6,022 matches
-
tîrÎ lîngă tumulus, pitulîndu-se Îndărătul lui, luînd din nou la piept grămada de cîrpe. Sinistra siluetă rămase nemișcată deasupra femeii care gemea și se răsucea la picioarele lui, Întinzînd brațele. Bărbatul, imens, scoase cu un gest brusc de la șold o lamă care sclipi În beznă. Se aplecă, o Înșfăcă pe tînăra femeie de plete și, cu o mișcare precisă și fermă, Îi tăie beregata, făcînd să țîșnească un val de sînge. - SÎnge, sînge peste tot! A făcut asta cu cuțitul, Arthus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
În apa agitată, valul care o azvîrle În golf, luminile torțelor, Împușcăturile, nisipul plin de sînge, mîna băiețelului care se ivește și o ia cu el, suflarea lui gîfÎită, bătăile surde ale inimii lui, umbra monstruoasă ivită În landă, fulgerul lamei, țîșnirea sîngelui, strigătul Înăbușit, apoi din nou ochiul păpușii, și chipul Întreg lipit de al ei... Gura ei se deschise Într-un strigăt mut. - Hai, Marie, ești tare palidă... Făcu un efort să-și revină și-l văzu pe Ronan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
apoi să-i lingă curul; În seara asta, nu are chef. „Clément, ai o puță cheală, spune el, zeflemitor; trebuie ajutat părul să crească...” La un semn, ceilalți Îi ung sexul cu spumă de ras. Brasseur deschide un brici, apropie lama. De frică, Bruno se scapă pe el. Într-o noapte de martie a anului 1968, un pedagog l-a găsit dezbrăcat, plin de rahat, ghemuit În closetul din fundul curții. I-a dat o pijama și l-a dus la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Fetița se zbătu puțin, apoi Începu să i-o sugă. Pe ecran, David apropia drujba atingând ușor coapsele unui bărbat de vreo patruzeci de ani; insul era legat fedeleș, cu brațele În cruce, și urla de groază. În clipa când lama secționa sexul, David ejaculă În gura fetiței; apoi, apucând-o de păr, Îi Întoarse capul cu brutalitate și o sili să privească nesfârșitul plan fix cu ciotul care urina sânge. Mărturiile despre David se opreau aici. Poliția interceptase din Întâmplare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
scrii..., spuse Încet Michel. Nu era surprins. Majoritatea psihiatrilor privesc cu ochi buni mâzgălelile pacienților lor. Nu că le-ar atribui vreo valoare terapeutică; dar este o ocupație, cred ei, oricum e mai bine decât să-și cresteze brațele cu lama. Se petrec totuși mici drame pe insulă, continuă Bruno cu o voce Înduioșată. Într-o zi, bunăoară, unul dintre căței, Înotând În mare, se aventurează prea departe. Din fericire, stăpâna lui Își dă seama că-i În pericol, sare Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
cădere În gol, ca o mică sinucidere. Un val de conștiință Îi urcă de-a lungul sexului, Își simți sperma țâșnind În afară. Annabelle o simți și ea, scoase un suspin prelung; apoi rămaseră nemișcați. — Trebuia să veniți pentru o lamă, acum o lună..., zise ginecologul cu o voce obosită. În loc de asta, renunțați la pilulă fără să mă anunțați și vă aventurați Într-o sarcină. Nu mai sunteți o fetiță, totuși!... Atmosfera cabinetului era rece și puțin lipicioasă; Annabelle fu surprinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
pe mâini. O să te învăț cum se taie o ceapă. Ne petrecem tot weekendul gătind. Învăț să tai fin o ceapă, să o întorc pe partea cealaltă și să fac cubulețe fine. Învăț să tai verdeața cu un cuțit cu lamă curbată. Învăț cum să amestec făina și ghimbirul măcinat cu bucăți de carne, pe care să le trântesc apoi într-un tuci superâncins. Îmvăț că aluatul pentru pateuri trebuie făcut rapid, cu mâinile reci, lângă fereastră. Învăț cum se curăță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
toate, spune Trish, parcă citindu-mi gândurile. Haide ! Poți să le deschizi ! Sunt sigură că nu mai poți de nerăbdare ! Iau un cuțit și încep să despachetez prima cutie, în timp ce Trish despică plasticul de pe o alta, cu unghiile ei ca lama. Dintre bulele de scârțâitoare și foliile de protecție cu bule de aer ridic un... ceva strălucitor, de inox. Ce naiba o fi ăsta ? Mă uit repede la eticheta de pe cutie. Formă de savarină. — O formă de savarină ! Exclam. Ce frumos ! Exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
studenți. Comanda pizza. Doi comisionari, Încărcați de cutii cu pizza, băteau cu piciorul În ușă. Vestibulul era Îmbălsămat de arome de cimbru, tomate, cașcaval topit, ardei și fileuri de anșoa. Nikki oficia divizarea În felii, folosind un cuțit mare cu lamă rulantă. Feliile erau Înmânate pe farfurii de carton. Rosamund și cu mine Înfulecam sandvișuri preparate de Ravelstein cu mâini nervoase și tremurânde În acompaniamentul chiotelor de veselie. La sosirea băuturilor asistam la o demonstrație de extraordinară dibăcie, de parcă s‑ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Și tot așa Înainte, lenevos. O singură soră era de gardă. M‑a văzut și s‑a oferit să mă bărbierească. Am recunoscut că mi‑ar prinde bine un ras. Mi‑am Întins spuma pe față și a folosit o lamă Schick sau Gilette. Puține surori se pricep să radă un bărbat. Îți Înspumează fața fără să‑ți moaie mai Întâi barba, cum făceau bărbierii de pe vremuri, folosind prosoape fierbinți. Dacă n‑ai fost bine Înmuiat și săpunit, lama râcâitoare Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
folosit o lamă Schick sau Gilette. Puține surori se pricep să radă un bărbat. Îți Înspumează fața fără să‑ți moaie mai Întâi barba, cum făceau bărbierii de pe vremuri, folosind prosoape fierbinți. Dacă n‑ai fost bine Înmuiat și săpunit, lama râcâitoare Îți smulge perii și fața te ustură. I‑am comunicat surorii că o aștept pe soția mea, Rosamund, la ora patru, dar era trecut de patru, după cum arăta ceasornicul mare cu cadran circular. - Unde crezi că suntem? Sora nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Cine ești! Cine ești! CĂLĂUL (Timid, rușinat.): Eu... știți... eu sunt călăul... ARTUR (Uimit.): Tu ești călăul? GARDIANUL (Țopăind.): El este călăul! El este călăul! ARTUR: Și asta ce-i? (O coadă de lemn pe care să mișcă lejer o lamă de topor; CĂLĂUL și-o ascunde la spate.) CĂLĂUL: Asta e securea... GARDIANUL (Amuzat la culme.) Asta e securea! Asta e securea! ARTUR (Indignat-amuzat.): Asta e securea? Cu asta vrei să-mi tai capul? CĂLĂUL (Speriat.) Eu? Bârfe, domnule! ARTUR
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
voie să-mi tai capul cu toporul? CĂLĂUL (Alb ca varul.): Care topor? Ce topor? ARTUR (Smulgându-i-l de la spate.): Ăsta pe care l-ai adus. CĂLĂUL (Violent.): Dă-l încoa’! Ăsta nu e topor. ARTUR ( Se joacă plimbând lama pe coadă.): Da’ ce e? CĂLĂUL (Speriat.): E o secure... mai mică... ARTUR (Victorios.): Scrie la regulament că poți să folosești orice secure? Eu cred că scrie clar că trebuie să folosești numai securea lată, neruginită și bine ascuțită. CĂLĂUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Este o adevărată bijuterie, un lucru fără fisură... E ca o nouă religie, o imensă desfătare și bucurie a spiritului. Este singurul lucru care mai unește inimile oamenilor și adâncește sufletele... Este suprema iluzie, extazul însuși, eternitatea! Da, da! (Verifică lama toporului.) Chiar acum am putea, nu-i așa, să facem o probă... una singură, decisivă... Dumneata ai fost un înger, un băiat atât de bun... Am să-ți dezvălui acum un mare mister, un gând superb, ultim... Așază-te aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
cartofii tăi! MACABEUS: Rău faci. Nu trebuie să te saturi. E foarte important să cureți cartofii cât mai subțire. Eu am învățat să-i curăț foarte subțire, extraordinar de subțire, în zilele bune aproape că nu-mi rămâne nimic pe lama cuțitului... Și totuși cartoful iese alb și gras... Trebuie să înveți și tu... Dă-i drumu’! PARASCHIV (Încearcă.): Or să vină să ne caute. MACABEUS: Nu e bine. E rău. Nu ești atent. Nu vrei să asculți. Ai degetele subțiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
fără apă... MACABEUS: Se făcea că Dumnezeu locuia într-o bucată de pâine... Eu tocmai trebuia să tai bucata de pâine și mă gândeam dacă se cuvine sau nu s-o tai... Simțeam ceva greu în mâna dreaptă și în lama cuțitului și atunci dintr-o dată pâinea s-a tăiat singură... PARASCHIV: Cad. MACABEUS: Ce să însemne asta? Și chiar atunci au venit două păsări negre și au început să ciugulească fiecare din câte o jumătate și se făcea că păsările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Un ciocănit ușor. Test. Un alt test, în alt loc. O apropiere de locul în care se află chepengul. În sfârșit, pașii rămân imobilizați pe zona chepengului. Un instrument metalic lucrând asupra gurii de intrare. Eventual un fierăstrău a cărui lamă poate fi văzută pătrunzând în interiorul încăperii. Personajul va lucra mult timp până va reuși să deschidă chepengul. Pe fondul acestor eforturi se apropie apocalipsa. Zguduituri ușoare, apoi tot mai violente, explozii îndepărtate, explozii apropiindu-se, urletele unor sirene etc., totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
în odaie! N-am să urc niciodată în odaia asta blestemată! S-a terminat cu odaia asta! IOANA: Ah, mi s-a făcut frig. Acolo, jos, era să mor de frig. Mi-au înghețat genunchii... S-a făcut întuneric și lama cuțitului a început să tremure în mâna mea... Ce-o să fie, Grubi? HAMALUL: Nu știu. Parcă se lasă noaptea... IOANA: Unde-i tata? De ce n-a venit tata? HAMALUL: Nu știu. S-a oprit și ceasul. Poate că s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
a lui: Cine sunt eu? Nevasta lui, o femeie care, alături de absența sufletească a d-lui Ciortea se otrăvește pe zi ce trece, pufnește de obicei în râs. Măi omule, când ai să te astâmperi odată? Cine te crezi, Dalai Lama? Alteori în locul lui D.L. folosește alte nume, de îngeri, sfinți sau zei din panteonul greco-roman: ─ Ce, te crezi Sfântul Ioan Gură de Aur? Apollo? M-am săturat de aerele tale, de... de... prefăcătoria asta, ce ești tu, stăpânul Olimpului? Mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
să ne întâlnim? De la telefon se poate vedea prin ferestruica băii - ușa nu se mai poate închide de mult - că afară s-a întunecat. Vizavi într-un geam neluminat de la etajul opt răsare sfidând geometria orașului de blocuri turn și lamă colțul argintiu al lunii noi. Iulia își aduce aminte că la musulmani oamenii ies în ulițe să zărească cornul lunii noi și cel care o dibuie primul se socotește norocos. Oare văzută în oglindă dintr-o cazemată unde ca să afli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
ar fi Mihail (arhanghelul), care l-ar fi dăruit pe pământ unei domnițe (v. Graal, Lady of the Lake), care la rândul ei îl conferă unui erou strămoș al dinastiei Basarabilor; venerat timp de secole la Cozia, nedatat; mâner încrustat, lamă de oțel, teacă de argint, legătură de aur; dispărut în vremea supremației sovietice, domiciliul său actual nu e cunoscut, nu a mai fost expus public din 1939. Propunem achiziționarea artefactului contra unei sume discreționare precum și a suportului implicit acordat activității
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
versantul aproape vertical din față. Din sala de mese se auzi un ooooo în crescendo, plin de satisfacție. Cineva era încântat de meniul zilei. — Eu nu mai pot așa. Nici eu, spuse Gongku și-și încercă puterile cu un stâlp. Lama nu-și arăta vechimea. — Stai liniștit, i-am spus. — Nu sunt făcut pentru asta. Mama m-a adus aici, n-am facut-o din vocație. Am și eu personalitatea mea. — Mai ai frați? — Șase. Eu nu sunt de vină că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
se precipită. — Ce? Ia să văd. Ăștia de la bucătărie s-au țicnit de tot, clătină din cap. Sub conducerea maestrului n-ar fi îndrăznit. Se răsuci pe călcâie și dispăru în templu cu conserva în mână, aruncând sabia în podea. Lama ei nimeri chiar între două scânduri și un mic lichid roșu ieși la suprafață. Cred că omorâse un șoarece care umbla pe dedesubt. Erau prea multe animale, în afară de oameni, acolo, în zona muntelui Xu. Oamenii din jurul meu se împuținaseră simțitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
cu gresie și mochetă era o măsuță joasă plină de reviste și hârtii, o canapea în stare bună, un televizor pe un soclu transparent, un birou cu un computer. Pe covor era o cutie goală de pizza. Am simțit o lamă rece în stomac când am remarcat măslinele, feliuțele de salam și petele de ketchup căzute pe gresie și formând un fel de traiectorie, ca și cum cineva s-a îndepărtat cu mâncarea într-o grabă atât de mare încât a scăpat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
toate părțile, l-am aruncat în perete, l-am scuturat. De-abia atunci când l-am apăsat foarte puternic cu o cărămidă am simțit o mișcare înăuntru. S-a auzit un clic și din mijlocul cutiei a țâșnit cu putere o lamă ascuțită și zimțată, ca la un briceag. M-am speriat. Am pus cap la cap toate detaliile pe care le găsisem atât de ușor de parcă cineva ar fi vrut ca eu să le combin și m-am lămurit că briceagul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]