178,429 matches
-
în discuție două cărți din ,repertoriul de bază" al fenomenului: Delirul de Marin Preda și Podul de gheață de D. R. Popescu. Semnificativ, e vorba de doi mari favoriți ai puterii comuniste, investiți cu înalte funcții și demnități. Lucrurile se leagă astfel în direcția unei ,colaborări" mutuale. în Delirul ni se propune o bizară ,opoziție" între generalul Antonescu și Hitler. Deși i se pregătise conducătorului român ,un ritual al dezonoarei", aidoma celui de care a avut parte Hacha, președintele Cehoslovaciei, care
Protocronismul proteic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10013_a_11338]
-
despre câțiva scriitori de limbă spaniolă, din America de Sud, par să fie simplu completive. Rămân subiecte interesante de dezvoltat. De pildă, realismul magic din cărțile lui Márquez, diferența de valoare între Coelho și Borges autorul Cărții de nisip și alte idei legate de literatura acestuia. De o semnificație absolut personală e întâlnirea cu scriitorul de origine bască, Fernando Savater, traducătorul în spaniolă a operei lui Cioran și cu un doctorat despre gânditorul român. încă și mai interesante, cu un plus de participare
O Spanie spirituală by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/10043_a_11368]
-
o lectură a textului literar pentru copii și adulți diversă, bogată, complexă, savantă și naivă totodată, filozofică, ingenioasă, surprinzător de înnoitoare. Și fiindcă veni vorba de lectura textului literar prin imagine, nu pot să nu pomenesc de o altă expoziție legată de cultura pentru copii, din aceeași perioadă cu Salonul de la Montreuil, și anume expoziția dedicată lui Walt Disney, găzduită la Grand Palais de pe Champs Elysées, ceea ce arată deja importanța acordată artistului american. Cînd, după trei zile de Salon, am pornit
Alice, Peter Pan și Albă-ca-Zăpada by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10029_a_11354]
-
Înfățișate succint într-o enumerare seacă, principalele însușiri ale ironiei sînt: detașarea, batjocura, prefăcătoria, amuzamentul și spiritul de frondă. Să le luăm pe rînd. Detașarea de tot și toate este condiția obligatorie a unui spirit care, tocmai pentru că nu este legat de dogme sau de idei fixe, își poate dovedi astfel libertatea ,absolută". Etimologic vorbind, ceva este absolut dacă este rezultatul unei absolviri, adică al unei dezlegări de lucrul de care fusese pînă atunci legat. De pildă, absolventul unei facultăți este
Deliciile ironiei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10049_a_11374]
-
București, An III, nr. 697, 28 februarie 1927, pp. 1 - 2; Republicat în: Pagini din istoria muzicii românești, vol. VI..., pp. 204 - 207; footnote> , etc. La fiecare din aceste materiale, mai ample, sau mai succinte, autorul are în vedere aspecte legate de legăturile lor cu viața culturală românească. Întâlnim în cronicile sale referiri și atitudini critice la interpretărilor unor lucrări simfonice semnate de Haydn, Mozart, Beethoven, Berlioz, Franck, Ceaikovski, Dvoŕak, Debussy, Mascagni, Bartók, Stravinski (considerat „cea mai impresionantă personalitate a muzicii
GEORGE BREAZUL LA SEMICENTENARUL TRECERII SALE ?N ETERNITATE by Vasile Vasile () [Corola-journal/Science/84199_a_85524]
-
marile pagube pentru amândoi - Breazul pierzând posibilitatea lansării alături de o autoritate recunoscută a vremii, iar profesorul berlinez ratând conlucrarea cu un practician autentic al acestui gen de muzică - au rămas de la eminentul profesor român deschideri spre acest orizont muzical legat organic de spiritualitatea românească și de plămada sufletească a poporului nostru: studiile și articolele în care scrutează vechimea acestui domeniu de muzică, personalitățile marcante ce au ilustrat muzica bisericească străbună - cum inspirat a numit-o - și propunerile unor soluții viabile
GEORGE BREAZUL LA SEMICENTENARUL TRECERII SALE ?N ETERNITATE by Vasile Vasile () [Corola-journal/Science/84199_a_85524]
-
193 footnote> . „La acest fond, la aceste elemente, autentice și deosebitoare, ale firii muzicale a copilului român, trebuie să ne întoarcem privirea și de aici trebuie să pornim opera de educație muzicală; să destupăm izvoarele înfundate de erorile trecutului, să legăm firul rupt al tradiției de viață muzicală românească și să redăm copilului înviorarea sufletească specifică, pe care o dovedește în trăirea muzicii lui și a neamului din care se trage”<footnote Idem, p. 618; footnote> . Profesorul Breazul argumentează necesitatea ca
GEORGE BREAZUL LA SEMICENTENARUL TRECERII SALE ?N ETERNITATE by Vasile Vasile () [Corola-journal/Science/84199_a_85524]
-
nouă, An XXI, nr. 4 (84), octombrie - decembrie 2010, pp. 41 - 89; footnote>, Enescu însuși este prezentat în capitolul intitulat Viața cotidiană a românilor în perioada interbelică, din această istorie, în cea mai defavorabilă și falsă postură umană și artistică, legându-l nejustificat de amantlâcurile de la Palatul Regal, care iau locul - în lucrare - marilor acte de cultură, sau unor aventuri amoroase înfierate „cu mânie proletară”<footnote Scurtu, Ioan și Buzatu, Gheorghe - Istoria Românilor în secolul XX (1918 - 1948), București, Editura Paideia
GEORGE BREAZUL LA SEMICENTENARUL TRECERII SALE ?N ETERNITATE by Vasile Vasile () [Corola-journal/Science/84199_a_85524]
-
câteva figuri emblematice din cărțile de istorie a literaturii române poartă bătălii grele pentru a impune o nouă viziune estetică. Din punctul de vedere al lui Deliu Petroiu lucrurile stau puțin altfel. Pentru el Cercul este un grup de tineri legați printr-o strânsă prietenie generată de viziuni foarte apropiate despre literatură, cultură, politică, viață în general, care se amuzau copios sau se indignau, cu frenezia specifică vârstei, de tot ce nu rima cu sistemul lor de valori. Cercul literar de la
Ultimul cerchist de la Sibiu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10060_a_11385]
-
cultură, politică, viață în general, care se amuzau copios sau se indignau, cu frenezia specifică vârstei, de tot ce nu rima cu sistemul lor de valori. Cercul literar de la Sibiu înseamnă pentru el în primul rând o stare de spirit legată de o vârstă, tinerețea, la care totul pare posibil, viitorul se întrezărește optimist, disputele literare, glumele, farsele, meciurile de fotbal, iubirile par date pentru totdeauna. Atmosfera grupului este rememorat duios-ironic de Deliu Petroiu: "Radu (Stanca - n.n.) ne povestea despre noua
Ultimul cerchist de la Sibiu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10060_a_11385]
-
lui Mircea Cărtărescu ? Dar de temele cyber-punk, heroic fantasy, rock ale aparent liniștitelor benzi desenate. Fie și numai pentru acestea, dar și de dragul nostalgiilor copilăriei, merită să răsfoiți - lent - numărul din noiembrie-decembrie al DILEMATECII. Câteva pagini mai încolo, răspunzând anchetei legate de "necazurile aduse de literatură", Bogdan Ghiu e tranșant:"Critica literară nu mai poate azi mare lucru. Dar nici nu mai pare că și-ar propune. Critica literară actuală mi se pare mică: incultă, nepasionată, automarginalizată, lipsită de curiozitate, de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10058_a_11383]
-
au convins, la Evenimentul zilei, Ion Cristoiu, directorul fondator al ziarului, după el Cornel Nistorescu, tot la Evenimentul și avea să se convingă C.T. Popescu însuși, după vreo doi ani, la Adevărul. Înainte de plecarea sa de la ziarul de care părea legat pentru totdeauna, editorialistul i-a pus dangaua de "guzgan rozaliu" lui Viorel Hrebenciuc. Fosta eminență cenușie a acestui cotidian, Hrebenciuc e condamnat să poarte pe viață ștampila lui CTP. Dacă ar fi știut cu ce se va alege de urma
Un subiect gras by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10084_a_11409]
-
fel de escroc care "tot promite" recompense celor din subordinea sa, așa cum omul de la Mancha îi promitea lui Sancho "o insulă". Vă înșelați profund dacă vă imaginați - fie și în forma ocolită, a pseudo-refutării unor imaginari "detractori" - că ceea ce mă leagă de Vladimir Tismăneanu e o levantină "iubire de porunceală". Mi se pare de-a dreptul jenant să ajung să explic public aproape douăzeci de ani de istorie comună, de splendide zile petrecute împreună în diverse locuri ale strâmtei noastre planete
Lauda calomnioasă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10066_a_11391]
-
C. Stănescu plăcerea de a ne vâna și împunge cu sabia boantă a insinuărilor care nu-i fac onoare, dar consună perfect cu aberațiile pompate prin revista nutrită exclusiv din resentiment, al cărei prizonier a devenit. De Vladimir Tismăneanu mă leagă o prietenie adâncă, fără fisură și imposibil de murdărit de insinuări precum cele enumerate mai sus. Sunt un admirator al lui Vladimir Tismăneanu - și încă unul din specia invulnerabilă a admiratorilor avizați. Personalitatea sa mi se pare fascinantă în fiecare
Lauda calomnioasă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10066_a_11391]
-
de ironie (Andersen și Kafka fiind două dintre modelele la care face des referire). Modernitatea programatică a basmelor ține, în concepția autorului, tocmai de raportarea ambivalentă la realitate. I se adaugă, firește, aluziile la lumea tehnicii și la birocrația strâns legată de aceasta - o lume care trebuie îmblânzită prin chiar integrarea ei în poveste. Nu în ultimul rând, modern e spiritul ludic al autorului. De exemplu, în Fericirea (Das Glück), dictoanele ,citate" constituie o glumă: toate (cu excepția ultimului) fiind de fapt
Wolf Wucherpfennig - Basme moderne by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/10028_a_11353]
-
drept material ilustrativ al unor cunoștințe care, pe vremea aceea, trebuie să fi trecut negreșit drept informații de strictă specialitate. În plus, în cazul bestiarului de față, îndreptarul nu privește obiceiurile animalelor în genere, ci numai acelea care pot fi legate într-un fel sau altul de dragostea umană. Să nu ne închipuim însă că vom avea de-a face cu zoologia rutului în variantă medievală sau cu elemente rudimentare de educație a vieții intime, ci mai curînd cu o morală
Un bestiar fără bestii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10076_a_11401]
-
realizată de Răzvan Mazilu, în numeroasele momente în care personajele se exprimă numai prin mișcare, este cu atât mai mare, depășind cu mult prin această piesă din piesă nivelul ideatic propus de Müller. Personajele tragediei shakespeare-iene, de la care se pleacă, legate parcă prin fire nevăzute, avansează pe loc, fiecare cu propria sa mișcare, perfect integrată într-un volum amplu de grup, care-i incorporeză pe toți. Ulterior, aproape fiecare personaj va fi protagonistul unor grupuri mai restrânse, la fel de expresiv gândite ca
Piesa din piesa by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/10106_a_11431]
-
Se intrase bine în seară. Era în jurul orei 19.00, duminică, 29 septembrie. Merg, așadar, agale prin ploaia care se mai rărise, pentru a-i arăta prietenului meu poet, venit din Viena, frumusețile municipiului Râmnicu Vâlcea, urbe de care mă leagă vechi amintiri de neuitat. Pe Dariusz Pacak, poet titrat cu numeroase premii interna ționale (în Statele Unite, Australia, Coreea de Sud, Israel, China, Polonia, Austria etc.), așadar foarte cunoscut în lumea literelor, l-am cunoscut în anul 2011, la cel de-al 31
Printr-un hazard, în vizită la Filarmonica „Ion Dumitrescu” din Râmnicu Vâlcea. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/100_a_125]
-
-o). În ciuda tuturor atacurilor, Tismăneanu și-a văzut de treabă, cu comisia lui. Știa sau mai curînd anticipa în ce se bagă și ce riscă. Nu e plătit pentru ceea ce face. Și atunci la ce i-a trebuit să se lege la cap cu un raport de evaluare a comunismului? Presupun că din același motiv care l-a împins cu două decenii în urmă să li se adreseze compatrioților din țară de la microfonul "Europei libere", în loc să-și vadă liniștit de cariera
Jos Tismăneanu! by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10110_a_11435]
-
contră, ar trebui să vorbim nu atât în termeni de complexitate ierarhică a definițiilor, cât în termeni de alteritate. Este clar că nu putem continua expunerea noastră fără a fi explicitat până la nivelul unei clarități acceptabile un șir de probleme legate de legitimarea postmodernismului muzical în termenii proprii acestuia, deoarece devine evidență nevoia unei sau mai multor chei hermeneutice specifice, care ne-ar permite vizualiza imaginii fenomenului artistic-muzical postmodern în calitatea lui de ansamblu organic de evenimente, sensuri, concepții și artefacte
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
sancționat de destinul care provoacă întreruperea brutală a ciclului generațional. Acolo unde moare un copil, dispare și siguranța privind succesiunea și supraviețuirea familiilor. Astfel, progresul își pierde virtuțile liniștitoare, lăsînd să se ivească perspectiva imobilității: accidentul morții contrazice viziunea securizantă legată de performanțele tehnicii și de optimismul generat de acestea. Spectrul stagnării și al stingerii fecundității devine însăși condiția acestor ființe cărora le-a fost răpit copilul. Progresul și certitudinile care îl însoțesc sunt destabilizate, iar perspectiva înnoirii anihilată: moartea copilului
George Banu - Uciderea pruncilor by Anca Mizumschi () [Corola-journal/Journalistic/10107_a_11432]
-
ascund, fără a-i putea totuși camufla natura factice, sau un act care nu mai e săvîrșit la vedere, ci cu spatele, fără nici un suport material concret? Acestea sunt cele două opțiuni între care regizorii trebuie să aleagă. Ceea ce le leagă este faptul că actul nu mai e săvîrșit în culise, așa cum se întîmpla odinioară în tragedia clasică, ci întotdeauna în fața noastră, a celor care suntem martorii acestei violențe extreme. "Uciderea copilului" se înscrie în descendența motivului precedent al "morții copilului
George Banu - Uciderea pruncilor by Anca Mizumschi () [Corola-journal/Journalistic/10107_a_11432]
-
sau cuprind ceva, cum prinde pisica cu ghearele" (Dicționarul Academiei, DA): e vorba tot de ancoră, ori de o bucată de lemn sau de fier care fixează căruța, grinzile casei etc.; referent obiectual are și sensul curent azi ("inele metalice, legate între ele printr-un lanț, cu care se leagă mâinile și picioarele arestaților"). Oricum, e mai probabil ca dovada forței fizice să fi fost ruperea unui lanț de fier, a unei verigi, a ancorei etc., decît a unui animal cît
A rupe pisica... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10120_a_11445]
-
Academiei, DA): e vorba tot de ancoră, ori de o bucată de lemn sau de fier care fixează căruța, grinzile casei etc.; referent obiectual are și sensul curent azi ("inele metalice, legate între ele printr-un lanț, cu care se leagă mâinile și picioarele arestaților"). Oricum, e mai probabil ca dovada forței fizice să fi fost ruperea unui lanț de fier, a unei verigi, a ancorei etc., decît a unui animal cît se poate de fragil. Astăzi, expresia tinde să se
A rupe pisica... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10120_a_11445]
-
nu recunoscut explicit de arhitecții Uniunii Europene, e faptul că acest continent a fost mai întîi unificat în spirit de valorile Evangheliei. Timp de aproape două milenii, dacă exceptăm ultimul secol, aspirațiile europenilor au fost într-un fel sau altul legate de persoana lui Iisus Hristos, de evanghelia speranței și de Biserică. Ironia face, cu toate acestea, ca exact aceste valori creștine care stau la temelia idealurilor europene - a idealurilor de pace, reconciliere și solidaritate - să nu mai fie recunoscute în
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10128_a_11453]