6,066 matches
-
logica aristotelică, însă dintr-o perspectivă fundamental retorică (pentru că era maestru al acelei discipline). Cînd începe să studieze opera lui Aristotel, Boetius nu-și ascunde nemulțumirea față de abordarea prea puțin științifică a predecesorului său, iar dacă Marius Victorinus tradusese în latină Introducerea (Isagoge) la Logica aristotelică, scrisă de Porfiriu, o traduce și Boetius, cu intenția declarată de a face un lucru mai bun. Această traducere a lui Boetius face parte din programul de lucru al filozofului; un program foarte vast, care
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
traducere a lui Boetius face parte din programul de lucru al filozofului; un program foarte vast, care ar fi descurajat pe oricine și pe care nici el n-a reușit să-l ducă pînă la capăt: traducerea și comentarea în latină a operelor lui Platon și Aristotel. Avînd în vedere scopul prezentei lucrări, amintim doar traducerea și comentariul la Categoriile lui Aristotel (comentariul a fost scris de două ori: prima dată într-o formă mai scurtă, în 510-511, și a doua
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în timpul cursurilor ținute într-o școală cu caracter monastic. Bibliografie. Ediții: CSEL 9, 1-2, 1885-1886 (P. Knöll); SChr 374, 1991 (P. Regeret). Victor, episcop de Capua, este un personaj obscur, important mai ales pentru că s-a ocupat de traducerea în latină a Evangheliilor; această traducere, păstrată într-un codex din Fulda, a fost efectuată în jurul anului 545 din ordinul lui Victor, care a și supervizat-o, și pare să fie un fel de „Armonie a Evangheliilor”, oarecum asemănătoare cu ceea ce făcuse
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
lui Socrate, Sozomen și Teodoret (cf. pp. 000 și urm.), ca și cea scrisă de Teodoret lectorul chiar în acei ani. Totuși, Cassiodor a modificat planul lucrării în curs de elaborare: la început, ar fi vrut doar să traducă în latină compilația lui Teodoret lectorul, însă ulterior l-a însărcinat pe Epifanie să traducă operele celor trei istorici și a făcut el însuși o compilație pe baza materialului pus la dispoziție de Epifanie. A rezultat o operă în douăsprezece cărți care
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
vrut el însuși să-și spună, din modestie), originar din Sciția, sosit la Roma în jurul anului 500, decedat prin 545. Cassiodor îl numește „călugăr” și îl laudă pentru cunoașterea Scripturii și pentru deplina stăpînire a limbii grecești și a celei latine; cîțiva ani, Dionisie a avut strînse legături cu Cassiodor, însă a murit înainte de întemeierea mănăstirii de la Vivarium. Cum cunoștea bine limba greacă, la cererea cercurilor romane, unde acea limbă era tot mai puțin cunoscută, Dionisie a tradus diverse texte sinodale
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
diverse texte sinodale sau scrise de autori din secolul al V-lea care avuseseră legătură cu conciliile, precum Chiril al Alexandriei; a tradus și Facerea omului de Grigorie de Nyssa; a alcătuit o Culegere de canoane (Codex Canonum Ecclesiasticorum), în latină, care e o traducere a canoanelor celor mai importante concilii, de la Niceea la Calcedon. Această culegere s-a păstrat în două redactări, amîndouă dedicate episcopului Ștefan de Salona și cu puțin posterioare anului 500. Ulterior, la cererea papei Hormisdas (514-523
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
între care Etna și unele izvoare calde de lîngă Grenoble) și cele șapte minuni făcute de mîna omului (Arca lui Noe, zidurile Babilonului, Templul lui Solomon etc.). Ne-au rămas doar fragmente dintr-un Comentariu la Psalmi. A tradus în latină, spune el, Patimile celor șapte tineri adormiți din Efes. Dar cum această povestire hagiografică există în greacă și în siriacă, „traducerea” trebuie să fi fost transpunerea fie a unei povestiri orale a unui pelerin care fusese în Orient, fie a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
din Efes. Dar cum această povestire hagiografică există în greacă și în siriacă, „traducerea” trebuie să fi fost transpunerea fie a unei povestiri orale a unui pelerin care fusese în Orient, fie a unui text siriac care fusese tradus în latină pentru a fi folosit chiar de Grigorie. Ca scriitor, Grigorie de Tours se situează la sfîrșitul epocii clasice; el nu e conștient, precum Grigorie cel Mare, Cassiodor sau Isidor de Sevilia, de faptul că trebuia să salveze ce se mai
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
opună prin păstrarea ceremoniei tradiționale cu o singură cufundare; ne-a mai parvenit apoi un mic tratat Despre Paști (De Pascha), referitor la modalitatea de calcul a Paștilui. Folosind culegerile răspîndite în secolul al V-lea, Martin a tradus în latină Maximele Părinților din Egipt (Aegyptiorum Patrum sententiae) și i-a încredințat o sarcină analoagă discipolului său Pascasius, care a tradus întrebările și răspunsurile Părinților din Egipt (Interrogationes et responsiones Aegyptiorum Patrum). A tradus și Canoanele sinoadelor Sfinților Părinți din Orient
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
între 386 și 409; din cele mai multe s-au păstrat doar fragmente în greacă sau în versiuni siriece sau armene (mai ales în scrierile lui Sever de Antiohia și ale lui Timotei Eluros). însă trei dintre ele au fost traduse în latină de Ieronim și au supraviețuit în epistolarul acestuia sub forma epistolelor 96 (scrisoarea festivă din 401), 98 (din 402) și 100 (din 404). Teofil combate aici unele opinii pe care i le atribuie lui Origen: astfel, potrivit epistolei 96, Origen
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
tezele condamnate de Teofil ori n-au fost susținute niciodată de Origen, ori reprezintă deformări absurde ale teologiei acestuia, după care e greu de spus că ar fi fost făcute cu bună-credință. în epistolarul lui Ieronim s-au păstrat în latină și alte scrisori ale lui Teofil, referitoare tot la controversa origenistă; e vorba de epistolele 87, 89, trimise lui Ieronim în 400; 90 (adresată lui Epifanie în același an); Teofil îi informează despre măsurile pe care le-a luat împotriva
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
era probabil decît o antologie de fragmente antiorigeniste din operele lui Teofil. în sfîrșit, excelenta reputație de care se bucura Teofil în cercurile monastice egiptene este atestată și de apoftegmele ce-i sînt atribuite în colecția greacă și în cea latină (cf. p. 000). Putem aminti aici și o Viziune a lui Teofil, conservată în mai multe versiuni, în arabă, siriacă și etiopiană, din text rezultînd că ar fi scrisă de Chiril al Alexandriei pe baza unei povestiri a unchiului său
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
bună ediția B. Krusch, Studien zur christlich-mittelalterlichen Chronologie, Leipzig, 1880, pp. 220-226), fragmente de epistole emise de sărbători și din alte scrisori (53-64), fragmente de omilii (65-68); ibidem, 197-200, apoftegmele care îi sînt atribuite de tradiția greacă (pentru apoftegmele în latină, de altfel nu întotdeauna similare, cf. PL 73, 771.801. 858-61.872.957.961). Scrisorile traduse de Ieronim pot fi găsite în epistolarul acestuia (cf. p. 000). Pentru indicații mai precise privind edițiile de texte și fragmente trebuie consultat CPG
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
vremurilor și născut de o femeie după trup la sfîrșitul vremurilor. Scrierea e dovada unei doctrine mature și sigure și a unei exprimări pe măsură. Scoliile privitoare la întruparea Unului-născut există doar fragmentar în grecește, însă avem vechea traducere în latină a lui Marius Mercator, o versiune armeană și una siriacă. E vorba de o serie de chestiuni cristologice a căror examinare începe cu explicarea numelor Cristos, Emanuel și Isus, după care se trece la discutarea termenilor ce pot fi folosiți
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
i se atribuie slava Logosului, și nu ca o uniune a celor două naturi potrivit cu fiecare ipostas în parte. Problematica și limbajul determină situarea textului după 431. Au rămas doar fragmente în greacă și în siriacă (și un fragment în latină, care conține probabil începutul operei) dintr-un tratat Contra sinuziaștilor, adică a apolinariștilor radicali care considerau că trupul lui Isus Cristos e alcătuit din substanță divină. Tot fragmente s-au păstrat dintr-un tratat Contra celor care afirmă că nu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Schwartz o pusese la îndoială), chiar dacă Dionisie a văzut și o elaborare ulterioară a acestuia, care conținea anii 437-531. Falsificări ulterioare sînt în schimb un Prolog la calculul Paștilui și o Epistolă către papa Leon dedicată aceluiași subiect, amîndouă în latină (scrisorile 86 și 87 ale lui Chiril). Bibliografie. O ediție critică a epistolelor sărbătorești în curs de apariție sub îngrijirea lui P. Évieux, cu o importantă introducere generală, traducere franceză, introduceri și note la fiecare epistolă: Cyrille d’Alexandrie. Lettres
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Nestorie, a devenit una din cele mai vestite omilii din Antichitate dedicate Fecioarei Maria; autenticitatea acesteia a fost însă contestată de E. Schwartz), 5, 6 (contra lui Ioan de Antiohia), 7 (rostită înainte de arestarea lui Chiril), 8 (fragment, păstrat în latină în documentele de la Efes). Omilia 3, dedicată întrupării, a fost rostită la Alexandria după o predică a episcopului Pavel de Emesa; tot întruparea e și tema omiliei 15. Omiliile 8 și 12 fac parte din ciclul consacrat Evangheliei după Luca
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
legate de trecerea Bisericii armene la concepția monofizită. Succesul lui Chiril în cadrul creștinismului etiopian, tot de tendință monofizită, este dovedit de culegerea care îi poartă numele, Qêrellos, o compilație alcătuită din texte scrise de el și de alți autori. în latină, multă vreme au circulat doar texte referitoare la controversa nestoriană și la conciliul de la Efes, traduse chiar la cererea lui Chiril ori la Roma (printre traducători s-au numărat Marius Mercator și Arnobiu cel Tînăr); doar progresiv, și în special
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
manuscris din corpusul pseudohrisostomic (și în traducere siriacă, tot sub numele lui Ioan Hrisostomul) și publicate de F. Nau. Fr. Loofs publică zece scrisori complete ale lui Nestorie și fragmente din alte cinci. în documentele de la Efes, în greacă și latină, s-au păstrat două scrisori din 429, adresate papei Celestin, unde Nestorie protestează împotriva ideii că în Cristos cele două naturi sînt indistincte și, în prima, contra atributului Theotokos; apoi două epistole către Chiril, dintre care prima este un răspuns
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
iulie 431, de la Efes, împăratului Theodosius al II-lea pentru a protesta împotriva inițiativei sinodale a adversarilor. O epistolă către Teodoret al Cyrului a fost extrasă din Actele conciliului și publicată de E. Schwartz. Alte două scrisori, păstrate numai în latină, adresate unor înalți funcționari de la curte, sînt compuse cînd dramaticele evenimente de la Efes din iulie-august 431 sînt în plină desfășurare (a doua cînd Nestorie este deja arestat). Dinainte de Efes datează o a treia epistolă către Celestin și una către patriarhul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
lista de opere ale lui Nestorie alcătuită de mitropolitul nestorian de Armenia Ebed Jesu (mort în 1318): era vorba de o autoapologie care prezenta biografia lui Nestorie și conținea critici severe referitoare la procedeele folosite la Efes. Fragmentul principal, în latină, provine din ceea ce editorii moderni au numit Synodicon contra Tragediei lui Irineu; e vorba de o culegere de epistole în latină referitoare la controversa nestoriană, scrise de episcopi și păstrate în al doilea codice de la Montecassino ce cuprinde actele conciliului
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
autoapologie care prezenta biografia lui Nestorie și conținea critici severe referitoare la procedeele folosite la Efes. Fragmentul principal, în latină, provine din ceea ce editorii moderni au numit Synodicon contra Tragediei lui Irineu; e vorba de o culegere de epistole în latină referitoare la controversa nestoriană, scrise de episcopi și păstrate în al doilea codice de la Montecassino ce cuprinde actele conciliului de la Efes. A fost alcătuită după moartea lui Iustinian de un autor care voia să combată Tragedia, o scriere în apărarea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
un teopaschit, adică un teolog din tabăra lui Chiril care, potrivit punctului de vedere al lui Nestorie, admite că Dumnezeu însuși a suferit în patimile lui Cristos. în schimb, sînt scrise după moartea lui Nestorie - deși au fost transmise în latină sub numele său - cele douăsprezece contraanatematisme menite să combată anatematismele lui Chiril. Cartea lui Heraclid era cunoscută din mențiunile făcute de autori mai vechi: puțin după 540, călugărul nestorian Bar Edta afirmă că l-a învățat pe dinafară; în a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
et de trois appendices: Lettre à Cosme, Présents envoyés d’Alexandrie, Lettre de Nestorie aux habitants de Constantinople, Letouzey et Ané, Paris, 1910 (retip. Farnborough, 1969), pp. 5-332. Omilii grecești despre ispitirile lui Cristos: ibidem, pp. 335-358 (în greacă și latină). Epistola către locuitorii din Constantinopol: ibidem, pp. 370-377 (trad. fr. din siriacă). Studii: L. Abramowski, Untersuchungen zum Liber Heraclidis des Nestorie (CSCO 242), Secrétariat du CSCO, Louvain, 1963; L. Scipioni, Nestorio e il concilio di Efeso. Storia dogma critica (Studia
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Nestorie, în urma unor tratative cu Chiril, a ajuns la formula de uniune din 433, care a fost acceptată treptat de marea majoritate a episcopilor din tabăra sa. în Actele conciliului de la Efes și în Synodicon contra Tragediei lui Irineu (în latină) s-au păstrat numeroase scrisori ale sale. Semnalăm epistola trimisă lui Nestorie în 430 împreună cu copia scrisorilor de protest împotriva tezelor acestuia, pe care Ioan le primise de la papa Celestin și de la Chiril al Alexandriei (cf. p. 000). în termeni
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]