2,362 matches
-
pentru a-i avea aliați contra mongolilor, lucrul acesta era împreunat cu mulțime de greutăți și de neajunsuri. C-un cuvânt, Bulgaria și Macedonia nu s-au mai cucerit pentru catolicism, nici au fost supuse uniunii cu Roma. Progresele și laurii lui Vatatzes nu-i dădeau liniște papei, mai cu samă când începură a submina mai primejdios tronul din Constantinopole. Deci în an[ul] 1240 ordinul predicanților din Ungaria primi poruncă să propovăduiască cruciata contra lui Vatatzes, ce e și dușmanul
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
minoriților. Reardicarea episcopiei Milcoviei. Episcopia, înființată pentru Cumania la începutul anului 1228 și ocupată pe atunci de priorul dominicanilor Theodoric, episcopie care-și împrumută mai târziu numele Milcovia de la micul pârâu Milcov, ce șerpuiește între Moldova și Valachia, culese puțini lauri și trăgăna din contra o existență mizeră în mijlocul invaziilor mongolice, a războaielor cu tătarii și a durerilor de facere a statului Țării Românești. Crud pustiită, cu bisericile și zidirile risipite din temelie, dezbrăcată de posesiunile, veniturile și drepturile ei, ea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
deodată în sufletul nostru imaginea armei de omor ce ucide pe ascuns, cu tot sinistrul pe care-l poate produce această idee în noi. În Mignon a lui Gothe se înseamnă o țară misterioasă "în care mirtul stă liniștit și laurul sus". Accentul simbolic trebuie să aducă înaintea sufletului nostru intuițiunea acestor antiteze, cari în ele poartă și semnificarea predicatelor lor. Prin mijlocul tonului vrem să vedem cum trece dinaintea ochilor spiritului nostru acel mirt misterios, cu înțelesul său etic, și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Accentul simbolic trebuie să aducă înaintea sufletului nostru intuițiunea acestor antiteze, cari în ele poartă și semnificarea predicatelor lor. Prin mijlocul tonului vrem să vedem cum trece dinaintea ochilor spiritului nostru acel mirt misterios, cu înțelesul său etic, și acel [laur] destinat mărirei omenești, simbolul gloriei. Dar și diferitele raporturi în cari e cugetat un obiect trebuie ca accentul 399 v simbolic să-l predea totdeuna sufletului nostru. Crucea va avea o altă coloare a tonului când va semnifica moartea martiriului
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
prin esactitatea istorică. Și acela care ar putea constata prin cercetări nu numai costumul unui olandez din evul mediu, ci până și costumul specific ce era obicinuit în Amsterdam în timpul cutare și cutare, acel[ui]a i s-ar cuveni lauri în caz daca poetul ar fi avut nenorocirea de-a face din una din figurile sale un cetățean din Amsterdam. Am putea fi așa de fideli în astă privință încît, vorbind cu Leporello, ar fi o adevărată rușine. Asta se
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
a lui Wendell White și - mai puțin meritat - asupra a trei oameni cu pensiile deja asigurate. Recompensa șefului Parker pentru martorul său model: un transfer la echipa de detectivi, adică o promovare extraordinară. Cu examenul de locotenent deja luat cu lauri, Într-un an se va putea prezenta drept detectiv locotenent E.J. Exley. Green ieși din birou. Acolo intrară Ellis Loew și Gallaudet. Loew și Parker Începură să discute. Gallaudet deschise ușa. — Domnule sergent Vincennes, vă rog... Apoi În difuzor se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
seara cea mare. De când el se întorsese din New Orleans, fuseseră amândoi mult prea ocupați pentru a se bucura unul de celălalt, iar ea abia dacă avusese timp să flirteze cu el. Dar se putea odihni pe un pat de lauri în această seară și avea toate intențiile de a se odihni alături de el. Ea privi audiența cu un zâmbet mulțumit. Unde dracu’ era Ashling? Aha, acolo. Lisa dădu din cap, era timpul pentru buchet. După discursuri, petrecerea se desfășura intens
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
poeți de-mi place.../ Nu mă-njosesc la versuri, nici nu pot a le face - I 9). Ei îl socotesc Un egoist de frunte, interesat, venal,/ Un curtizan nemernic de tron imperial,/ Împărțitor de ode în veci lingușitoare,/ Nesațios de lauri, de bani și de onoare, ba chiar un simplu scamator capabil să-i înșele pe toți cu falsul lui talent. Zoil își propune să demaște așa-zisa impostură prin care poetul și-ar fi însușit versurile unui sclav mut, iar
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
morții. După cum observă Sarmiza, el e slab, suferind și gingaș, și pare stins/ De-abea stă pe picioare, cu greu se mai răsuflă (V 1). Slab, ostenit, înghețat, cu părul sur, exilatul înaintează încet, cuprins de fiori și primește cununile de lauri - aduse de geți drept răsplată pentru purtarea lui pe câmpul de luptă - ca pe niște coroane funerare (V 2). Pătruns de fiori de moarte, el se simte străin pe vecie de aste țărmuri sălbatice, mortale. Rememorând felul cum a plecat
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
mai lucizi decât noi. Poate că tocmai de aceea, nesuportând ,,poveștile”, au optat pentru calea directă - chiar dacă tragică - a poeziei rechizitoriale. Să-i judecăm diferențiat, să nu-i includem În categoria eroilor de circumstanță. Ei merită din plin coroană de lauri”. ,,...Că autorul (Alexandru Malin Tăcu) a avut - pe drumul creației - atât conștiința de sine (recte: a valorii sale), cât și previziunea În legătură cu destinul său tragic, nu Încape discuție; Înseși mărturiile rămase reprezintă argumente”, pledează poetul Ioanid Romanescu. Și argumentează: ,,Iată
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
a-si regăsi numele ,,adunat pe-o carte”. Este vorba de Constantin Vica, al cărui volum de versuri Intersecția frică de moarte a văzut lumina tiparului la Editură ,,Cronică” În decembrie 1997 (și de atunci nu a Încetat să culeagă lauri) și de Marioara Baciu, o prozatoare la care nu știi ce să admiri mai Întâi: forță scriiturii, subtilitatea compoziției, minuțiozitatea detaliului relevant, imaginația strălucitoare sau curajul de a-si irosi nopțile adolescenței migălind ,, Împerecheri ciudate de slove” și dând consistentă
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
vrerea zeilor? Mai ales într-o zi ca asta. Se răstește la fete: — Ia nu mai stați cu mâinile-n sân și puneți repede de frecați două bețe uscate ca să reaprindem focul cât mai repede. Ar trebui să aducem niște laur cărunt de pe altarul troian, murmură nemulțumită Claudia. — Nu e timp, o repede Occia. Important e ca focul să ardă din nou. Le gonește pe toate din cămară: — Hai, ieșiți afară! Preotesele se bulucesc spre ușă, ca un cârd gălăgios. În urma
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
închide și răsucește cheia în broască. Le aude pe fete frecând de zor, unul de altul, două bucăți de lemn sfânt. Trage aer pe nări. Bun! Se simte deja mirosul de fum. — Dați acum fuga și faceți rost de niște laur, poruncește. Flacăra aprinsă va căpăta iarăși putere. O cheamă pe Tullia lângă ea. — N-am cum să te scap de bici, fata mea, o mustră. Tânăra hohotește de plâns. O bate încurajator pe spate și of tează. Chiar n-are
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
după femeia care a fost a ta și nu mai e, după tinerețea pierdută, plin de invidie față de cei ce mai pot încă. Își ridică greoi capul și privește intrigat în jur, la toga întinsă pe jos, la coroana de lauri de lângă ea, la cupele răsturnate. De unde au apărut? Nu reușește să se dumirească. Cine a mai fost cu el în încăpere? Amețit, între vis și realitate, începe să închege în minte frânturi de imagini. Ieri s-a întors din campanie
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cere să-ți sacrifici fericirea personală și să-ți pui viața în slujba Statului. Înghite în sec. L-a convins să se întoarcă. Ca să-și ascundă lacrimile, încearcă să glumească: — M-am ploconit în fața preotesei lui Apollo, i-am oferit laur și am sărutat pământul din fața ei. Mormăie posac: — Știi cu ce m-am ales? Iulius Agrippa ridică neștiutor din umeri, deși bănuiește. — Am avut parte de cel mai josnic și dezgustător spectacol din viața mea. Am stat eu - om sobru
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de cel mai josnic și dezgustător spectacol din viața mea. Am stat eu - om sobru și respectabil - să mă uit prostit cum dă pe gât pahar după pahar de apă, chipurile sfântă, și cum rumegă ca o vacă frunzele de laur pe care i le adusesem. Voi nu cunoașteți delirul ca stare sufletească, reflectează melan colic Agrippa. — S-o fi văzut despletită, holbând ochii și bâțâind din trepied. Parcă-și ieșise din minți. Nebună în toată puterea cuvântului, rostind vorbe fără
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
plesnească. Dintr-odată, la câțiva metri de zidul exterior, se opresc din nou. De data aceasta drumul le este barat de un grup compact de băieței și fetițe, în picioarele goale și cu frunțile încununate de coronițe din frunze de laur. Nero zâmbește nostalgic văzându-i pe micuții camilli și camillae cum treapădă de nerăbdare să fie chemați mai repede să-i ajute pe preoți. Grațioși, cu părul aranjat grijuliu de mămici, bunici și doici iubitoare, respiră cu toții o eleganță inocentă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mulțimea adunată în interiorul incintei sacre. Majoritatea sunt rude, prinse în păienjenișul legătu rilor matrimoniale pe care principele le-a țesut în jurul familiei imperiale. Nu prea reușește să le distingă trăsăturile, căci soarele îi vine drept în ochi. Iar coroanele de laur le maschează părul și o parte din față. Unde mai pui că aproape toți bărbații sunt proaspăt rași! Vestalele continuă să înconjoare altarul. Nu-i stă în putere s-o iden tifice pe Asinia. Își aduce în schimb aminte cum
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de lung și plictisitor. Mai bine s-ar mulțumi să omoare animalele și gata, nu să-i țină atâta în picioare! A început și soarele să bată cu putere. Simte cum îi arde creștetul. Nici măcar nu are o cunună de lauri să-l protejeze cât de cât. A venit prea târziu ca să mai găsească vreuna. Ar fi indecent să se acopere cu toga, din moment ce nu oficiază. Neavând încotro, ascultă absent litania interminabilă pe care o recită Augustus: — Sub pavăza Ta ocrotitoare
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
fel de asigurare a complicității, un angajament, o dovadă de loialitate. Se tulbură. Loialitate? Față de ce? Suspină. Nu știe. Își întoarce istovit privirea spre altar. Lângă Augustus se află acum o micuță camilla. Împăratul îi aranjează cu tandrețe coronița cu lauri pe căpșor. Alături de ei un bărbat se roagă cu brațele înălțate. O mișcare a mâinii îi dezvelește creștetul. Tiberius îl recunoște imediat. Quinctius Caecilius Metellus. Senator. Nu s-a ridicat niciodată până acum la demnitatea de consul și pare să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Bill; apoi Yellowstone, cel mai mare parc din lume, în suprafață de 867.000 ha; și Salt-Lake-City, orașul Mormonilor. A mai trecut prin Utah și, în fine, a ajuns în California, „Țara făgăduinței" despre care spunea „California este cununa de lauri pusă pe capul unui popor format din aluatul adus de toate popoarele lumii". A descris California și orașul San Francisco în genul unui maestru pelerin, oferind un vast conținut de informații legate de evoluția acestui stat sub toate aspectele. În
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
1 octombrie 1926. La scurt timp după numirea în învățământul agricol superior a primit o bursă de studii pentru specializare în economie agrară la Politehnica din Zürich și apoi la Uniunea Plugarilor Elvețieni din Brugg. Aici a studiat cu Ernest Laur, un foarte mare specialist în economie agrară. Specializarea sa în Elveția l-a consacrat definitiv în domeniul acestei științe, care în paguba agriculturii și a țării a fost mereu marginalizată. La înființarea ICAR, în anul 1929, primul său director, eminentul
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
elvețieni din Wisconsin De numele Wisconsin mă leagă o dulce amintire din Elveția. După ce mi-am luat doctoratul în 1925 la Viena, am venit pentru specializare la politehnica din Zürich și la Uniunea plugarilor elvețieni de sub conducerea distinsului prof. Ernest Laur. În cursul său se referea foarte des la viața plugarilor elvețieni colonizați în alte țări. Menționa elvețienii de la Saba în Antilele Olandeze, viticultori minunați. Mulți erau însă în America și în special în Wisconsin, cei care au adus secretul minunatelor brânzeturi
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
meu profesor. Constant cu plăcere că ei urmăresc de aproape activitatea Uniunii plugarilor elvețieni de la Brugg. Venind aici, ei au dovedit încă o dată vechea și înțeleapta zicătoare că „omul sfințește locul”. La despărțire un vivat puternic pentru Elveția și pentru Laur. Din nou în Iowa. Un polițist extrem de amabil. Expoziția agricolă din Ames La 16 Mai intrăm în Iowa. Călătorie lungă dar instructivă și frumoasă. Aici la granița Iowei avem impresia că intrăm în țară la noi. Fericită țară în care
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
de bună calitate, poate era ceva de Gabrieli, iar efectul sonor era de un gust mai sigur decât cel vizual. La dreapta, o altă figură feminină Îmbrăcată În catifea stacojie, cu o centură albă, iar pe cap o cunună de lauri, și alături o balanță aurită. Agliè ne explica Întruna diferitele referințe, dar aș minți dacă aș spune că i-am acordat toată atenția. Mă interesa expresia multora dintre invitați, care treceau de la un simulacru la altul cu o atitudine reverențioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]