117,747 matches
-
la editură Uniunii Arhitecților din România, Simetria. Este o carte strălucită, demnă de a fi citită de două categorii de intelectuali, din două tipuri diferite de considerațiuni: mai întîi de arhitecți, pentru a li se reaminti cît de strînsă este legătura dintre disciplină lor și umanioare sau științele sociale (lucru pe care mă tem că unii au înclinația, la noi cel putin, să îl uite sau să îl ignore) și apoi de către un intelectual general, poate mai puțin conștient de implicațiile
Între Petrarca Si Brunelleschi by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17975_a_19300]
-
valoare comună conotînd trecutul unui grup uman. Scopul studiului acesta este dublu: pe de o parte de a urmări felul în care s-a produs deplasarea de accent semantic în termenul "patrimoniu", si pe de altă parte, dar în directă legătură, de a analiza constituirea acelei mentalități care a permis deplasarea respectivă. Pentru un arhitect bănuiesc că interesant este mai cu seamă primul aspect (prin acesta înțeleg faptul că Choay discuta diverse politici de păstrare a patrimoniului, constituirea primelor comisii naționale
Între Petrarca Si Brunelleschi by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17975_a_19300]
-
că monumentul istoric își capătă acest statut ca urmare a unei decizii luate de istoric și artistul amator sau expert, care îl selectează dintr-o masă de obiecte nediferențiate și îl declară monument, în vreme ce monumentul propriu-zis nu are necesarmente vreo legătură cu arta sau cu criteriile de valoare ori delectare promovate de creația artistică. Însă cea mai importantă diferența dintre cele două noțiuni ține de tipul de raport cu memoria pe care îl determină fiecare: în vreme ce monumentul reprezintă un fel de
Între Petrarca Si Brunelleschi by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17975_a_19300]
-
și atunci se adresează unei sensibilități artistice. În acest al doilea caz monumentul istoric, desi desemnează trecutul recunoscîndu-l ca atare, aparține totodată prezentului, așa cum un artefact expus într-un muzeu, deci extras din contextul sau istoric, oricît i-am constată legătură cu trecutul el rămîne de fapt o parte constitutivă a prezentului trăit. Distincția dintre monument și monument istoric e interesantă din cîteva puncte de vedere, firește în primul rînd pentru că fiecare presupune un tip aparte de conservare. Monumentele, de pildă
Între Petrarca Si Brunelleschi by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17975_a_19300]
-
o cameră albă, aproape goală, și mă gîndesc la scară/ încă nevopsita,/ din fier./ Duce în pod." (Treaba de tîmplar). Radu Andriescu izolează cîte un obiect utilitar pe care-l proslăvește vag persiflator, în genul lui Jules Renard sau Laforgue: "Legătură lui cea mai strînsă cu cerul e sobă. Gălbuie și fărîmicioasa, cu cahlele prinse într-un schelet de lut prost, mîncat de ciuperci scoase din cine știe ce pivniță, cu spinarea crăpata, solzoasa, de balaur fumegător, sobă, cu hornul ei supradimensionat, cu
Hiperbolă si litotă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18022_a_19347]
-
am face-o de obicei și sîntem de nerecunoscut, dar o clipă care capătă semnificație doar prin contrast cu întreg contextul vieții noastre, cu permanentă acelui de obicei în virtutea căruia ea este trecătoare. Episodica și marginala, aventură trăiește însă prin legătură cu centrul. Dar deși capătă sens prin contrast cu întregul, aventură e ea însăși un întreg, "o insulă în marea vieții" cum o numește Simmel, pentru că își determina singură începutul și sfîrșitul, declarîndu-si independența față de momentul anterior sau ulterior. Vine
Veverita intelectuală by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18014_a_19339]
-
asimilată în urzeala narativa a vieții noastre: exteriorul ei se lasă cuprins de interior. Tocmai de aceea ea se aseamănă cu opera de artă, care "din ipostazele infinit continue ale plasticității sau ale trăirii decupează un fragment, îl desprinde din legăturile lui cu lumea (. . .) și îi dă o formă suficientă și armonioasă, determinată parcă de un impuls interior". Sau, cu visul, care deși aflat în afara existenței noastre cotidiene, e un depozitar al pasiunilor și obsesiilor de peste zi. Aventură presupune o expulzare
Veverita intelectuală by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18014_a_19339]
-
căpăta recunoaștere și sprijin social. Însă tocmai pentru că și-a sacrificat exteriorul, acceptînd normă comunității și abordînd însemnele ei exterioare, individul își garantează sieși salvarea interiorului. Modă îi dă o schemă prin intermediul căreia să își poată regla convenabil pentru sine legătură cu comunitatea, dar îi permite să treacă neobservat și în felul acesta îi "răscumpără libertatea", spune Simmel, de a fi singurul stăpîn al vieții sale interioare. Dacă aventură pare centripeta, pentru că ruperea pe care o presupune îi revelează sinelui potențialitățile
Veverita intelectuală by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18014_a_19339]
-
melancolia" ("Lira meditativa"). Melancolia "și moartea incomensurabila/ povară mai grea decît toate/ te fac să înveți să trăiești/ fără cîntec/ și începi să iubești neantul/ și farmecul indiferentei? ("Ușor și greu"). Iubirea neantului, farmecul indiferentei sînt premisele construirii abstracțiunilor, ale legăturii dintre tristețe și metafizica; ele duc, în finalul volumului la geometrizarea spațiului poetic: "Din toate florile încep să iasă peste tot/ cercuri și numere/ în care se înscriu petale/ Și reapare întrebarea curioaselor urme de galaxii/ în roua întunericului" ("Primăvară
Cronica unei clipe by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/18052_a_19377]
-
Mendoza îi adresează pe această cale o declarație de dragoste. Poate că n-aș fi în măsură să fac o asemenea constatare dacă n-aș cunoaște eu insumi ăorasul minuniloră și nu m-aș fi legat de el cu statornice legături amoroase. Astfel încât lectură mea s-a dedublat într-un dialog între imagini culese simultan din două cărți: cea pe care o citeam și o a doua, descifrata cu pasul, de-a lungul și de-a lațul splendorii urbane a Barcelonei
O declaratie de dragoste Barcelonei by Victor Ivanovici () [Corola-journal/Journalistic/18030_a_19355]
-
timpul, "lista deschisă". Și pe bună dreptate: nu spunea oare Flaubert, în epistola sa către Louis Bouilhet, că nu există prostie mai mare decât dorința de a încheia ("la bêtise consiste à vouloir conclure")? Notațiile din Proximități (1) dezvăluie stranii legături, afinități sau coincidențe, care îl conduc pe Alexandru Călinescu spre o viziune a literaturii că un imens sistem de vase comunicante, permițându-i, în același timp, să guste deliciile unor "scene imaginare din viața literaturii". Afirmând că, în ceea ce-l
"Principiul textelor comunicante" by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/18051_a_19376]
-
pentru simplul gest al plecăciunii, de pildă, ci și pentru articulațiile raționale ale unei ipoteze de cunoaștere. Că și în cazul corporalității, un demers bazat pe asemenea premise poate friza absurdul, propunînd analogii neconvingătoare sau inutile, ori dimpotrivă, poate dezvălui legături interesante constituite în interiorul regulilor mentale și acceptate ale unei culturi. Ca să reiau același exemplu de mai sus: în istoria științei o analiză a retoricii comportamentului dintr-o epoca a făcut deja vogă în cercetările școlilor de sociologie a științei, aplicate
Civilizatia gesturilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18043_a_19368]
-
Doinei Marian și cu o prefață a profesorului Alexandru Duțu de Editură Meridiane. Schmitt, pe scurt, combină ambele chestiuni, pe cea a corpului și pe cea a retoricii comportamentale, descoperind și problematizînd de fapt în studiul său tocmai verigă de legătura dintre ele: gestul. Pornind de la o propoziție celebra datorată profesorului sau, Jacques Le Goff, aceea că întreaga lume occidentală ar fi o civilizație a gestului, Schmitt propune o reluare critică a acestei ipoteze, cercetîndu-i deci valabilitatea, si apoi o istorie
Civilizatia gesturilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18043_a_19368]
-
în această privință, cele două etimologii ale cuvîntului gest reconstituite de Schmitt, una pornind de la rădăcina gero, gerere (a se purta), care reface astfel verigă cu problema comportamentului, cealaltă dezvoltîndu-se de la motus, adeseori folosit că sinonim pentru gestus, stabilind însă legătură cu ideea de mișcare a trupului, care însă ulterior va deveni mișcare în sensul foarte larg al termenului, inclusiv că mișcare a sufletului. Gesturile oratorului, ca să revin la retorica, erau foarte precis codificate, pentru că retorica în sine excludea improvizația. Astfel
Civilizatia gesturilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18043_a_19368]
-
Cronicar Cui îi e frică de feminism? Cam o treime din cele 32 de pagini ale revistei ORIZONT nr. 2 au legătură într-un fel sau altul cu feminismul (fără să punem la socoteală proza, poezia, eseurile, cronicile literare scrise de femei sau despre cărți ale lor. Din acest punct de vedere, la noi chiar nu există discriminări, paginile tuturor revistelor culturale
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18060_a_19385]
-
percep și nu mai sînt percepute ca neajutorate, dependente, incapabile de autoafirmare: "dacă bărbații se tem de femeile puternice, înseamnă că se tem de concurență și de eventuală lor dominare". Adică se tem de propria slăbiciune. Magdalena Mărculescu face o legătură între nivelul intelectual și atitudinea față de feminism: cu cît sînt mai inteligenți, educați și civilizați, cu atît recunosc bărbații mai usor valoarea și nu fac discriminări. De fapt, părerea ei este că bărbatul și femeia nu sînt egali ci complementari
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18060_a_19385]
-
Ficțiunea și "realitatea" nu încetează să se întrepătrundă, iar istoria e terenul privilegiat pe care se petrece acest proces. Uneori, recursul la istorie întărește verosimilul. Și astfel - deloc paradoxal - ficționalul. Așa se explică înserarea unui incident minor, aparent lipsit de legături cu trama narativa - însă tocmai de aceea semnificativ - din românul În linie dreaptă, publicat de Jeffrey Archer în 1991. De-abia sosit în America, la mijlocul vieții și al cărții, Charlie Trumper, personajul principal, citește New York Times și "atunci află pentru
De la Monte Cristo la Clinton by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/18044_a_19369]
-
pe de o parte. Pe de alta, pericolelor reale de destabilizare - economică, socială, politica - le sînt preferate pericole imaginare. Nu fracturile din societate stîrnesc interesul S.R.I., ci pretinsele secesionisme care ar rezulta din cercetarea culturii unor popoare care au o legătură istorică și absolut normală cu ambianța europeană a culturii românești. Dl Mircea Mihăieș este îndreptățit să remarce, în articolul d-sale, ca acest interes are la bază, pe lîngă sechele comuniste de gîndire, si o anumita mentalitate care călăuzește formarea
Statul de drept si cultura by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/18062_a_19387]
-
este ceea ce eu numesc transcendență. M.C.: Opera artei este singura dumneavoastră lucrare de dimensiuni atît de mari, concepută de la început în două volume (Figuri I,ÎI,III, sînt resimțite, mai degrabă, ca un ciclu, o serie). Trebuie să facem o legătură între dimensiunea lucrării și importanța pe care o acordați subiectului tratat? G.G.: Știți... atunci cînd întreprinzi studiul unei chestiuni nu ai de la început o idee despre dimensiunea care îi va fi acordată și, prin urmare, apriori nu aveam nici o idee
În exclusivitate cu Gérard GENETTE by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18045_a_19370]
-
noi, cei prezenți, cei fără trecut. Dar într-o povestire de Ray Bradbury (cel cu Fahrenheit nu știu cât), o bătrână le arăta unor copii fotografiile ei de fetița și aceștia o conving că fetița aceea nu e ea, nu are nici o legătură cu ea, cea de azi, e altă persoană. Această speranța a copiilor că nu există trecut, ci doar un etern prezent interșanjabil, e mama indiferentei față de moarte a acestora, a ideii că moartea e ceva care li se întâmplă întotdeauna
Legături periculoase by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Journalistic/18064_a_19389]
-
juvenil, al răzvrătirii, dar n-ar respira nicidecum un aer confortabil de parteneriat. Acel aer pe care expoziția româno-belgiană îl respira în mod legitim, pentru că ea nu pornește de la ideea unei anumite dependente, ci de la aceea a deplinei autonomii în ceea ce privește legăturile directe. O asemenea expoziție, ce cuprinde două școli care se raportează cam în aceleași fel la marile centre artistice europene, are același caracter și, în consecință, aceleași libertăți, ca și o expozitie româno- sau belgiano-bulgară, -albaneză, -sîrbă ș.a.m.d.
Confruntări româno-belgiene by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18073_a_19398]
-
puternic de emoție - ce i se întâmplă când scrie: "Uneori o plăsmuire devastatoare/ țâșnește printre silabe/ că molia ce-și făcuse culcușul/ în rană de purpura a soldatului" (Lumea limbajului). Subiectele sunt cele care îi vin în minte, n-au legătură între ele, constituind un cuceritor spectacol al spontaneității. Totodată, limbajul folosit în relatarea faptelor este un limbaj poetic foarte bine însușit, care nu obligă la o pronunțare solemnă. Denișa Comănescu poate deopotrivă să se amuze și să se lamenteze, să
Un film bun întrerupt la jumătate by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18065_a_19390]
-
am copilărit în mijlocul poporului, eu eram încă de acasa un om cu vederi conservatoare, care are un adevărat cult pentru tradițiunile naționale în toate privințele. Acest cult s-a dezvoltat apoi sub înrâurirea lui Șaguna și a aderenților lui, prin legăturile mele cu Eminescu și prin viață petrecută în mijlocul junimiștilor. Socialiștii erau pentru mine unii dintre dușmanii cei mai primejdioși ai neamului românesc, zguduitorii din temelie ai vieții naționale românești." Este convertirea bătrânului scriitor reală? Se pregătește să întâmpine revelația? Sau
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
un ciudat bărbat-pustan-înger. El le schimbă destinul, făcîndu-i să creadă în minuni, pe care le făptuiește fără să știe nici el cum. De fapt, minunile sînt urmărea închipurii sale, de care ceilalți se contaminează. Filmul acesta, deși nu are nici o legătură de trama ori personaje cu românele lui Italo Calvino, împărtășește totuși ceva esențial cu ele: acea voioasa și, în același timp, tristă umanitate, care prin puterea unei imaginații miraculoase ajunge să viețuiască pe fîșia subțire dintre realitate și fantasma. Cele
Jumătate pe pămînt, jumătate în nori by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18076_a_19401]
-
de tăiat copaci enormi, instalații de țevi pentru captarea apei, ori simple mașini de cusut făcătoare de vestminte modeste pentru sărăntoci. Fiecare mașinărie e asociată cu o poveste de dragoste, în sensul că personajul se îndrăgostește în timp ce își prezintă invențiunea. Legătură nu e, evident, întîmplătoare. Eroul lui Hamsun nu e, însă, un Pygmalion, pentru că el nu e decît un inventator de duzină, mai degrabă un comis-voiajor de instrumente ciudate. Cînd "inventatorul" intra în criză de inspirație, ca în finalul românului, asta
Revansa lui Don Juan by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18092_a_19417]