4,107 matches
-
Scriu sîinii ei cu-n lung sărut - de gheață! Fost-am tînăr, lujer foarte Și nu mă gîndeam la moarte, Da’moartea era aproape, Mai aproape de pleoape. Fost-am tînăr ca un crin, Da’moartea-mi era vecin Și mă legăna sub bolți Să fiu stareț peste morți, Peste morții morților La hotarul bolților, Pînă cînd m-am răsculat Și de-atunci, reînviat, Văduvit în veci de moarte, Tînăr mi-s. Da’nu mi-s foarte. Precuvîntare Doamne,-așa de răi
ALTFELIZVODIREA LUI TRAIANUS de TRAIAN VASILCĂU în ediţia nr. 442 din 17 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348350_a_349679]
-
zdrobit de tavanul de deasupra. Dacă tocul cade în părți, vei fi tăiat în două de intrarea ușii. În oricare din cazuri vei fi omorât. 7) Niciodată să nu mergi la scări. Scările au un moment de frecvență diferit (se leagănă separat de partea principală a clădirii). Scările și restul clădirii se lovesc reciproc în continuu, până când are loc prăbușirea scărilor. Oamenii care se duc pe scări înainte să se prăbușească, sunt ciopârțiți de treptele scării. Sunt mutilați oribil. Chiar dacă imobilul
REMEMBER BUCUREŞTI 4 MARTIE 1977 de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 431 din 06 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348346_a_349675]
-
Poezie de Titina Nica Țene Pomișorul din grădina Hai, copii, să facem noi o grădină de legume, ce sădim în ea anume o să spuneți singuri voi. Să săpăm, să facem straturi mărunțind ușor pământul s-or să crească zarzavaturi legănându-se cu vântul. Să sădim și-un pomișor în grădina de legume, uite, colo-n colțișor, vreți să spuneți ce anume? -Un cireș! Strigară țânci, să ajungă până-la stele, iar în vara când rodește crengile s-atârne grele! Astfel
POMIŞORUL DIN GRĂDINĂ, DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 431 din 06 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348388_a_349717]
-
Jipa, apărută la Editura “ Sfântul Ierarh Nicolae“, 2010, în care descoperim un poet ce vibrează la rezonanțele celui mai înalt sentiment iubirea, specific numai specie umane:” Ea este începutul tuturor frazelor,/ Este sinonimul erei glaciale din mine,/ Este un vis legănat de o rază/ Este privirea din ale mele gene “.( Cine este Ea?) . Poetul se dovedește a avea o educată imaginație a scenariului abstract și al discursului liric, încât e aproape imposibil de sesizat granița la care mimetismul superior se desparte
PETRU JIPA IUBEŞTE IUBIREA , CRONICĂ DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348381_a_349710]
-
urme de lut, doar în ochi o scânteie, un dor de absolut și o cheie brodată cu fir auriu din vise de fată. Femeia-i codificată, eu codul nu-l știu. Am doar două brațe, prea puțin pentru a te legăna; două picioare, prea puțin pentru a alerga către tine; doi ochi, prea puțin pentru a mă bucura de magia chipului tău; o singură inimă și, fără-nceput și sfârșit, un amărât de suflet agățat de trup. Eu..., un boț de
PREA PUŢIN de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 577 din 30 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348440_a_349769]
-
Acasa > Literatura > Naratiune > NOAPTE MAGICĂ Autor: Adriana Neacșu Publicat în: Ediția nr. 653 din 14 octombrie 2012 Toate Articolele Autorului Noapte târzie de toamnă. Crengile deja golașe legănate de vânt băteau în fereastra camerei în care dormea Ilenuța; în casă era liniște și pace, doar un murmur se auzea nedeslușit. Fetița se foi în pat, deschise ochii mari și privi de jur împrejurul odăii luminată sfios de o rază de
NOAPTE MAGICĂ de ADRIANA NEACŞU în ediţia nr. 653 din 14 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345040_a_346369]
-
nu se risipi. Buchetul imens ascundea fața deținătorului. Cu pași mărunți, pe lângă ei trecu ca o adiere, o persoană mignonă îmbrăcată în port național. Cămașa brodată cu flori, decoltată doar puțin, dezvelea un gât aproape rahitic, iar pe umeri se legănau două cozi mici, subțiri, împletite spic. Bebe care până atunci a stat liniștit, s-a întors spre Zîna, i-a apucat strâns bluza, s-a ridicat în picioare și răsucindu-se spre spătar l-a prins cu mâinile, hotărât. S-
PUZZLE de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/345019_a_346348]
-
suspendă traseul. La naiba, pierdem amândoi, măi Pandele! și n-am de gând să mă spânzur ca fostul patron. În dreptul vagonului, pe peron, se vedea o singură persoană. În jurul ei flori albe zăceau risipite. Ființa se agita frământându-și palmele, legănându-se de pe un picior pe altul și țipa: - Geani, coboară! Geaniii! Coboarăăă! Te rog, Geaniii! Ca să vadă mai bine, Bebe, nostim, își turtise năsucul de geam. Pumnișorul lui se deschidea și se închidea: ”Pa! Pa!” - Zîna, a vorbit băiatul!? - se
PUZZLE de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/345019_a_346348]
-
Se lovise dar nu prea tare, însă Siminica s-a purtat atât de frumos cu ea că i-a trecut imediat. Noaptea Simina se culcă într-o parte cu Ursulică și cu Pușa în partea cealaltă. Până adoarme ea îi legănă și îi adoarme întii pe ei. După cum lui Lică îi spune Lică-Ursulică, lui Pușa în spune Pușa-Păpușa. Dar să vezi minunăție, să fi fost miezul nopții. Siminica dormea dusă și de asemenea și copilașii ei, Lică si Pușa, când deodată
LICĂ-URSULICĂ ŞI SIMINA de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 54 din 23 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345117_a_346446]
-
rezonând în veșnicie.Din perspectiva tradițională a țăranului român, pământul pe care îl avea era o punte spre Dumnezeu, era un dar al lui Dumnezeu care îi oferea omului sursa vieții trupești dar și duhovnicești, căci din holdele ce se legănau în bătaia vântului se cocea pâinea albă ca fața Domnului din care, la vreme rânduită, în Sfânta Biserică, la ceas de sărbătoare, țăranul se împărtășea. Dezrădăcinat, deposedat, depersonalizat, omul intră, dintr-o dimensiune spațio-temporară a sacrului, într-una a absurdului
CATEVA REFERINTE DESPRE CREDINTA SI SPIRITUALITATE IN UNIVERSUL CONCENTRATIONAR COMUNIST de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 14 din 14 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344934_a_346263]
-
Te rog să deschizi îndată! Licuriciul vrea să doarmă, Gazu-n lampă-i pe sfârșite; Mi-s picioarele-amorțite ... Desfă ușa, scumpă doamnă! ... ” Scârțâind, ușa din tindă, Se desface ... la palat, Greierașul mi-a intrat, Iar prințesa, sus, la grindă Tot se leagănă și zice: „Lăutar de trei parale! ... Altu-n locul dumitale În genunchi putea să pice, Nu-l iertam! O știi prea bine, Dar de tine-mi este milă: Te-am iubit, eram copilă Când cântai doar pentru mine.” ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... .. Pe străduța noastră
STRADA VECHE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345170_a_346499]
-
frumos, strâns adunate, Lângă măicuța lor, toate. Să le rup cum aș putea, Inimioara m-ar durea ! Să le fac rău nu se poate, Le voi dărui, pictate! Mama În lume, de bună seamă, Fiecare are-o mamă Ce-l leagănă să se culce Somnul să îi fie dulce! Ea se-ngrijește de toate , Să am hainele curate, Tot ea-mi pregătește-ndată Mâncarea mea preferată. Îi place să fiu frumoasă, Cuminte , politicoasă, Cu mânuțele curate Și hăinuțele călcate. Mă-ngrijește
POEZII PENTRU 8 MARTIE (POEZIE PENTRU COPII) de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 415 din 19 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345239_a_346568]
-
neîntrerupt. Este un vuiet de verde abil Ce cutremură liniștea somnoroasă E un tărâm de speranță, un tril De dimineață aurie, luminoasă. E inundație de alb, de argint În ramurile de soare înfometate Care în țipăt de patimi sclipind Se leagănă lin, neînduplecate. Este un fluviu de culori ce curg În arterele mele pulsatorii viscolite De dragoste, de pânda în amurg A răzvrătirilor, spre clipe fericite. Ascunsă între rozalbele petale Mă pomenesc rugându-mă-n neștire Intre tufe de bujori, de
BEATITUDINE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 815 din 25 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345401_a_346730]
-
Acasă > Poezie > Familie > DOAMNE BINECUVINTEAZĂ MAMA Autor: Lucia Tudosa Fundureanu Publicat în: Ediția nr. 797 din 07 martie 2013 Toate Articolele Autorului Doamne binecuvintează, Mama care grijă poartă, La copii ce rîd și plîng, Și îi leagănă pe rînd, Tot zîmbind și tot cîntînd, Priveghind la a lor soarta. Doamne binecuvintează, Mîinile care mîngîie, Lacrimi mici pe-obraz rotund, Care spaimele alung, Care grijile ascund, Greutăți mari pot să ție. Doamne binecuvintează, Mama ce cu drag citește
DOAMNE BINECUVINTEAZA MAMA de LUCIA TUDOSA FUNDUREANU în ediţia nr. 797 din 07 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345521_a_346850]
-
ca și cum o căutam anume. Era ea, în rochița albă cu dantelă la poale, care atingea cu mare grijă juponul scrobit prea tare de mama. Avea în creștet pamponul mare, tot alb, la fel de bine călcat și, ca un fluture vioi se legăna în pasul ei săltăreț și zglobiu, mai să-și ia zborul. Strângea la piept o carte. Și în vis și în fotografie strângea în pumnul mâinii drepte cinci lei dăruiți de tata, pentru premiul primit la serbarea sfârșitului de an
TAINA SCRISULUI (46) – PASIUNEA de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 821 din 31 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345500_a_346829]
-
aștearnă flori de colț sub tălpile tale, adună-le și înfășoară-le singurătatea într-un vals. Evalsul tău, femeie, astăzi vei împlini iubirea poeților, vei îmbogăți pânzele pictorilor și vei face drum de stele printre nori. Albastrul marii să-ți legene visele spre țărmul dragostei, doar tu știi să-i stăpânești culorile și să le înrămezi pe fotografia inimii tale. La mulți ani, femeie! Referință Bibliografică: La mulți ani, femeie! / Gina Zaharia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 797, Anul III
LA MULŢI ANI, FEMEIE! de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 797 din 07 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345530_a_346859]
-
ziua ta, FEMEIE Cinstiți FEMEIA! Acum, la ceas aniversar, toți ce-o iubiți și-o prețuiți veniți cu flori, aduceți dar de ziua ei să o cinstiți! Căci ea, FEMEIA, ne este Mamă ori Bunică; zile și nopți ne-a legănat. Ne este Soră ori e Fiică și vieții sensuri noi a dat... Doar ea, FEMEIA, cu grijă ne-a purtat în pântec, ea ne-a născut prin mare chin, dar a avut pe buze cântec, ce ne-a purtat spre
CU PLECĂCIUNE, FEMEIE! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 797 din 07 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345531_a_346860]
-
se simțea acolo deasupra mării pe puntea prova cam izolată de cei doi. Nu putea să mai audă nimic din ce-și spuneau și nici condițiile nu erau dintre cele mai bune. Bătea vântul, săreau stropi de apă sărată, o legănau mișcările bărcii și era cuprinsă de teamă. Nu se simțea în siguranță fiind singură și protejată doar de o balustradă joasă de care se ținea de frică să nu zboare în apa mării. Îi făcu semn lui Ștefan că dorește
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2333 din 21 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376780_a_378109]
-
Teatru la microfon” era transmis seara, de vreo două ori pe săptămână. De-a lungul anilor am urmărit cu pasiune emisiunea ce mi-a devenit o adevărată hrană sufletească. Ascultam vrăjit, cu coatele sprijinite pe măsuța șubredă, ce se cam legăna uneori, a difuzorului. În serile de iarnă, eram cuprins și de parfumul îmbătător al cojilor de portocale puse la uscat într-o tăviță, între sobă și perete. Dacă întâlnirile cu teatrul adevărat, de obicei la Dom Polski, erau relativ rare
DIFUZORUL de BENI BUDIC în ediţia nr. 2325 din 13 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376850_a_378179]
-
azi scriu cu un sărut te mângâi ușor să nu te trezești din al nostru vis sublim în noaptea asta ai fost mireasa sufletului meu prin pat zac încă împrăștiate dorurile mele udate cu lacrimi și suspine de iubire te legăn ușor dormi iubire,dormi un vis croit din sărutări privirea ta se pierde în mine surâd, în freamătul nopții de iubire în mângâieri amețitoare iubesc,plutesc în brațele iubirii Referință Bibliografică: CHEMĂRILE IUBIRII / Viorel Birtu Pârăianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
CHEMĂRILE IUBIRII de VIOREL BIRTU PÂRĂIANU în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376898_a_378227]
-
cameră nu a avut timp să se gândească la consecințele acestei trădări față de soț și cum se va simți după consumarea acesteia, mai ales dacă ar apărea și urmări nedorite. Acum, privind-o pe Dalia cum se apropia de ei legănându-și sandalele în mână, trăia și mai intens culpabilitatea faptei sale. Această vină estompa satisfacția și plăcerea avută în timpul consumării trădării față de familia sa. O umbrea. Înțelegea că iubirea ei era o iubire vinovată. De ce era vinovată că iubea atât
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376804_a_378133]
-
să-i sară din cupele micuțe ale sutienului. Rotunjimea lor și mișcarea continuă făcea ca ochii pofticioși ai bărbatului ale cărui simțuri fusese agitate de corpul fierbinte al mamei Gloria, să nu se dezlipească de pe decolteul rochiei. Capul fetei se legăna când într-o parte când în alta, făcând ca pletele blonde să urmeze același dans nebunesc. Bărbatul se mișca elegant pe lângă ea fără să exceleze într-un fel sau altul. O lăsa să se desfășoare după pofta inimii ca într-
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376781_a_378110]
-
veni o vreme Când rănile nu vor mai fi! Unde-i oare viața noastră? Unde-i oare viața noastră Ce-am visat-o din pruncie? Unde-s zilele senine Clocotind de bucurie? Unde s-a ascuns iubirea Ce ne-a legănat cândva Cu alaiul ei de doruri Ce nicicând nu-l vom uita? Spune-mi, oare unde-i visul Ce în viață ne-nsoțea Și-acea pace dulce, sfântă Ce în noapte ne veghea? Vreau să știu unde-i credința Și speranța
OMAGIU DIVIN 23 de MARIA LUCA în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376999_a_378328]
-
Autor: Gabriela Munteanu Publicat în: Ediția nr. 2115 din 15 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Când ai venit pe lume, Copilă, tu n-ai plâns. Cu ochii mari, albaștri Spre lume ai surâs. Lipită de-al meu suflet, Te-am legănat mereu, Așa am stat alături, Doar noi și Dumnezeu. Când suferința cruntă Prietenă ți-a fost, Ai stat înmărmurită, N-ai plâns fără de rost. Pe pat de rugăciune Ai îndurat durere, Strângându-mă de mână Mi-ai dăruit putere. Eu
DOAR NOI ȘI DUMNEZEU de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2115 din 15 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377003_a_378332]
-
sunt grăbit, deschid umbrela, Ea a fost om, pe când eu Eram piatră, astfel ne privim în secret, Eu - o biată carne cu suflet, acolo, Ca un câine credincios - sufletul. ÎN SOMN ȘI IN NESOMN În somn și în nesomn ne legănăm, Ca-n mari spânzurători din cer, mai sus, Visăm și ne-ntrebăm ce mai visăm. Când soarele recade la apus. Mestecenii copilăriei versuri spun Din cartea lui Esenin, pe de rost, Un paznic m-a bătut lângă un prun, Decât
POEME (1) de BORIS MEHR în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377050_a_378379]