2,387 matches
-
nevoie de ajutorul lui, l-a rechemat la el. Chiar sunt convins că Domnul, înainte de sfârșitul lumii, vrea să mântuiască multe suflete prin intermediul acestor oameni simpli și săraci, spre rușinea prelaților, care sunt ca niște câini muți, incapabili să mai latre (Is 56,10). 12. Atunci când m-am hotărât să părăsesc orașul mai sus menționat, m-am îndreptat spre Genova, oraș nobil, la granița dintre Toscana și Lombardia, așezat pe malul mării... (Autorul continuă cu descrierea călătoriei, a orașului, așteptarea și
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
nimic nu se schimbă, sau dacă se schimbă, numai în rău; oamenii obișnuiți o duc de azi pe mâine, iar politicenii își văd de afacerile lor murdare; mulți dintre ei sunt precum câinii cei răi, negri în cerul gurii, nu latră, adică nu vorbesc deloc, lumea îi critică, dar ei tac și-și văd de treburile nimicniciei lor; ei vorbesc aruncând cu praf în ochii electoratului și sfidează, iar după patru ani, încep iar cu milogeala, cu mici și bere pe
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
ochi, om și câine, de câteva secunde bune. Am tras un fum din țigară, iar câinele mi-a urmărit mișcările cu un soi de curiozitate greu stăpânită. Apoi am gândit: “Uite, dom-le, până și câinii au început să mă latre, înseamnă că e grav!” Dulăul, mare și negru, și parcă mai mult prostit decât fioros, a scheunat necăjit, s-a dat înapoi câțiva pași, dar cu fața tot la mine, apoi scurt, s-a întors și a sărit gardul din
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Io Constantin Vodă Brâncoveanu, Matei Cantacuzinul, doamna Maria Brâncoveanca și Io Ștefan Vodă cu doamna lui, Păuna. Venise și arhimandritul Ioan, starețul de la Hurezi, să facă sfânta liturghie. Cine țipase atât de înfricoșător, de s-au pornit zăvozii mânăstirii să latre, acum când somnul e mai adânc și când prima geană de lumină n-a prins să stingă stelele? Oamenii care veniseră din depărtări și care stătuseră cu lumânări aprinse până spre miezul nopții la priveghi pentru Adormirea Măicuței lui Dumnezeu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Putna, Voroneț, Dobrovăț, , Hotin, Soroca, Chilia, Căpriana. Mânăstiri și biserici de care s-a îngrijit și fiul meu iubit Petru. Petru Rareș voievod. Se auzi cucurigul cocoșilor. Holograma nălucăi se topi în lumină. Undeva în noapte cânta nestingherită buha. Câinii lătrau, schelălăind a primejdie și teamă. Nălucirile nopții au trecut ca un fior. MOROIUL Din motive strict personale, familia Scărlătescu își schimbase domiciliul, în alt imobil, pe altă stradă, dar în același oraș. Casa era mare, frumoasă, trainică, cuprinzând în spațiul
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
OZN la decolare. Animalele de companie și curte, au început să se comporte ciudat, devenind neliniștite, violente, respingătoare. Pisicile miorlăiau scuipând, stufoșându-și cozile, ridicându-li-se restul părului ca țepii ariciului în strategia de autoapărare. Câinii mârâiau arătându-și colții, lătrând și schelălăind la ființe invizibile. Am deratizat podul casei crezând că sunt șobolani. Pisicile și câinii i-am deparazitat, hrănindu-i bine, crezând că schimbarea de comportament este produsă de aceste cauze. Cu toate măsurile luate nimic nu s-a
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
-mi schimb tactica și strategia în altercațiile mele cu strigoii rebeli. Pregătii o găleată cu mujdei de usturoi, sare și tămâie din belșug. Noaptea au apărut din nou zbierând și chicotind sinistru distrugând totul în cale. Pisicile miorlăiau înfricoșate, câinii lătrau disperați și desorientați. Am aprins tămâia care scotea fuioare groase de fum aromat care se adunau în nori compacți. Din găleata cu mujdei am început să-i stropesc din belșug făcând semnul crucii. Soția și copii îi bombarda cu sare
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
Ghidul îi conduse la poalele unui munte, unde se afla intrarea într o mină veche. -Aici veți găsi cristalele râvnite, dar va trebui să învingeți multe capcane periculoase-spuse ghidul dispărând. La intrarea în mină îi aștepta un buldog imens, care lătra și mârâia arătându-și colții fioroși. Delmar porunci cristalelor din palme: -Acționați zăbrelele vibratoare și laserul refulant. Câinele ucigaș luat pe sus, chelălăia speriat când ateriză pe vârful muntelui. Ajunși în interiorul minei, se auzi un scrâșnet și huruit ca de
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
făcut pe oameni mai iubitori și mai buni. CASA CU STAFII Prin codrii deși și seculari, vânătorii zvonesc din cornul de aur, speriind animalele viețuitoare ale locului. Călăreți ilari se avântă în calvacadă, spărgând liniștea stihiei cu sgomote tunătoare. Ogarii latră, fug și sar sprințari, iar gonacii în ițari albi fac ziduri strângătoare în jurul vânatului. Prințesa Margareta Mușat întemeietoarea dinastiei mușatine, plecată-n șaua grea, zvâcnește înainte ca o nălucă albă. În ceasul bun lipsit de piază rea, urmată de curtenii
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
o neânțelegere liniștită. Seara, târziu, după miezul nopții, am fost trezit din somn de câini. Era o hărmălaie în curtea vilei. Mă scoteau din sărite câinii, mai ales o cățea pe care o hrăneau toți, se îngrășase și toată ziua lătra trecând de la o vilă la alta... Heam, heam, heam... Radu Boureanu era foarte grijuliu cu ea, îi dădea oase, o mângâia... Aruncam în ei cu pietroaie... Mirosind miloșii în jurul vilei-cantină, veniseră cu duiumul, flocoși și poltroni, nu fugeau când îi
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
ei?... Că nu iubesc animalele... îmi aminteam animalele... Bisisica... câinii la noi în curte nu-i râzgâia nimeni, nu-i îndopa să hămăie la fereastră fără nici un rost, se duceau dracului la paie și se încolăceau acolo până dimineața... Ăștia lătrau toată noaptea pe toate tonurile și de la toate distanțele, când credeai că a tăcut unul, începea celălalt... Am ieșit afară cu un alpenștoc în mână, pe care îl cumpărasem din oraș să urc cu el la cota 1400 și am
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
În dreptul casei părintești și inima Îmi bate mai tare. Deschid poarta și mă Întâmpină o cățelușă drăgălașă care dă din coadă de bucurie că mă vede și sare cu labuțele pe mine ca s-o bag În seamă, fără să latre. Merg pe aleea străjuită pe o parte de petunii și pe cealaltă, de flori de piatră, Încă Înflorite (când locuia mama aici, aleea era străjuită În ambele părți de călțunași mirositori) și admir grădina de flori: cârciumărese În toate culorile
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
plantă cu spini), pentru a-i mătura pe oameni. Holera își alege satul pe care urmează să-l bântuie, iar când vine asupra lui "dă semne". Ca și la ivirea ciumei, vitele mugesc simțindu-i apropierea; o văd și o latră câinii, care se dovedesc deosebit de sensibili în această privință. Cei care asmut câinii asupra sa se îmbolnăvesc și mor, iar cei care o apără de ei nu mai pat nimic. În alte versiuni, holera este însoțită de proprii-i câini
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
dovedesc deosebit de sensibili în această privință. Cei care asmut câinii asupra sa se îmbolnăvesc și mor, iar cei care o apără de ei nu mai pat nimic. În alte versiuni, holera este însoțită de proprii-i câini nevăzuți, care necontenit latră, sau măcar de un câine roșu; femeile pun de aceea pe prispă sau pe la răspântii mâncare și apă atât pentru babă, cât și pentru acel câine. Ca și ciuma, holera merge noaptea bocindu-se prin sat, bate din ușă în
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
știa numele, nu l-am găsit nici noi. Nu era nicăieri. Mămaia era la fel de frumoasă, înțeleaptă și dulce, doar că tăcea mai mult. Căzuse frunza de pe vie. Era răcoare afară, iar noi dădeam la vite și tocmeam gardul. În sat lătrau câinii, iar vacile noastre care erau acasă fiindcă în ziua aia nu le dădusem la cireadă, erau agitate. Stăteau să fete, trebuiau duse la apă și ne spuneau asta. Cocoșul anunța vizite, cânta pe pragul de la bucătăria de vară, iar
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
casă, îi veni să îngâne un cântec, își mușcă singură limba. Se certă în gând pentru ce era să facă și continua să-și vadă de ale ei. Se rotise soarele peste sat ca o coadă de curcan. Ici colo lătra câte un câine, mirosea a zăpadă, iar în sobă se jucau două flăcări. - Lasă, tată, nu te uita că era să-ți dai drumul la glas. Era a dor, a jale, a dragoste. știi, fata tatii, în lumea asta mare
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
întinse în patul Varvarei. Nu mai stătuse pe el de douăzeci de ani, din ziua când l-a cumpărat bărbatul ei, iar ea și-a născut lumina ochilor. Își cufundă capul între perne și rămase acolo. Câinii au început a lătra în sat, iar din ogradă dulăul alb le ținea isonul. Varvara se apropie de fereastră, dădu la o parte perdeaua și printre mușcatele înflorite se uita în curte. Un bărbat închidea grajdul la vite, iar o femeie alerga prin curte
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
dată ar fi alergat și strigat cât o ținea gura. Ar fi umplut de râs ograda. Se opri. Nu era nimeni. Se vedea copilă în mijlocul verii pe țolul de coade cu două păpușele de pănușă. Da’ câinele, câinele de ce nu latră? Apăsă clanța și intră în marchiză, unde simți mirosul de buruieni uscate pentru ceaiul de peste iarnă. Când era mică și ea culegea ierburi pe care le așeza la streașina casei să se usuce. Pojarniță, mentă, levănțică. Mai punea și la
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
azvârli în ea. - Na, să mănânci tu, să te saturi cu neamul tău. Polixenia tresări speriată. O durea trupul. Se uită la dulap, apoi la geam, scoase un țipăt ușor. Chipul nebărbierit al tatălui său se dădu după sticlă. Leu lătra, iar Lupu lu’ moș Vasile trăgea de lanțul de lângă ușă să-l rupă. Polixenia se duse la ușă, trase de ea, era încuiată. Se întoarse apoi și scoase de sub pat baioneta de la arma bunicului. O aduse de la pușca pe care
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
Soarele se stinse asemeni unui chibrit lăsând stelele ca un candelabru să se aprindă una câte una. Greierii cântau muzica lor liniștitoare. Acompaniau câte o pasăre care se foia zgomotos în cuib. Leu și Lupu începură a mârâii, apoi a lătra. Trăgeau din lanț să rupă. Polixenia închise ușa de la odaia care dădea în celelalte camere ale casei și se aplecă deasupra plitei, mestecând mămăliga. - Bună seara, Polixenia! - Bună seara! răspunse sec și fără să se întoarcă, continuând să mestece în
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
în continuare pasul, cu ceafa străbătută de un tremur prelung și neîntrerupt, și privind țintă către stâlpul din mijloc, cu expresia unui boxer năucit de lovituri. Alături de el, o negresă grasă, mișcându-și, când la dreapta, când la stânga, fața bestială, lătra fără încetare. Dar negresele tinere, mai cu seamă, intrau în transa cea mai înspăimântătoare, cu tălpile țintuite de pământ și cu tot trupul străbătut de zvâcnituri tot mai violente pe măsură ce urcau înspre umeri. Capul li se zbuciuma dinainte înapoi, parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
s-a răcit, toamna a tras cortina peste soare, copacii se dezgolesc, iarba s-a tocit, ici, colo, se mai vede câte-o floare. Natura e statică. Doar vântul bate și ploaia pică sacadat, pe geamuri. De-asemeni, câinii, ce latră pe la sate, sau câte-o cioară croncănind pe ramuri. Se-ntunecă devreme, stele nu mai sunt, nici luna; parcă așa li s-au cerut. Doar norii cenușii se mai războiesc crunt; iar greierii de sub fereastră-au dispărut! Și totuși noiembrie
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
EminescuOpIV 21} 25De-ai pătrunde c-o privire Al meu sân, Să vezi marea-i de mâhnire Și venin, Ai cunoaște-atuncia bine 30Traiul meu: Suflet mort, zâmbiri senine - Iată eu. {EminescuOpIV 22} CINE-I? (din drama "Steaua mării") Norul țipă, marea latră, Plioscăind de stânci în veci, Și scheletele de piatră, În natura cea maratră, 5Stau bătrâne, slabe, seci. În castelul trist și mare, Ce se nalță rece, sur, Cu fantasticul lui mur, Printre stânci cu poala-n mare 10Și cu fruntea
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
în spate Și mătură cu-aripa-i câmpii întinse late, Când lanuri de-argint luciu pe țară se aștern, Vânturi scutur aripe, zăpadă norii cern... Îmi place-atuncea-n scaun să stau în drept de vatră, S-aud cânii sub garduri că schiaună și latră, Jăraticul să-l potol, să-l sfarm cu lunge clești, Să cuget basme mândre, poetice povești. Pe jos să șadă fete pe țolul așternut, Să scarmene cu mâna lâna, cu gura glume, iar eu s-ascult pe gânduri, și să
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
-i albe cunună de trestii. Fugea cavaleriul. - Dar codri-n urdie În urmă-i s-adună și iar se-mprăștie; Câmpiile șese alunecă iute, De-asupră-i s-alungă de fulgere sute. Și luna s-asvîrle pe-a norilor vatră, Pâraiele scapăr, bulboanele latră, De-asupra lui cerul i-aleargă în urmă Și stelele, -n râuri gonite, o turmă. Și munții bătrâni îl urmau în galop Cu stîncele negre, gigantici ciclopi, Greoaie hurducă pămîntu-n picior, Prăval-de pe umeri pădurile lor. Se-ntreabă: Fug eu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]