din urmă, soție definitivă, summum-ul tuturor femeilor care ți-au căzut în brațe la puterea superlativă a fericirii pământești, care va merge în moarte fără întrebări, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
maternității orașului berzele deveneau fuioare zburătoare care, eliberate de povară, țâșneau spre cer ca săgețile albe în beznă. Îngeri care se întorceau acasă până la următoarea naștere. * * * P ovestitorul, aflat în Pleistocen, tocmai fecunda viitoarea gândire a lui Enescu cu ideea izvorului folcloric, cristalizat în Sonata pentru pian în Fa diez Major, Opus 24, nr 1 de peste 13.500 de ani, când avu un simțământ ciudat: îl durea tăcerea. Scrise încet, infinit de încet, de parcă ar fi vrut să guste acea clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
-l fac cunoscut Autorule, odată cu mine? Nu în secolul ăsta al conceptelor. Nu se poate un concept fizic? Ba da! Și Brăila deveni în oglindă, mai clară în urâțenia sa pentru că acum puteam vedea și dedesubturile esenței, cauza urâțeniei sale, izvorul definiției care-l transformase într-o plantă heteroblastă. Orașul e o plantă? E o ființă plantată de om în carnea Pământului. Cei ce au grijă de această ființă sunt monștrii. Catedrala Brăilei care se ruga în așteptare părea un sfinx
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Orășean se închina acum către Washington via Bruxelles. Slugă la doi stăpâni, cojanul, devenind mârlan în ieslele apartamentelor de bloc, cânta country mândruței cu unduiri orientale, făcând-o pe Maria Tănase această Fedră a cântecului românesc să moară definitiv. Folclorul, izvor nesecat pentru Povestitor, devenise un canal de irigație, în care se adăpa fauna bipedă de Bărăgan. Chiar dacă progeniturile navigau pe internet, tot internet-ul orașului era mai viguros, pentru că ștergea violent prin mizeria impusă orice informație străină de spiritul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
pânza cămășilor de in ale ghiaurilor, pe unde să te strecori, tunelurile le ocoleau și pe cât de neașteptate erau locurile răspândirii lor, pe atât de neprevăzute erau curbele, când ziceai că urci, coborai, nordul era la vest, în loc de bazalt găseam izvoare, noi și chipurile șobolanii; spun chipurile, pentru că se prindeau în laț, călcam pe burțile lor, doi dintre noi făceau curățenie în urmă, felinarele spărgeau bezna grasă, cu toții însă așteptam momentul crucial, prinderea Regelui încât, fără să vrem, ajunserăm în visurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
grâul în vagoanele strălungilor trenuri și noi schiam pe pârtiile afânate până la malul dihaniei leneșe, Dunărea, unde marinarii, profesorii, muzicienii, actorii, miniștrii, pușcăriașii și gravidele încărcau grânele în șlepurile care-și așteptau rândul cuminți, înșirate unele în spatele celorlalte, tocmai de la izvoare. * * * Î ncerc să mă reclădesc din țesălatul cailor asudați, din nări ies aburi, din carnea tremurândă, lacrimi de sudoare, din copite, neliniștea trepidațiilor, pocnetul genunchilor fragili, tibia de balerină, linia fină a botului alungit după depărtări, adulmecând parfumurile de mânze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
da gamba a greierilor, pe coarda cea mai subțire, zumzetul razelor de Lună, pianul care le măsura legănarea prin alunecare a valului după val, țipătul fotonilor solari aruncați drept confeti din infinit se înșirau unduios, încet, ca un susur de izvor, electrizant de rece, înviorător prin șocul înțelesului din adâncimile limpezi, a tot ceea ce exprima grâul ca individ colectiv, absolut. Celui care întreabă mirat de pericolul care stă la pândă i se răspunde cu un surâs. Străinului i se pare sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
s-a descoperit că Brăila putea fi restituită din bucăți, dincolo, s-a trezit orgoliul brăilenilor. Au introdus în combine MP3-uri, în laptop-uri dischetele extraterestre. Au auzit șuierul stelelor în rotirea lor, zgomotul timpului când a țâșnit ca un izvor din Absolut spre a inunda spațiul, nesațul curgerii lui năvalnice, artileria fotonilor prin bezna solidă, urletul disperat al celor care nu puteau să se mai nască. Asociațiile umanitare au pichetat Primăria și au scandat lozinci. Orașul furat/Nu-l vrem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Satelitu tatuase pământul Rusiei cu brazdele dorului, însămânțând în ele usturoi, ca să știe Liuba că am fost pe aici. Și chiar la Cernagorsk, Satelitu, umflat cât un elefant, urlă de căzură Îngerii din Răi: Ia liubliu tebia, Liuba! Și de la izvoare, Eniseiul îi duse strigătul până la Dudinka, unde se afla Molotov-ul chiar pe țărmul mării Kara. Liuba, simțind un puternic miros de usturoi, întoarse camionul cu 1800 și acesta porni îndrăcit de-a lungul fluviului, în amonte, cale de peste 5.000
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]