3,247 matches
-
destul de stricte, care jalonează direcțiile în care autorul-creator poate extinde tema mitică și broda pe textura ei. Preluând ideea lui Louis Gernet, Vernant afirmă că și atunci când pare că el inventează totul, naratorul operează de fapt pe firul unei "imaginații legendare", care își are modul său de funcționare, necesitățile ei interne, coerența ei: "chiar fără să-și dea seama, autorul trebuie să se supună regulilor acestui joc de asocieri, de opoziții, de omologii pe care le-a pus în operă seria
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
versiuni anterioare și care constituie armătura conceptuală comună acestui tip de narațiuni. Ca să capete un sens, fiecare dintre ele trebuie legată și congruentată cu celelalte, fiindcă toate împreună compun un același spațiu semantic a cărui configurație specifică marchează caracteristic tradiția legendară greacă."212 În ceea ce privește relația mitului cu creația literară, Vernant este de părere că descifrarea acestuia se realizează pe alte căi și răspunde altor finalități decât ale studiului literar. Ea urmărește să scoată în evidență, din compoziția povestirii, "arhitectura conceptuală implicată
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
noastră tragică și fragmentată", mitul fiind adevărat pentru că este eficient, nu pentru că ar oferi informații reale.249 Henri Moirier acceptă și el patru definiți ale mitului. Conform celei dintâi mitul este "o poveste de origine anonimă, foarte probabil etnică sau legendară, care dobândește o valoare alegorică" (de exemplu mitul lui Prometeu). A doua se referă la "aceeași povestire în măsura în care face parte dintr-un sistem religios sau poetic" (Herakles, Sisif). A treia se referă la o "concepție colectivă, un fel de credință
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
sa, care este încarnarea într-o figură, într-un tip, adică de realizarea identității singulare din vis.252 Miturile sunt pârghii esențiale de stabilire și negociere a identității: "o legendă poate da naștere unei legitimități, iar o legitimitate poate fi legendară: cine va spune în ce constă "în fond" dreptul fondator al unui popor? Important este însă de a ști în ce constă operația de identificare, și dacă ea mai trebuie să se angajeze astăzi pentru confecționarea unui mit sau dacă
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
lucrările istoricilor profesioniști, iar personajele fictive și situațiile în care sunt puse pot deveni mai "adevărate" decât cele reale (în mintea și în viața noastră capătă relief nu atât ceea ce a fost, cât ceea ce ducem cu noi în prezent): "eroii legendari de roman sunt mai cunoscuți și mai semnificativi astăzi decât un lung șir de miniștri și generali ai vremurilor trecute, adevărați la vremea lor, dar care acum nu mai sunt adevărați, pentru simplul motiv că pentru noi, ei nu mai
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
sociale, politice și ideologice (în 1959, Sanpei Shirato publică Ninja bugeicho, prima bandă desenată modelată pe modelul istoric al teatrului Fig. 20Bandă desenată japoneză pe teme istorice kabuki jidaimono și oferă o perspectivă în cheie marxistă asupra istoriei reale și legendare, prin prisma conflictului dintre clase).709 Manga vehiculează și ea arhetipuri proprii, într-o rețetă de succes: eroul principal (de regulă androgin), ajutorul său (adesea sursă de umor), un personaj feminin atractiv (amanta ori cea care îl îngrijește pe erou
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
rezonanță silențioasă, dar nicidecum mută, a lumii".753 Pe de altă parte, îndeplinind în primul rând o funcție de divertisment și nu una de informare, narațiunile benzii desenate nu corespund realității, referințele la realitate având rolul de a conferi povestirilor eroice, legendare (de regulă lipsite de măsură), o aură de autenticitate. Realitatea nu este însă nici originea și nici fondul, trimiterile ocazionale la aceasta scoțând doar narațiunea din atemporalitatea totală, "visul fiind astfel conceput încât să aibă câteva puncte de ancorare în
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
cultural care nu este, de data aceasta, nici grec, nici roman, ci celtic. [...] Unele teme celtice și arthuriene își au obârșia în antice tradiții religioase druidice, care, într-o perioadă târzie, s-au cristalizat în jurul personajului probabil jumătate istoric, jumătate legendar al regelui Arthur. În perspectiva unei durate lungi, vechile povestiri epico-cosmogonice care, în cadrul religiei druidice, propuneau o explicație coerentă a lumii, au avut tendința să se închege în povestiri legendare sau în basme eroice care deveneau memoria vie a colectivității
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
târzie, s-au cristalizat în jurul personajului probabil jumătate istoric, jumătate legendar al regelui Arthur. În perspectiva unei durate lungi, vechile povestiri epico-cosmogonice care, în cadrul religiei druidice, propuneau o explicație coerentă a lumii, au avut tendința să se închege în povestiri legendare sau în basme eroice care deveneau memoria vie a colectivității." Idem Merlin, pp. 6-8. De reținut definiția mitului în raport cu numele proprii pe care o adoptă Walter: "mitul este discursul comentat al numelui propriu", lămurind anumite singularități, numele deținând în mit
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
antică, p. 22. 210 Idem, Mit și religie în Grecia antică, p. 27. 211 Ibidem, p. 31. 212 Ibid., p. 32. Un exemplu edificator este oferit în același loc: "când, în epoca elenistică, un autor precum Calimah reia o temă legendară ca să prezinte o nouă versiune, el nu poate modifica după bunul său plac elementele și nici recompune cum vrea scenariul. El se înscrie într-o tradiție; fie că i se conformează cu exactitate, fie că se îndepărtează în unele puncte
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
și înaltă în care bazinul closetului bolborosește stins, ca să mă privesc în oglindă. încremenită în straturi nesfârșite, transparente și înfoliate, imaginea bărbatului tânăr care, în amurgul luminos al iernii, se uită în propriii săi ochi în oglindă are ceva străvechi, legendar, ca de stampă veche. Stăm încremeniți, fascinați, privindu-ne-n ochi ore în șir, pe când se face tot mai frig și mai întuneric. Oglinda se aburește, cafeniul se-ntinde tot mai mult pe argintul ei, urmat de un bitum dezolat
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
pe lângă noi, se rugă un băiat scund, cu figură de viezure. Ia-i ceva de băut, Declan. —Ospitalitate irlandeză, mârâi Lisa printre dinți. Cei șase băieți dădură cu entuziasm din cap. Deși, dacă erau sinceri, nu avea nici o legătură cu legendara ospitalitate a irlandezilor, ci mai degrabă cu părul Lisei de culoarea caramelului, cu șoldurile înguste și cu pielea fină și maronie care i se vedea din blugii cu talie joasă. Dacă Lisa ar fi fost bărbat, probabil că s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
patru de ani! Chiar atunci în aparatul de emise-recepție se auzi o voce. M-am prefăcut că mă trezesc cu un căscat. Johnny se întoarse spre mine și-mi zâmbi. Îți faci somnul de frumusețe? mă întrebă, împroșcând spre mine legendara duhoare a respirației sale. Primul impuls a fost să-l iau la întrebări despre ce-a vrut să zică cu faptul că poate să mă bată, dar am preferat să aplic politica de bună înțelegere din secție. — Mda, am stat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
El a lovit primul. Am făcut schimb de pumni aproape un minut, sub privirile unor membri ai găștii Chopper, care leneveau pe verandă. Era pe cale să mă învingă și aproape că am recurs la baston - treabă cu care nu devii legendar. În final am făcut o manevră à la Lee Blanchard, i-am ars niște lovituri succesive la mansardă și la parter, buf-trosc-buf-trosc, și ultimul pumn l-a expediat pe Williams în lumea viselor, iar pe mine la infirmeria secției, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
capul pe genunchii ei, ca atunci când era mic -, îi spuse că era foarte tânăr și că putea să scape de Mașteră și de Tiberius numai prefăcându-se: să pară prostuț, absorbit de jocuri frivole, inofensiv. Asemenea bătrânului unchi Claudius, fricosul legendar al familiei. Numai așa aveau să-l lase să trăiască, poate chiar confortabil, fiindcă în ochii tuturor ar fi fost o dovadă a clemenței și bunătății lor. Gajus o întrebă în șoaptă - acum vorbeau cu glas scăzut și între zidurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
era groaza că va retrăi sentimentele din insula Pandataria. La câțiva pași mai încolo, aruncă o privire spre reședința sepulcrală a Liviei, Maștera, unde stătuse un an. „Închideți toate ușile acelea“, porunci. Și trecu mai departe. Apoi deschiseră pentru el legendarele, modestele camere private ale lui Augustus; le străbătu cu amestecul de familiaritate orgolioasă și de ranchiună plină de suferință pe care-l suscita acea amintire. Ieși din ele ușurat și porunci: „Încăperile acelea trebuie să fie păstrate intacte, pentru istorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cineva sună la ușă. Thom merse să deschidă și se întoarse după câteva momente însoțit de un agent de poliție în uniformă. Rămase să aștepte timid în ușa încăperii, la fel cum majoritatea tinerilor polițiși făceau când pătrundeau în bârlogul legendarului Lincoln Rhyme. - Îl caut pe domnul detectiv Bell. Mi s-a spus că este aici. - Eu sunt, vorbi Bell. - E vorba despre raportul cu privire la spargerea de la biroul domnului Charles Grady. - Mulțumesc, tinere. Detectivul luă plicul ce îi era adresat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
în mașină, dacă nu vă deranjează. Odată instalată pe luxoasa banchetă din spate a unei limuzine ultimul răcnet, Adriana și-a dat seama că era prea bucuroasă ca să doarmă. Trecuseră două luni și jumătate și, în sfârșit, avea să vadă legendara vilă din Hollywood unde locuia Toby. A citit și a recitit biletul lui (Scumpă Adriana, îmi pare atât de rău că nu am putut veni să te iau de la aeroport, dar în ultimul moment a intervenit ceva neprevăzut. Promit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
are de-a face cu isteriile postcoitale ale unei femei. Ea ar fi dat orice ca el să-i spună că o iubește din clipa în care a cunoscut-o și că nu era doar o nouă cucerire extraconjugală a legendarului Jesse Chapman — că ea, Leigh Eisner, era altfel — dar știa că n-o să se întâmple așa. Își aruncă geanta pe umăr și ieși țanțoșă pe ușa din față, cu capul sus, surprinsă și tristă în același timp că Jesse nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Fluxul conștiinței, prin care se autodefinește eroul la vîrstele de copil-adolescent-tînăr și la maturitate, apare și ca mediator al oglindirii lumii constituite din obiecte și fenomene-semne, din imagini. Și din contururile fine, dar pregnante, ale portretelor la Început stilizate, fabulos legendare, apoi precise și plastice. Observația este și ea facultatea definitorie a prozatorului Petru Maier-Bianu. Prima parte a romanului este o adevărată amintire din copilăria bucureșteană, un basm realist cu contrapunctele mizeriei, cruzimii, ipocriziei din „Epoca de aur”. Un altfel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Calm, ferm și viguros a intervenit atunci bătrânul Unamuno. Alocuțiunea lui n-a apărut în ziarele salamantine de a doua zi, așa cum s-a întâmplat cu celelalte, ea fiind reconstituită doar din amintirile martorilor, concordante aproape în totalitate, și devenind legendară; a spus în esență că generalul Millán Astray, mutilat de război ca și Cervantes, dar nu la înălțimea spirituală a acestuia, vrea să mutileze Spania și o afirmă jignitor chiar în fața Rectorului acelei Universități, despre care se știe că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Întregi, pe Liat și pe mine și pe Elya, de când apărea luna și până la răsăritul soarelui, cu povești despre misterele eleusine, cultul lui Dionysos, despre Erinii, zeițele destinului, și Moire, zeițele cruntelor răzbunări, despre Persefona din lumea Întunericului și râurile legendare, care se numeau Styx și Lethe. N-am uitat nimic, Effy. Sunt o elevă bună. Deși uneori mi se pare că nici tu nu mai ții minte totul. Te-ai uitat pe tine Însuți. Eram culcați lângă un pârâu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
o vizită prelungită prietenei sale, dna Bronson, la Veneția. Amfitrioana avută din New England ocupa Casa Alvisi de pe Grand Canal vizavi de Salute, iar ospitalitatea sa În locuința impozantă, oferită mai ales celebrităților din lumea literaturii și artelor plastice, era legendară. Pentru Henry Însă, vizita se dovedi a fi o dezamăgire. Veneția, care Îi plăcuse atât de mult În vara și primăvara lui 1881, era mai rece anul acesta și mai umedă. Într-o zi chiar ninse, provocând schimbarea spectaculoasă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
zise Du Maurier zâmbind. Și se roagă ca Tree să se Îmbolnăvească Într-o zi, ca să poată să Îl Înlocuiască. Dar i-am spus că un noroc de felul ăsta ai o singură dată În viață. Făcea referire la deja legendara aventură a lui Gerald cu ocazia primului său contract profesional, În rolul chelnerului din Bătrânul evreu, la Garrick, În care John Hare juca rolul principal. Gerald Îl urmărise cu atâta atenție și știa atât de bine replicile, Încât, când Hare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Emma. Tăifăsuiră despre succesul lui Trilby, care Își Încheiase stagiunea prelungită la Lyceum și tocmai pornise Într-un nou turneu provincial, pregătitor pentru cel american, căci se părea că, deși dispuneau de numeroase producții proprii, americanii jinduiau să vizioneze deja legendara montare a lui Tree. Henry văzuse piesa În iarna care trecuse și o găsise, așa cum se și așteptase, ca pe o versiune vulgară dar tolerabil de antrenantă a romanului, cu accente grele pe „pozatul la grămadă“ al eroinei, În prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]