3,457 matches
-
Dacă asta e tot ce poate să ofere bolnavul, febra ar putea reveni iar și iar. Odată expus febrei, rezistența suferindului este diminuată. Se poate aștepta la alte atacuri, poate chiar mai violente, care să survină fără veste. Nici chiar leacul nu este întotdeauna infailibil. îl izolează totuși pe bolnav de răul cel mai mare pe care îl poate produce Efectul. Asta dacă nu-l omoară. Printre Dimensiunile Interioare ale fiecărei victime atinse de febră stă și pândește câte un set
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
o cu totul altă lume. Fără Lia, fără prelucrările lor de la partid, fără gândul că am de pierdut ceva dacă ajung sau nu inspector-șef pe județ. Mă aruncasem, conștient, în lumea aceea de risipă, ca și cum experimentam pe mine un leac nou, o otravă sau un întăritor grozav, ale cărui riscuri sau beneficii, neștiute, mă sileau doar să trăiesc alandala, fără iluzii, fără avânturi, fără nimic din ceea ce ar fi putut să-mi tulbure plăcerea pură a fiecărei clipe. Descoperisem o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
nu pentru că trec, se adună anii. Bătrân doar pentru că simt că mi-au mai rămas atât de puține neștiute. Și toropeala de-a nu mai cuteza să le aflu. La policlinică, ieri, să-mi prescrie rețeta pe luna în curs. Leacuri pentru trigliceride și HTA, amicele mele de mai bine de doi ani de zile. Lume multă. Zumzet. Aer greu. Discuții felurite. Figuri cunoscute ca dintr-o pâclă a amintirii. Contururi de foști, îmbătrâniți, împovărați de boli, de uitare. Bățoși, totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
pregătit pentru buimăceala pierderii acelei povestiri. Sufletul însă nu voia să știe că eu eram pregătit. A gemut și s-a zvârcolit în mine încă multă vreme, ca și cum o rană profundă nu mai voia să se lase închisă, cu oricâte leacuri aș fi oblojit-o. De parcă ar exista aievea leacuri pentru părăsirea ta în fața Lumii. Despărțirea de Ester, o simțeam întruna, era o astfel de rană. O credeam ostoită pentru ca deodată, la răstimpuri neprevăzute, să țipe iarăși, lovită din senin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
voia să știe că eu eram pregătit. A gemut și s-a zvârcolit în mine încă multă vreme, ca și cum o rană profundă nu mai voia să se lase închisă, cu oricâte leacuri aș fi oblojit-o. De parcă ar exista aievea leacuri pentru părăsirea ta în fața Lumii. Despărțirea de Ester, o simțeam întruna, era o astfel de rană. O credeam ostoită pentru ca deodată, la răstimpuri neprevăzute, să țipe iarăși, lovită din senin de cine știe ce gând pustiu sau amintire zburătăcită sau gest crezut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
astfel de rană. O credeam ostoită pentru ca deodată, la răstimpuri neprevăzute, să țipe iarăși, lovită din senin de cine știe ce gând pustiu sau amintire zburătăcită sau gest crezut uitat, să doară și să sângereze ca și cum nu mai există în vecii vecilor leacuri pentru vindecare. Coborârea poate fi un astfel de leac. Dar nu-ți aparține. Tămăduitorul nu ești tu. Tu ești doar rana. Crusta sub care mereu sângerează o pală de suflet. Am pierdut acea povestire așa cum îți dispar, din senin, amintirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
răstimpuri neprevăzute, să țipe iarăși, lovită din senin de cine știe ce gând pustiu sau amintire zburătăcită sau gest crezut uitat, să doară și să sângereze ca și cum nu mai există în vecii vecilor leacuri pentru vindecare. Coborârea poate fi un astfel de leac. Dar nu-ți aparține. Tămăduitorul nu ești tu. Tu ești doar rana. Crusta sub care mereu sângerează o pală de suflet. Am pierdut acea povestire așa cum îți dispar, din senin, amintirile. Știi doar că ai putea să-ți amintești câte ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
o cu totul altă lume. Fără Lia, fără prelucrările lor de la partid, fără gândul că am de pierdut ceva dacă ajung sau nu inspector-șef pe județ. Mă aruncasem, conștient, în lumea aceea de risipă ca și cum experimentam pe mine un leac nou, o otravă sau un întăritor grozav, ale cărui riscuri sau beneficii, neștiute, mă sileau doar să trăiesc alandala, fără iluzii, fără avânturi, fără nimic din ceea ce ar fi putut să-mi tulbure plăcerea pură a fiecărei clipe. Descoperisem o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
lui. Doctorul Mendoza, care se Îndoia de capacitatea mea de a mă ține pe picioare mai mult de o jumătate de oră, mă avertizase că alergătura presupusă de o nuntă și de toate preparativele ei nu era cel mai bun leac pentru cineva care fusese pe punctul de a-și lăsa inima În sala de operații. — Nu vă faceți griji, l-am liniștit eu. Nu sînt lăsat să fac nimic. Nu mințeam. Fermín Romero de Torres se erijase În dictator absolut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Crăciune! C: Ce-i, mă, ce vrei?! Eu sunt nene cu tine, mă?! Ia, vezi, că-ți dau una! Să-mi spui domnule Crăciun! Copilul: Domnul Crăciun, am venit la domnia voastră că mama-i bolnavă la pat, și-i trebuie leacuri, și n-avem bani, că nu ne-ajung nici de mâncare. C: Ce?! Bani?! Pleacă de-aici, mucosule, până nu-ți dau două ciomege pe spate. Leneșilor, la muncă cu voi! (spre sală): Auziți, să-i dau bani! Da’ eu
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
laminate și nu crescute din pământ) ocupă partea dinspre stradă a grădinii, de-a lungul gardului de uluci, căptușindu-l pe dinăuntru cam cu un metru, În lățime. În timp ce te tot Întrebi de numele plantei respective, de utilitatea ei de leac sau de hrană sau de dublură a gardului (știai mai demult că pentru așa ceva se folosește dracila, dar nu părea să fie tocmai asta), bătrânul Își amintește lucruri care pentru el nu vor trece niciodată În uitare. Chiar adaugă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
le primească la timp! N-aveți grijă, le va primi la timp. Rămâneți cu bine, ne vedem luna viitoare! Mergi cu bine! Drum bun! În timpul acesta, la Polul Nord, Moș Crăciun era într-adevăr bolnav de vreo câteva săptămâni și niciun leac nu reușise să-l vindece. Toți supușii săi erau triști, iar soția sa era foarte îngrijorată. Într-o dimineață, Moșul stătea în pat, abătut și cu aer bolnav, când soția sa intră în camera lui. Am un leac nou pentru
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
și niciun leac nu reușise să-l vindece. Toți supușii săi erau triști, iar soția sa era foarte îngrijorată. Într-o dimineață, Moșul stătea în pat, abătut și cu aer bolnav, când soția sa intră în camera lui. Am un leac nou pentru tine în dimineața aceasta, trebuie să-l încerci! Trebuie să te însănătoșești, mâine e timpul să pornești la drum cu daruri pentru copii. Nu mai vreau niciun leac, oricum sunt inutile! N-am să mai pornesc cu daruri
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
bolnav, când soția sa intră în camera lui. Am un leac nou pentru tine în dimineața aceasta, trebuie să-l încerci! Trebuie să te însănătoșești, mâine e timpul să pornești la drum cu daruri pentru copii. Nu mai vreau niciun leac, oricum sunt inutile! N-am să mai pornesc cu daruri pentru copii, nu mă mai țin puterile, am îmbătrânit. E timpul să mă retrag, spuse Moșul și rămase cu ochii privind în gol, întristat. În timpul acesta pătrunse în cameră un
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
a-și reveni, una dintre tinerele fete s-a apropiat de el și i-a spus că ceea ce sufreise era o pedeapsă pentru nesupunerea sa față de acea putere înaintea căreia toate ființele se pleacă; și că nu există decât unsingur leac pentru rănile ce i se făcuseră, iar acesta era să bea din apele Dragostei. Apoi l-au părăsit. Rinaldo, slăbit, cu trupul îndurerat, s-a târât către un izvor ce curgea în apropiere, și, simțindu-și cura uscată de sete
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
ea a întâlnit un țăran călare, pe care l-a rugat s-o ajute să ducă un rănit la un adăpost sigur. Pe urmă, a pregătit plantele zdrobindu-le între două pitre și le-a pus pe rana lui Medor. Leacul acesta a refăcut curând, într-o oarecare măsură, puterile rănitului, care, înainte de a se lăsa ridicat de acolo, i-a pus să acopere cu pământ și iarbă trupul prietenului său și al prințului. Pe urmă lăsându-se în voia binefăcătorilor
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
aprige prigoane sau grele bătălii pe care le-au purtat ostașii crucii cu lupii beznelor, lipsiți de lumina cerului, rătăcitori în noapte ca într-o afundă pădure fără cărări, turmentați de noi cuceriri pământești. Câte crime înfiorătoare, câte răni fără leac au adus Patriei și Neamului, ucigându-i pe legionari și veșnic osândindu-i, politicienii de ieri, carliștii, antonescienii apoi comuniștii, fiare cu ochi întunecați de ură, azi o lume moartă, nedorită, rămasă undeva departe, întrun afund de ocean îmbăiat în
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
a vorbit tainic: ― Lasă că îl fac eu să doarmă neîntors cât îi noaptea de lungă. Am eu ac de cojocul lui. Fie el cât de mițos. Este o țigancă care știe și toca-n cer! A găsi ea un leac și pentru bărbatul tău!... Și dacă s-a adeveri gândul meu, atunci nu care cumva să-ți întorci vorba, căăă... ― Daaa... n-am zis că vin bădie, chiar dacă... - a lăsat prefăcuta vorba la jumătate.... ― Ai s-o faci, fiindcă și
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
prefăcuta vorba la jumătate.... ― Ai s-o faci, fiindcă și tu mă vrei, da’ n-o spui - a răspuns el strângându-i mâna. Mâine seară să mă vestești dacă nu-i vreo primejdie pe aici. Voi veni și poate aduc leacul care trebuie, ca să-ți liniștești bărbatul... ― De ce nu te cumințești matale, bădie? Vrei să se întâmple vreo nenorocire? ― Nu te teme. Nu se va întâmpla nimic... În acest răstimp, hangiul și-a terminat treburile prin beci. După ce a tras o
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
întrebat-o aproape scrâșnind: ― Da’ cum ne-a fost vorba, Zaura? ― Te-oi ruga de iertăciune, scumpule, da’ abia acum am putut să capăt buruiana ceea. ― Și când mai faci fiertura? ― Până ți-oi da în cărți, îi gata și leacul. Leagă calul la umbră și adu-i niște otavă, că este gata cosită la cotul drumului. După asta, vino pe prispă. Ca hipnotizat - el, care nu se lăsa pe mâna nimănui - a urmat vorbele țigăncii cuvânt cu cuvânt... Când a
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
cu grijă într o basma și a plecat să vadă de doctorie... După o vreme, care lotrului i s-a părut un veac, s-a întors cu o oală în care aburea fiertura cu pricina... ― Iaca că îi gata și leacul. ― D-apoi cum am să merg eu călare cu oala plină cu zeamă în brațe? ― Nu te grăbi, caaa.... Întâi să se răcească și am s-o pun într-un ulcior. Așa cere rânduiala. Până una-alta, să-ți spun
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
să te ascult. Poate altă dată. Acum mă grăbesc, fiindcă am și alte treburi. Dă-mi fiertura. Cât ai bate din palme, țiganca i-a adus un ulcior încă fierbinte, cu dop de ciocălău. ― Ia-l și să fie de leac. Ai grijă, zmeule! Nu uita să-mi aduci ulciorul, că mi-a mai trebui și pentru alt mușteriu. ― Fii fără grijă. Am să ți-l aduc. A pornit glonț către bordeiul din pădure, pentru a aștepta vești de la hangiu. Mai
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Am venit fiindcă nu ai mai trimis băiatul să mă cheme. ― Da’ nu ți-am făgăduit, bădie. ― Nu trebuie să-mi făgăduiești nimic, ci vreau să fii a mea! Așa că mâine seară am să vin la han, să-ți aduc leacul de care ți-am pomenit. Trimiți băiatul mai devreme la mine numai dacă este vreo primejdie. ― Mă bagi în păcat, bădie! De ce vrei să... Celelalte cuvinte au fost zăvorâte cu un sărut arzător. Apoi lotrul i-a umplut cofa cu
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
privesc. La auzul acestor vorbe, ștrengărița și-a înălțat ochii de azur spre înalturi pozând în Afrodita... Lotrul a băgat mâna în trăistuța pe care o purta în bandulieră și a scos ulciorul cu fiertura primită de la Zaura. ― Uite aici leacul pentru bărbatul tău. În fiecare seară îi pui în băutură sau în mâncare doar o linguriță din ea - nu mai mult - și să vezi cum doarme neîntors până dimineață. Încearcă și să-mi spui cum s-au petrecut lucrurile când
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
glas tremurat. ― Da’ ce-i cu tine? - a întrebat-o lotrul cu îngrijorare. ― Nu-i nimic. Doar că m-ai lăsat... și nu ai mai venit, atâtea zile! ― Am avut treburi, da’ spune-mi, fiertura adusă de mine îi de leac? ― Dacă nu era cum trebuie, nu te așteptam - a răspuns ea, privindu l în ochi. ― Atunci, mâine seară, înainte de primul cântat al cocoșilor, te aștept la portiță. Să vii! ― Am să... - nu și-a sfârșit ea vorba, lăsând mâna moale
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]