4,795 matches
-
faci în continuare și mai mult pe băiatul de bani gata. Acum Levy Pants chiar că va fi dată la lada cu gunoi. Îți închipui că știi ceva împotriva mea? Păi chiar știu. Iar Levy Pants va fi dată la lada cu gunoi. Dar nu din cauză că unul dintre jocurile tale ar fi distrus-o. Domnul Levy privi cele două scrisori. Chestia asta cu Abelman m-a făcut să mă gândesc la o mulțime de lucruri. Din ce cauză nu cumpără nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
un ofițer de rang Înalt s-a oprit În satul ăla Împreună cu oamenii lui și au luat la Întrebări sătenii ca să afle dacă au dat peste vreun orfan armean prin zonă, mama asta turcoaică a ascuns-o pe Shushan În lada de zestre a fiică-sii ca să o scape de rele. O lună mai târziu fetița se pusese din nou pe picioare, exceptând faptul că cu nu vorbea prea mult și că noaptea plângea În somn. Parcă spuneai c-a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
care, după ce cunoscuse celebritatea În lumea Întreagă, fusese pînă la urmă nevoit să se producă la circ. La sfîrșitul spectacolului, sărise peste gradene și se strecurase În culise. Fusese sfătuit să aștepte artiștii În fața unui grilaj, În afara circului, lîngă niște lăzi. Cu inima bătîndu-i tare În piept, se apropiase de Sabu, care Își păstrase turbanul și avea o mantie lungă din cașmir de culoarea nisipului. Două femei În rochie de seară Îl țineau de braț. Exista oare o viață mai frumoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
ca pe niște informații bibliografice, cînd ele mi-au Îngăduit să Întrezăresc faptul că mai era posibilă și o altă viziune asupra lumii decît aceea care Îmi era impusă În clasă și acasă? Cărțile astea, cînd dau peste ele În lăzile anticarilor, le cumpăr așa cum cineva scoate pe hîrtie fotografică un vechi negativ regăsit: Cugetări asupra morții unui porc spinos, Revolverul cu păr alb, A tînji că nu poți să mori, Portretul artistului În chip de cățel, Viața ascetică În poezie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
și sparte. După ce reuși să evite instrumentele muzicale și armele care atârnau din tavan, Porfiri se pierdu printre vrafuri și vrafuri de haine de mâna a doua, de la blănuri de lux la costume roase, după care își afundă degetele în lăzii cu pantofi și cufere cu ochelari și netezi cutiuțele cu tabac și degetarele așezate pe tăvi. Era ca și cum aceste obiecte, lăsate în vraiștea lor, erau mărturia legii naturale a afinității, demonstrând magnetismul celor abandonați. și, desigur, faptul că acestea făcuseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
prea Înțelegea. După prima oră de film, care se derula cu viteza melcului, Kitty descoperi că nu mai putea urmări acțiunea. Când apăru genericul se simți salvată. — Ce zici? Întrebă Desert Rose. — Zic că această peliculă ar trebui lăsată În lada de gunoi a istoriei. Chiar dacă Îl iubești pe Charlie, tot nu trebuie să te supui torturii lente a acestui film. — Nici mie nu mi-a plăcut. Dar mă Întrebam de ce i-o fi plăcând lui atât de mult. — Probabil că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
în zece zile, el se angajează să-l ia pe Marçal Gancho de la lucru ca să-și petreacă împreună cu familia cele patruzeci de ore libere la care are dreptul, și tot el îl aduce punctual înapoi, cu sau fără vase în lăzile din furgonetă, la responsabilitățile și obligațiile lui de gardian intern. Fiica lui Cipriano, numită Marta, având și numele de Isasca, după mama acum decedată, plus Algor, după tată, se bucură de prezența soțului în casă și în pat numai șase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
care aștepta deschiderea ușilor pentru public. Trecu pe banda stângă de circulație, spre accesul la rampa care cobora spre etajul subteran, îi arătă gardianului permisul de furnizor și ocupă un loc în șirul de vehicule, în spatele unei camionete pline de lăzi care, judecând după etichetele de pe ambalaj, conțineau sticlărie. Coborî din furgonetă să vadă câți furnizori avea în față, calculând, cu aproximație mai mare sau mai mică, cât avea de așteptat. Era al treisprezecelea. Numără din nou, nu era nici o îndoială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
responsabilitate, Și de returnat, tot îmi veți returna ce-aveți în magazie, glasul îi tremura de disperare și era plin de atâta amărăciune încât celălalt încercă să fie conciliator, Vom mai vedea. Olarul urcă în furgonetă, demară cu bruschețe, câteva lăzi, precar așezate după descărcatul pe jumătate, alunecară și se izbiră violent de ușa din spate, Să se spargă totul odată, strigă iritat. Fu nevoit să se oprească la baza rampei de ieșire, regulamentul cerea ca și paznicul de aici să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
să se întindă în fața intrării în cușcă, acolo unde pământul nu era prea ud. După masa de dimineață, Cipriano Algor merse să caute un urcior în magazie, îl așeză cu grijă în furgonetă, potrivindu-l ca să nu se rostogolească printre lăzile cu farfurii, apoi se urcă, se așeză și porni motorul. Găsit își înălță capul, era evident că nu ignora că un zgomot ca ăsta e urmat întotdeauna de o îndepărtare, apoi, imediat, de o dispariție, dar experiențele lui anterioare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
pună la îndoială norocul în care presupunea că se scaldă. După Centura Industrială, pe șosea, pe terenurile pustii ocupate de barăci, se vede un camion ars. Nu e nici o urmă a mărfurilor pe care le transporta, doar câteva resturi de lăzi, împrăștiate și înnegrite, fără inscripții despre conținut și proveniență. Ori încărcătura arsese odată cu camionul, ori au reușit s-o scoată înainte de extinderea focului. Pământul e ud de jur împrejur, dovadă că pompierii au intervenit, dar, după toate aparențele, au ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
vasele pe care le avem în olărie, În cazul ăsta, pare într-adevăr complicat, O să mai văd, poate le las pe undeva, pe drum, N-o să te lase poliția, Dacă rabla asta, în loc de furgonetă, era un camion care-și ridică lada, ar fi fost foarte simplu, un buton electric și gata, în mai puțin de un minut, ar ajunge totul în șanț, Ai scăpa o dată sau de două ori de poliția rutieră, dar până la urmă tot te-ar prinde în flagrant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
schimbând fraze de circumstanță, mai vrei cafea, dă-mi pâinea, mai e marmeladă, apoi Marçal și-a ajutat socrul să termine ce era de făcut, s-a ocupat de delicata operație de a așeza cele trei sute de păpuși terminate în lăzile folosite înainte la transportul vaselor. Marta îi spuse tatălui că va merge cu Marçal la socrii acasă, trebuia să-i informeze de apropiata mutare, e de văzut cum vor primi vestea, oricum nu vor sta la masă, Probabil vom fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
lui Marçal și porni glonț spre cuptor, cu vezica brusc în alertă, reclamând o satisfacție urgentă. Marçal spuse, Acum c-am rămas singuri, povestești-mi cum a fost predarea mărfii, Ca de obicei, nimic nou, am dat hârtiile, am descărcat lăzile, s-a făcut socoteala, angajatul a examinat păpușile una câte una și n-a găsit nici un defect, nici una nu era spartă și vopseaua nu era ciupită, ai făcut o treabă excelentă când le-ai ambalat, Nimic altceva, De ce întrebi, De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
nu mă puteam sustrage. În zilele următoare am pus în ordine lucrurile la care țineam, fotografiile mele din copilărie, printre care se rătăcise coronița de premiant a lui Dinu, și alte câteva fleacuri pe care le-am strâns într-o ladă și le-am lăsat în grija bătrânei. I-am spus că plec pentru un timp. Nu m-a întrebat nici unde, nici când aveam de gând să mă întorc, să-mi iau lucrurile care, din clipa aceea, nu m-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
saci de cafea columbiană și costaricană, cutii de lemn cu amarantus peruvian, cutii de metal cu ulei de măsline italienesc și salamuri uscate atîrnînd din tavan. O roată imensă de parmezan acoperă o masă zgrunțuroasă din lemn de sequoia. O ladă frigorifică de lîngă perete, plină ochi cu apă minerală și băuturi răcoritoare importate, cu etichete colorate stă să dea pe dinafară. Asta e modesta noastră băcănie-cum*-prînz, explică Sandina, cu o urmă de ironie pe care el o găsește extrem de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
-miu. S-a eliberat frati-miu și a fost și el în cartier să vadă pe cineva, și era unul venit de la italieni și nu-l mai știa pe frati-miu, și au luat să facă un skandeberg pe o ladă de bere și ăla a dat în frati-miu, s-a luat de el, l-a înjurat, a mai venit cu trei inși, i-a dat cu sticlele în cap. Și frati-miu a venit la mine, bă, ce facem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
ajuns pân’ la Curtici. Toate triajele... Aveam ciocolată, hrană mai solidă, mai așa. Eram într-un vagon cu roșii. Am scos un rând, le-am zdrobit, le-am făcut mici. Deasupra o pătură, un pled pus deasupra. Alt rând de lăzi, dar peste mine, cum ar veni, puse pe niște șipci, așa, erau pregătite, erau socotite. Când a deschis ăla la vamă acolo ușa, să se uite să vadă ce e... totul perfect! Și-așa am ajuns în Passau, în RFG
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
că era gravidă o cumnată și a sărit Brezoi la picior și așa am scăpat. Nu puteam să apăr. A venit și lup și l-a furat pe câine, l-a mâncat pe Brezoi. Am cumpărat alt câine pe o ladă de bere și cinci sute. Era de la cioban. Mâncam acolo la pădure făcea mama de mâncare. În 91, ianuarie 19 i-am dat după ceafă lu ăla, dar el tăiat primul la mine, dacă nu tăia el, nu se întâmpla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
sau tinerel, Trage plugul după el De cu zori și până-n seară, Fie toamnă, fie vară. Strânge grâul una-două, Stă pe loc numai când plouă; Ba chiar îl și treieră, Lanul cât cutreieră, Și-ți oferă drept plocon Grâu în lăzi de camion. Mic, dar mare năzdrăvan: E făcut din sticlă fină, Se agață de tavan Și împrăștie lumină. E privirea lui discretă, Sunt și roșii, dar și verzi, Însă numai tu îi vezi Și se pun la bicicletă. Nu-i
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
a făcut-o. Cei doi au pornit-o conform indicațiilor bătrânului Higurashitei. Întâlneau baruri la tot pasul și chelnerițele erau deja la datorie: măturau trotuarul în dreptul barului lor cu niște mături care ajunseseră adevărate cioturi, goleau resturile de mâncare în lăzile de gunoi și așa mai departe. Dacă-l căutați pe sensei, îl veți găsi încă dormind în camera lui de la etaj. Vedeți clădirea aceea? spuse femeia căreia i se adresaseră, fără să-și scoată periuța din gură. Arătă cu degetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
dar îmi comprima complet nările. Sala principală a criptei avea forma unei cruci grecești. Tavanul cu trei bolți era susținut de douăsprezece coloane de piatră, cu capiteluri sculptate grosolan. Aici nu existau morți sau morminte, ci doar, în mijloc, o ladă mare de lemn, ferecată cu trei încuietori, fixată de podea cu lanțuri. În ea se afla tezaurul bisericii, și acoperea lăcașul sfintelor relicve. Deasupra acelei case de fier ardea o lampă cu trei brațe, care punea în lumină câteva figuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
pe sus. Până la acel moment nu cunoscusem femei longobarde. Erau strânse toate în gineceu, un căsoi cu acoperișul jos, pe care-l luasem drept hambar. Stăteau printre războaie și alte instrumente de tors, coșuri pline ochi de lână și in, lăzi, dulapuri pline de pânze și de piei, vase cu tăciuni stinși. M-am plecat în fața celor măritate, femeile care aveau la brâu funde colorate. Am fost întâmpinat cu un murmur de mulțumire, și ochii mei s-au bucurat să vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
același car. I-am cerut lui Leupichi să fie atent la orice cuvânt care ar fi însemnat o primejdie pentru noi. Avarii însă vorbeau doar despre un loc numit Campi Sacri și despre imensa pradă pe care o aveau în lăzile lor. Îl vedeam pe Rotari fixându-mă dezamăgit, deoarece eram incapabil să pun la cale ceva. Între timp, zilele se scurgeau, și acum treceam prin niște locuri necunoscute. Într-o zi doi soldați călărind pe lângă carul nostru și-au spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
doar într-un lințoliu, ci și într-un sac dat cu smoală. Și ce-ar urma după aceea? A trebuit să mă gândesc și la asta, și, în cele din urmă, am găsit o soluție. - O s-o punem într-o ladă, din cele folosite pentru lemnele de la sulițe, și cu ele o s-o acoperim. Voi cumpăra o casă la Cividale, și acolo o să-i fie mormântul până în ziua în care va putea fi dusă de-acolo. Eleazar a clătinat din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]