8,145 matches
-
din București (licențiat în 1909) și își va susține doctoratul în litere la Universitatea din Cluj (1920). Funcționează între timp ca profesor suplinitor de limba și literatura română la Târgoviște (1910-1913). Își continuă studiile în Franța, la Sorbona, fiind concomitent lector de limba română la Catedra profesorului Mario Roques. Revenit în țară, este numit profesor la Liceul „N. Filipescu” de la Mănăstirea Dealu. Participă ca voluntar în războiul din 1916-1918, funcționează, scurt timp după aceea, ca profesor suplinitor la Galați (1918), apoi
GIUGLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287284_a_288613]
-
, Vasile (21.II.1914, Gârbovățu de Jos, j. Mehedinți - 9.IX.1999, București), prozator. După studii liceale la Cluj și Brașov, urmează Facultatea de Drept a Universității din Cluj, unde obține doctoratul în drept și științe economice (1942), devenind lector (din 1948, profesor) la Catedra de politică și legislație socială. Ocupă funcții de consilier în mai multe ministere, iar din 1966 este profesor de dreptul muncii și drept economic în Ministerul de Construcții. După 1989 este ales deputat (1990-1992) și
GIONEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287281_a_288610]
-
1996 (în colaborare cu Yvonne Goga). Repere bibliografice: Tașcu, Poezia, 121-125; Adrian Popescu, „Alb pelerin”, ST, 1978, 1; Aurel Sasu, „Efebul din lumină”, „Făclia”, 1980, 10314; Horia Bădescu, Accesul la expresivitate, TR, 1983, 20; Adrian Marino, Intertextualitatea, TR, 1986, 27; Lector, „Soclul de umbră”, RL, 1986, 47; Adrian Popescu, Elegii bine temperate, „Tribuna Ardealului”, 1992, 48; Poantă, Dicț. poeți, 91-92; Tanco, Dicț. lit. Bistrița, 173-174. M.Pp.
GOGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287304_a_288633]
-
Gorcea, tâmplar. Absolvent al Liceului „Sf. Sava” (1959) și al Facultății de Filologie a Universității din București (1964), și-a luat doctoratul în filologie în 1973, cu teza Problematica genurilor în proza secolului 20. Între 1975 și 1978 a fost lector de limba română în Finlanda, la universitățile din Turku și Helsinki. A debutat în 1963, la „Gazeta literară”. Colaborează sporadic la „Argeș”, „Contemporanul”, „Luceafărul”, „România literară”, „Viața românească”, iar după 1989 la „Calende” și „Dreptatea”. În 1992 fondează, împreună cu un
GORCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287315_a_288644]
-
1953-1956), vă absolvi Facultatea de Filologie a Universității din București (1961), devenind bibliotecara și documentarista la Institutul de Folclor (1962-1963), apoi documentarista (1963), cercetător științific (din 1969), cercetător științific principal (1971) la Institutul de Cercetări Fonetice și Dialectale al Academiei Române, lector asociat la Facultatea de Limbă și Literatura Română (1967-1972). Este doctor în filologie la Universitatea din București, cu teza Semantica transformatională a limbii române (1968). În 1980 emigrează împreună cu soțul său, scriitorul Constantin Eretescu, în SUA și se stabilește în
GOLOPENŢIA-ERETESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287311_a_288640]
-
unde va fi titularizat profesor în 1990, fiind și șef de catedră între anii 1980 și 1984 și după 1990. În acest răstimp, în 1969, își susține doctoratul cu teza Shakespeare în cultura română modernă. În 1970-1971 este detașat ca lector în SUA, unde ține cursuri de istoria și cultura României și de literatură comparată la universitățile din Seattle, Portland și Los Angeles, iar între 1971 și 1974 este director al Bibliotecii Române din New York. Însemnările din acești ani, meditații asupra
GRIGORESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287359_a_288688]
-
o familie de țărani, a absolvit Liceul Comercial din Suceava (1952), iar după trei ani urmați la Facultatea de Filologie a Universității din București (1952- 1955) a făcut, ca bursier, studii de slavistică (1955-1959) la Universitatea „Taras Șevcenko” din Kiev. Lector la Catedra de literatură ucraineană a Facultății de Limbi Slave a Universității bucureștene, este autorul unui curs de istoria literaturii ucrainene (1975) și traducător al dumelor în limba română. A transpus, de asemenea, în ucraineană poezii de Mihai Eminescu, Mihai
GRUIA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287377_a_288706]
-
Catedra de istoria literaturii române, promovând toate treptele didactice până la gradul de profesor universitar. În anul 1963 a efectuat un stagiu de specializare în domeniul literaturilor medievale la Universitatea din Rennes (Franța), sub îndrumarea profesorului Charles Foulon. A funcționat ca lector de limba, literatura, istoria și civilizația poporului român în Franța, la Toulouse (1964-1966) și la Montpellier (1968-1969). În 1970 obține titlul de doctor în filologie, cu teza Idei și forme literare la români (până la Titu Maiorescu). A fost decan al
HANŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287411_a_288740]
-
1958-1963). În 1979 devine doctor în filologie, cu teza Simbolurile operei lui Tudor Arghezi. Funcționează ca profesor de limba și literatura română la liceul din Tălmaciu (1963-1968) și la Liceul „Octavian Goga” din Sibiu (1968-1971). Ulterior este asistent universitar și lector la Facultatea de Filologie din Sibiu (1971-1987), iar după desființarea acesteia funcționează ca profesor de gimnaziu. După 1990 este conferențiar și profesor (din 1995) la Facultatea de Litere și Arte a Universității „Lucian Blaga” din Sibiu (între 1994 și 1996
GUŢAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287391_a_288720]
-
, Sumiya (5.II.1931, prefectura Gunma, Japonia), traducător japonez. După ce în anul 1953 a obținut licența în litere (literatură franceză) la Universitatea din Tokio, a fost, succesiv, redactor-șef la Gakken Shinseiki Encyclopedic Lexicon (1964-1968), lector de limba japoneză la Universitatea din București (1987-1990) și lector de limba română la The Foreign Studies Institute al Ministerului Afacerilor Externe din Japonia (1992-1996). Din anul 1975 vine de mai multe ori în România, iar din 1993 este director
HARUIYA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287416_a_288745]
-
Gunma, Japonia), traducător japonez. După ce în anul 1953 a obținut licența în litere (literatură franceză) la Universitatea din Tokio, a fost, succesiv, redactor-șef la Gakken Shinseiki Encyclopedic Lexicon (1964-1968), lector de limba japoneză la Universitatea din București (1987-1990) și lector de limba română la The Foreign Studies Institute al Ministerului Afacerilor Externe din Japonia (1992-1996). Din anul 1975 vine de mai multe ori în România, iar din 1993 este director al Asociației de Prietenie Japonia-România. Intrigat că în Japonia puțini
HARUIYA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287416_a_288745]
-
Jarník. Urmează apoi, în anii 1919-1920, la Universitatea din București, cursurile profesorilor I.-A. Candrea și O. Densusianu. În anul 1921 își susține la Praga teza de doctorat Terminologia religioasă românească, cu privire specială la influențele slave. A funcționat ca lector extern (din 1922) și apoi intern (din 1953), iar din 1968 ca profesor la Universitatea din Bratislava. Traducerile sale din literatura română, receptate atent în mediul literar slovac, au selectat din scrierile lui I.L. Caragiale (Momente și schițe, Conu Leonida
HUŠKOVÁ-FLAJŠHANSOVÁ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287473_a_288802]
-
i-l dă autorul însuși este acela de Martor. Din calitatea de martor a protagonistului său decurg câteva dintre trăsăturile esențiale ale scrisului lui H. Lipsit de intenția de a simula transparența, naratorul se interpune decis între universul prozei și lector, preferând să-și dirijeze povestirile cu mână forte. Martorul asistă, la fel de exigent și autoritar, și la geneza propriului scris, în măsura în care acesta este doar un fapt de viață ca oricare altul. Prozele scurte din Enciclopedia armenilor (1994) evocă polemic convenția străinului
HORASANGIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287446_a_288775]
-
Am fost timp de mai mulți ani membru al consiliului științific al acestei instituții și pot să afirm că În nici o altă universitate nu se depun atâtea eforturi pentru „a extrage” din viitorul doctor paginile tezei sale. Fiecare profesor sau lector pregătește același număr de candidați că În oricare altă școală superioară, Încât această activitate Îi ocupă aproape Întreg timpul (i se cere, pe de altă parte, doar să publice un articol pe an). „Aspiranții” sunt trimiși acolo prin decizia Secretariatului
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
Brîncu (1956, pp. 20-28). Corespunzător primului ciclu de Învățămînt universitar, asigurînd pregătirea profesorilor pentru clasele intermediare Între școală primară și liceu (școală medie). Pornind de la discuțiile realizate cu foști profesori ai Academiei Ștefan Gheorghiu: profesorul D.M. (1971-1981), profesorul S.T. (1960-1989), lectorul C.D. (1973-1989), lectorul C.N. (1980-1989). Anii dintre paranteze indică perioadă În care ei au lucrat la școala de partid. CEPECA a fost integrată Începînd cu 1971 Academiei „Ștefan Gheorghiu”, sub denumirea de „Institutul B” (condus de Ioan Beiu). Cf. articolului
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
20-28). Corespunzător primului ciclu de Învățămînt universitar, asigurînd pregătirea profesorilor pentru clasele intermediare Între școală primară și liceu (școală medie). Pornind de la discuțiile realizate cu foști profesori ai Academiei Ștefan Gheorghiu: profesorul D.M. (1971-1981), profesorul S.T. (1960-1989), lectorul C.D. (1973-1989), lectorul C.N. (1980-1989). Anii dintre paranteze indică perioadă În care ei au lucrat la școala de partid. CEPECA a fost integrată Începînd cu 1971 Academiei „Ștefan Gheorghiu”, sub denumirea de „Institutul B” (condus de Ioan Beiu). Cf. articolului lui M.A
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
carte, ce trebuie să revină unei asociații de scriitori, această taxă a fost introdusă pe vremea Societății Scriitorilor Români (SSR) din perioada interbelică pentru a proteja producția literară națională de concurență traducerilor. Ion Bogdan Lefter, poet, critic literar, pe atunci lector universitar și șeful biroului Radio Free Europe la București, si Mircea Nedelciu, romancier și patronul unei societăți de difuzare de cărți și de ziare au fost Întemeietorii asociației. Asupra dezbaterilor din presă, vezi Îndeosebi Ion Bogdan Lefter (1994, p. 10
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
este cadru didactic la Facultatea de Filologie a Universității „Al. I. Cuza”, iar până în 1979, redactor-șef la revista „Cronica”. În 1979 obține titlul de doctor în filologie și își reia activitatea didactică la Facultatea de Filologie. A funcționat ca lector și conferențiar asociat la Universitatea „Paul Valéry” din Montpellier (1964-1969) și ca lector și profesor invitat la Universitatea din Toulouse (1990-1994). Debutează în 1950 la „Iașul nou”, unde mai mulți ani a fost titularul cronicii literare. A colaborat cu recenzii
LEONTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287780_a_289109]
-
până în 1979, redactor-șef la revista „Cronica”. În 1979 obține titlul de doctor în filologie și își reia activitatea didactică la Facultatea de Filologie. A funcționat ca lector și conferențiar asociat la Universitatea „Paul Valéry” din Montpellier (1964-1969) și ca lector și profesor invitat la Universitatea din Toulouse (1990-1994). Debutează în 1950 la „Iașul nou”, unde mai mulți ani a fost titularul cronicii literare. A colaborat cu recenzii, articole, eseuri, studii la „Contemporanul”, „Convorbiri literare”, „România literară” ș.a. Activitatea lui L.
LEONTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287780_a_289109]
-
rubrica „Poezia acasă”, realizată de scriitorul Iulian Filip, care prezintă într-o selecție personală poeți basarabeni, demersul său și al revistei materializându-se și în publicarea acestora într-o antologie. Un marcat caracter de atitudine prezintă rubrica „Revista revistelor”, semnată Lector, cu texte adesea ironice ori polemice. L. a reușit să coaguleze un grup de autori legați de spațiul dâmbovițean, de la reprezentanții Școlii de la Târgoviște până la generațiile mai noi, și s-a impus prin valoarea materialelor publicate, prin fermitatea și caracterul
LITERE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287832_a_289161]
-
coordonatele vitalismului novator. Tudor Vianu semnează eseul Generație și creație, studiul Prezentul etern în narațiunea istorică și un articol despre opera sadoveniană. Peisajul critic este completat de Pompiliu Constantinescu (Aforismele lui Lucian Blaga, Romantismul românesc), Perpessicius (titularul rubricilor „Jurnal de lector” și „Mențiuni critice”), D. Caracostea (Arta versificației la M. Eminescu, Mit și creativitate), Basil Munteanu, Adrian Marino (Metodă și cunoaștere literară), Al. Piru, Cornel Regman, Ov. S. Crohmălniceanu (Franz Kafka). Lui Ion Pillat îi aparține Simbolismul ca afirmare a spiritului
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289212_a_290541]
-
calea unei alte idei, esențială în critica actuală, despre opera literară ca o infinitate de soluții. Deschiderea este regimul longevității în artă și M. Ralea are meritul de a fi anticipat la noi acest adevăr. Tot el pune și problema lectorului care „generalizează și îmbogățește mereu opera de artă”. Este în germene ideea lectorului productiv pe care o agită azi noua critică. De la Valéry și Proust împrumută opinia despre sensurile inconștiente („virtualitățile nepotențate”) ale operei. Literatura spune mai mult decât a
RALEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289120_a_290449]
-
infinitate de soluții. Deschiderea este regimul longevității în artă și M. Ralea are meritul de a fi anticipat la noi acest adevăr. Tot el pune și problema lectorului care „generalizează și îmbogățește mereu opera de artă”. Este în germene ideea lectorului productiv pe care o agită azi noua critică. De la Valéry și Proust împrumută opinia despre sensurile inconștiente („virtualitățile nepotențate”) ale operei. Literatura spune mai mult decât a voit creatorul ei, opera este superioară autorului, biografia nu poate explica totul etc.
RALEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289120_a_290449]
-
la Pitești (1942-1952) și universitare la Facultatea de Filologie a Universității din București (1950-1954), devine profesor de limba și literatura română la școli din Breaza (1954-1957), Brănești, județul Ilfov (1957-1959), director al Liceului nr. 27 din București (1959-1961) și apoi lector de limba română la Institutul de Petrol, Gaze și Geologie din București (din 1964). Este doctor în științe filologice cu teza Folclorul din Valea Vâlsanului (1978). Colaborează la „Gazeta învățământului”, „Interferențe”, „Museum”, „Revista de etnologie și folclor”, „Tribuna școlii”, „Tribuna
ROBEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289287_a_290616]
-
Heliade-Rădulescu”, apoi pe cele ale Facultății de Litere și Filosofie, absolvite în 1950. Debutează încă de pe băncile școlii, cu volumul de povestiri Schițe (1943), semnat, ca și o parte din scrierile ulterioare, Viorica Huber. După terminarea studiilor devine asistent, apoi lector la Universitatea din București (1950-1957); lucrează o vreme în calitate de cercetătoare la Institutul de Istorie Literară și Folclor al Academiei Române și ca metodistă la Casa Centrală a Creației Populare. În această perioadă compune scenarii de filme pentru copii (Petrolache Făt-Frumos, 1962
ROGOZ-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289295_a_290624]