2,105 matches
-
jupuiți de nenumărate căzături. Ciuleam urechile la zgomotele vesele care veneau dinăuntru. Oare ce făceau ele acolo? Erau acoperite de clăbuc? Poate, ne gândeam, cu prosoapele albe Înfășurate În jurul taliilor și cu altele făcute coc, se Învârteau ca niște fusuri leneșe. Poate că acum vom afla ce vorbesc ore În șir la telefon când nu le-aude nimeni. Dar dacă stau Închise În niște baloane de săpun, așteptând eliberarea? Am intrat, bâjbâind prin aburii denși, alunecând pe pardoseala umedă. Nimic. Vocile
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
pe temă: Cine-i harnic și muncește are tot ce vrea. Cine-i leneș și chiulește are tot așa. Cum să convingi pe om să mai muncească cînd de la cel capabil ai luat rodul muncii sale pentru a-l da leneșului și neputinciosului? Bogatul nu-și cedează bogăția, pentru că a muncit pentru ea, iar săracul, dacă e pe degeaba, vrea mai mult decît i s-ar cuveni. Însuși Aizic recunoștea că treaba nu e simplă. Își dădea seama că va fi
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
cu colegele lor, iar la sfatul unui profesor mai de încredere e luată la dans din când în când și câte o mămică sau o bunică. Se discută despre realizările odraslelor, care sunt catalogate de cele mai multe ori drept înzestrate, dar leneșe. Mai sunt și din acelea care n‑au absolut nici o realizare. Elevii alcătuiesc o structură care se poate numi și comunitate școlară. Anna și Rainer sunt din cale afară de uimiți că trebuie să aparțină unei comunități școlare și nu lumii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
nu era cine știe ce, dar lucram fără poftă. Mătușa Clara se apucase să zugrăvească, trebuia refăcută și tencuiala exterioară, zidul și, dacă rămâneau bani, porțiuni din acoperiș. O ajutam și eu, cam fără tragere de inimă, nu doar pentru că-s cam leneș, ci și fiindcă nu doream ca, arătându-mă prea zelos, să-și Închipuie că râvneam la vreo moștenire. Clara are optzeci de ani și nici nu-mi e de fapt mătușă. E doar o prietenă foarte bună a părinților mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
aplecat în palma stângă, ca într-o pârghie grea, de lemn. Strănepot al lui Falstaff, căruia nu i-a moștenit decât statura : maxilarele, ceafa, trosnetul părului aspru și des, craniul pietros, labele păduroase și umerii. Nimic din bonomia bețivului afemeiat, leneș, petrecăreț, generos ? Doar îndârjire avară, putere însetată de putere... La capătul celălalt, chipul coclit și palid al esteticianului. Îngustat, verzui, ascuțit. Pe undeva, probabil, masca albă, ochelarii folcloristului... — Chiar o cunoști pe doamna Hariga ? bâigui. — Când el a dispărut, după
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
înșelătoare. Când nu le descurc treaba, uită câte am făcut până atunci. Dar uită, brusc, și de propria lor neputință. Din nou siguri pe argumentele lor greoaie și cretine, pe judecata lor subțirică. Urlă că unul ca mine, un aiurit, leneș, vicios, nu e de mirare să nu poată face față unor grave îndatoriri ! Găsesc, în sfârșit, prilejul de a mă jigni. Scuipându-mi în obraz disprețul și ura lor. Chinuindu- mă cu neîncrederea lor imbecilă. Nu e ușor. Mai ales
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
să și dormi. Cineva șoptise rar cuvintele, ca unei surori. Femeia era desculță ? De aceea n-o auzise intrând ? Venise de undeva de aproape, fusese prin preajmă ? Luneca acum spre ușă, fără zgomot, cu privirea sticloasă ? Ghemuită, cu umerii căzuți, leneșă, sfioasă. Ușa se închise, cândva, lent. Stăruia un parfum ciudat, un amestec de mirosuri. Deținuta mai privi, probabil, o vreme ușa, se întoarse. Își rezemă tâmpla de marginea ferestrei. Rămase nemișcată. Obrazul ei obosit părea plin de lumina zilei care
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
etaje cu mâna pe balustrada scării, adunând praful pe palmele ambelor mâini, pentru a și le lipi apoi pe halatele îngrijitoarelor care nu-și făcuseră datoria cum trebuia ? Lăsând amprente, la rând, pe fiecare pieptar scrobit al acestor femei supuse, leneșe și viclene, înșiruite în fața ușii ei. O astfel de vrăjitoare ar mai fi fost în stare să simtă și să priceapă ceva ? S-au dat atâtea exemple, atâtea ! Dacă ar fi putut procura desenele de demult, le-ar fi întins
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Imprevizibilul înveliș alb, delicat, extrem de alb, luminat de cearcăne adânci, albăstrii, părul îngroșat în tuș negru. Un anotimp firav, maladiv, spulberat poate dintr-odată, cine știe. Mă scutur, în sfârșit, trezit din coșmar, parcă trezit : mă aflu într-un tren leneș și pustiu. Am înțeles : e încă dis-de-dimineață, în zori : povara e a somnului neîmplinit. Am puterea să mă ridic : mă agăț de mânerul ferestrei : trag, cu toată greutatea, deschid fereastra. Mă trântesc din nou pe galbenul de muștar învechit al
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
cu o pătimașă imaginație, deopotrivă absurdă și înțeleaptă. „Lăudat fii, rege al universului, care nu lași vreo lipsă în lumea ta, care ai creat într-însa făpturi frumoase, pomi plăcuți, ai plăsmuit pe om și ai creat lumina focului.“ Trenul leneș și murdar trece prin tunelurile mlaștinii. Nesfârșit este drumul prin valea plângerii și nu se aude decât, din când în când, râsul mic al diavolilor, iepurașii iuți, cruzi, cu trofeele noii genetici. Tovarășa Sia, cine este fiul vostru ? Un ingineraș
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
lumea și fără nici o grijă - „Sam“ - zice - „bine c-ai venit. Am să vorbesc cu tine niște treburi. Întinde-te În pat“ - zice - „ca să stăm de vorbă“. Apoi asta-i plăcea grozav lui Sam, că nu se afla om mai leneș ca el pe fața pămîntului, era În stare să stea În pat toată viața și să vorbească. „Ce s-a-ntîmplat, tată?“ - zice. „Ai vreun necaz? Nu te simți bine?“ - zice. „Ba nu“ - zice Bill. „Mă simt mai bine ca oricînd, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
principale din povestirea "O oră din august” sunt: ofițerul Roșu și avioanele nemțești. - Pe aeroportul Otopeni se luptau nemții cu americanii, iar românii trăgeau, cu succes, când în unii, când în alții. - Creangă a scris povești ca: "Cocoșul babei", "Găina leneșă", "Punguța cu bani mărunți", "Lupul și capra". - Ciobanul "Mioriței" a spus ca la cap să-i puie diverse categorii de fluiere. - Mulțimile de boieri exploatatori își țineau banii numerar în pungi. Haiducii îi atacau și îi ușurau de bani în
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
mai fi crescut vreo unu, doi, în plus.... Atenție, nu pierdeți pomana electorală! In anul de grație 1961, Bill Crash, marele fermier zootehnist din Keralee, Oklahoma, avea în padocurile sale avicole o mândrețe de producție, formată din găini cu mersul leneș, doldora de carne, cocoși numai de la opt kilograme în sus și curcani așa de mari, că l-ar fi putut face să pălească de invidie până și pe curcanul-șef al Poliției districtuale. Și bucuros era, și mândru era, Bill
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
jos până l-a prostit de tot pe sărmanul și neștiutorul popor, de l-a reales. După aia, imediat Băsescu și-a schimbat ochelarii, cu un microscop plătit de la buget și cică de abia atunci a văzut că poporul este leneș, că poporul este pomanagiu, că poporul este plin de pensionari, că poporul este plin de tipi care papă bani de la buget pe ajutoare sociale, că în învățământ nu se muncește ca la strung opt ore pe zi, că una, două
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
considerate obligatorii. Culoarea ochilor lui nu este nicăieri definită. El nu-și cunoaște nici măcar părinții. Nici nu vrea să-i cunoască. Este posibil un asemenea personaj? Duminică 8 mai 1977 Zare merge mai Întâi de-a lungul râului lat și leneș de câmpie. Urcă dealul nu prea Înalt, Îndepărtându-se de râu. Traversează un câmp abia semănat, ajunge În marginea pădurii Golovna. Este o după-amiază de duminică. Își vătuiește urechile cu un anume fel de liniște (ciripit de păsări, vânt ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
noi enunțuri. Mureșul „Între toate râurile Ardealului, locul de frunte îl are Mureșul. După ce scapă dintre munții de la răsărit, el curge domol pe podiș, iar pe la Uioara ajunge navigabil, atingând lățimea de peste 100m. Cu ape tulburi și line, el înaintează leneș ca un adevărat râu de șes. Abia mai jos de Alba Iulia intră iarăși într un ținut muntos, în care priveliștea se schimbă ca prin farmec: la miazăzi se înalță un lanț de o semeție alpină, Munții Hațegului, cu vârfuri
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
eu eram cel care era pe punctul de a spulbera fantezia și pentru a înrăutăți și mai mult situația, i-am aruncat o ultimă privire exact înainte de a se deschide ușile și ea mi-a întors privirea cu o curiozitate leneșă în ochi, inconfundabilă și hipnotică. Când am coborât pe peron, îmi simțeam membrele ca de plumb; mă legau de tren, prohibitive și elastice, firele emoțiilor. Trenul a pornit; m-am întors, n-am văzut-o și în următoarele minute, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
aproape două ore cu bicicletele până să ieșim în câmp deschis. Imediat ce am ajuns într-un loc care i se păru potrivit lui Joan, ne-am trântit pe pământ și în minutele următoare, în ciuda oboselii, am fost extrem de conștient de plăcerea leneșă cu care își întindea membrele, de mișcarea sânilor ei ridicați și coborâți de respirație, de subțirimea bluzei albastru cu roz pe care și-o scosese din blugi, suflecându-i mânecile. Cât despre mine, eram leoarcă de sudoare și gâfâiam zgomotos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
să-l învăț astăzi? Mai lasă-mă puțin, hai, doar un salt. ─ Mămăligă, își amărăști inima degeaba. Niciodată nu vei putea înhăța văduva paradis. Niciodată nu vei putea înhăța nici măcar o vrabie obișnuită. Ești mult prea gras. Ești mult prea leneș. Și apoi, ești al meu. ─ Bine, bine. Și motanul vine să se culce în poala stăpânei. Hai, ne uităm împreună, nu trebuie să încercăm să atingem și să prindem. Înțelegi? E destul să ne uităm. M-am săturat de povețele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
bușteni mari, aproape Îngropați În nisip. Eddy atârnă fierăstrăul de craca unui copac. Dick lăsă topoarele pe micul debarcader. Dick era metis și mulți dintre fermierii de pe-acolo ziceau că de fapt e alb de-a binelea. Era foarte leneș, dar odată ce se pornea era un muncitor grozav. Scoase o bucată de tutun din buzunar, mușcă din ea și apoi le spuse celorlalți ceva În ojibway. Își Înfipseră țapinele Într-un buștean, ca să-l elibereze din nisp. Se lăsară cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Spuse ea, scoțându-și ochelarii. — Nu, răspunse Krebs. — Și nu crezi c-ar fi cazul? Nu-i spuse asta cu răutate, părea doar Îngrijorată. Nu știu, nu m-am gândit. — Dumnezeu a lăsat ceva de lucru pentru fiecare om. Brațele leneșe n-au ce căuta În Împărăția Lui. Păi eu nu-s În Împărăția Lui. — Toți suntem În Împărăția Lui. Krebs era, ca de obicei, Încurcat și nervos. Mi-am făcut atâtea griji pentru tine, Harold, continuă maică-sa. Știu ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Zurito spuse ceva altor doi băieți din cuadrilla și ei fugiră-n arenă cu capele ca să-l sprijine pe Manuel. Acum avea patru oameni În spate. Hernandez Îl urmase Încă de când intrase cu muleta. Fuentes Îl privea cu ochii săi leneși, Înalt, În repaus, cu capa lipită de trup. Și acum apărură și ceilalți doi băieți. Hernandez le făcu semn să se așeze câte unu-n fiecare parte. Manuel stătea singur În fața taurului. Le făcu semn bărbaților cu cape să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
trecea prin oraș, surprins să-l găsească părăsit, și ieși În șoseaua de sub malul râului. Când ieșeai din oraș dădeai de un spațiu deschis, unde drumul Începea să coboare, și de acolo putu să vadă râul curgând placid și cotitura leneșă pe care o făcea malul celălalt și nămolul Înălbit de soare, acolo unde săpaseră austriecii. De când Îl văzuse ultima oară, locul devenise foarte verde și luxuriant, și faptul că devenise un spațiu istoric nu-i adusese nici o schimbare, lui, râului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
în palatul împărăteseiʺ ocupa „odăile cele mai mici, reci și umede, murdare peste măsurăʺ, din care, nu odată, chiar prin fața soliilor stră ine, care veneau la palat în audiență se ieșea „cu bideul în mânăʺ scos de slugi de la împărăteasa leneșă, dar care era „o mare adoratoare și folositoare a toaletelor, a mascaradelor dans uril or, toaletelor de lux, garderoba ei conținând peste 30.000 de r ochi iʺ... Ecaterina a II-a, cea care și-a ucis bărbatul dar l-
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
de unde n-ai semănat, și strîngi de unde n-ai vînturat: 25. mi-a fost teamă, și m-am dus de ți-am ascuns talantul în pămînt; iată ce este al tău!" 26. Stăpînul său i-a răspuns: "Rob viclean și leneș! Ai știut că secer de unde n-am semănat, și că strîng de unde n-am vînturat; 27. prin urmare se cădea ca tu să-mi fi dat banii la zarafi, și, la venirea mea, eu mi-aș fi luat înapoi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]