4,839 matches
-
respectiv răspunsului vânzătorului V, ar putea arăta astfel: Sunt dulci pepenii pe care Îi aveți de vânzare aici lângă dumneavoastră? Apoi, pe căldura asta care durează de atâta timp! Identificarea cu precizie și În cel mai scurt timp a semnificației lexicale a elementelor enunțului și, implicit, a referenților este capitală În convorbirile radio pe timpul zborului. Majoritatea enunțurilor sunt directive ( În termenii teoriei actelor de limbaj), asta Însemnând că interpretarea corectă a enunțului va avea ca efect, În condiții adecvate, executarea unui
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
cere să Țin ochii pe gaz, poate fi considerată, la prima vedere, incompletă. Ambiguitatea este dată de semnul lingvistic gaz și de expresia din care acesta face parte ochii pe gaz. Trăsăturile semantice principale ce se pot găsi la intrarea lexicală gaz sunt: stare de agregare gazoasă sau lichidă; ușor combustibil; periculos ș.a. În consecință, cele mai frecvente colocații În care cuvântul poate fi găsit sunt: gaze naturale, gaz metan, gaz de sondă, gaz (petrol lampant); a arde gazul degeaba (a
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
pozitive. Enunțul este optim pertinent, dar este interpretat, În această etapă, ca fiind un act amenințător la adresa interpretului cu toate că, În semnificația lingvistică, există o expresie a cărei semnificație intră În aparentă contradicție cu această concluzie preliminară: așa cum meritați. În ce privește semnificația lexicală, conceptul privilegiu nu ridică probleme de ambiguitate, el Însemnând “avantaj, ..., drept sau distincție care se acordă unei persoane...; favoare; Împrejurare favorabilă” . Dacă nu este polisemantic, atunci de unde apare ambiguitatea? Competența lingvistică a lui P este mai presus de orice Îndoială
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
mai puțin tehnici, am putea spune că interpretul plasează forma logică a propoziției enunțate În tiparul mental (schema de ipoteză), care este cel mai apropiat (din punctul de vedere semantic și structural) de forma sa. Plasarea se realizează prin intermediul intrării lexicale a conceptelor ce intră În structura enunțului. În cazul unui enunț ca cel din subcap. 3.8. Cum se numește fructul de pe raftul din stânga dumneavoastră, de forma, culoarea și mărimea unui pepene galben? efortul interpretului este minim deoarece enunțul constituie
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
cel din subcap. 3.8. Cum se numește fructul de pe raftul din stânga dumneavoastră, de forma, culoarea și mărimea unui pepene galben? efortul interpretului este minim deoarece enunțul constituie Însăși completarea, explicitarea formei logice; el nu conține nici un fel de ambiguități lexicale sau gramaticale și trimite direct la referentul avut În vedere de către emițător. În plus, având În vedere prezența efectivă a referentului, enunțul este constituit din semne privilegiate (ca niște etichete lipite pe obiectele desemnate). Ca o concluzie a acestui subcapitol
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
enunțului? Asta ar fi condus la o lucrare de dimensiuni prea mari - ca să nu mai vorbim despre dificultatea organizării materialului și complexitatea analizei propriu-zise, dată fiind multitudinea elementelor contextuale purtătoare de semnificație, atât cele verbale (cu semnificația lor de natură lexicală, gramaticală sau pragmatică) cât și cele non verbale (practic, infinite ca număr și cu semnificații nu atât de puternic și clar instituite ca În cazul semnelor verbale). Pentru a evita o astfel de situație, am decis să analizez doar factorii
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
specifică fiecărui enunț, fără a parcurge multiplele traiectorii interpretative potențiale generate de alte elemente contextuale pertinente (dar nu optim pertinente) și fără a intra foarte mult În detaliile mecanismelor lingvistice și non lingvistice de producere a semnificației (la nivel fonetic, lexical, gramatical etc.). Asta poate explica și faptul că nu am utilizat/supus analizei conținutul integral al Înregistrărilor. Pericolul, asumat, al acestei alegeri ar putea fi o impresie de oarecare superficialitate În analiza unor enunțuri, Însă nu epuizarea, ci mai curînd
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
of Chicago Press. Charaudeau, P., 1992, Grammaire du sens et de l'expression, Paris, Hachette. Chircu, A., 2006, "Adverbele românești în -is (-aș)", în Până Dindelegan (coord.), p. 57-66. Chircu, A., 2008, L'adverbe dans leș langues romanes. Etudes étymologique, lexicale et morphologique, Cluj-Napoca, Casa Cărții de Știință. Cinque, G., 2006, The Fundamental Left-Right Asymmetry of Natural Languages, mss., Università di Venezia. Ciobanu, G., 2006, "Dinamică adaptării elementului englez în limba română actuala", în Sala (coord.), p. 57−67. Ciompec, G.
[Corola-publishinghouse/Science/85007_a_85793]
-
în: P. Cole (ed.), Radical Pragmatics, New York, Academic Press, p. 183-97. Graur, Al., 1968, Tendințele actuale ale limbii române, București, Editura Științifică. Gruiță, G., 2006, Modă lingvistică 2007: normă, uzul și abuzul, Pitești, Paralelă 45. Guilbert, L., 1975, La créativité lexicale, Paris, Larousse. Guțu, V., 1957, "Propoziții relative", în SG ÎI, p. 161-171. Guțu Romalo, V. 1964, "Cultismul", în LR, XIII, 1, p. 20-29; republicat în Guțu Romalo (2005), p. 42-52. Guțu Romalo, V., 1968, Morfologia structurală a limbii române, București
[Corola-publishinghouse/Science/85007_a_85793]
-
actuala. O gramatică a "greșelilor", ed. a II-a, București Socec; ed. I: 1943. Iordan, I., 1956, Limba romînă contemporană, București, Editura Ministerului Învățământului. Iordan, I., 1975, Stilistica limbii române, București, Editura Științifică; ed. I: 1944. Iordan, I. , 1975a, "Șlagăre lexicale", în LL ÎI, p. 240-249. Iordan, I., 1981, "Hiperurbanisme lexicale", în: I. Coteanu, L. Wald (coord.), Semantica și semiotica, București, Editura Științifică și Enciclopedica, p. 310 -313. Iordan, I., V. Guțu Romalo, Al. Niculescu, 1967, Structura morfologica a limbii române
[Corola-publishinghouse/Science/85007_a_85793]
-
Socec; ed. I: 1943. Iordan, I., 1956, Limba romînă contemporană, București, Editura Ministerului Învățământului. Iordan, I., 1975, Stilistica limbii române, București, Editura Științifică; ed. I: 1944. Iordan, I. , 1975a, "Șlagăre lexicale", în LL ÎI, p. 240-249. Iordan, I., 1981, "Hiperurbanisme lexicale", în: I. Coteanu, L. Wald (coord.), Semantica și semiotica, București, Editura Științifică și Enciclopedica, p. 310 -313. Iordan, I., V. Guțu Romalo, Al. Niculescu, 1967, Structura morfologica a limbii române contemporane, București, Editura Științifică. Irimia, D., 1997, Gramatică limbii române
[Corola-publishinghouse/Science/85007_a_85793]
-
opera lui M.Sadoveanu", în LL, 1, p.35-46. Stoichițoiu-Ichim, A., 2001, Vocabularul limbii române actuale. Dinamică, influențe, creativitate, București, All. Stoichițoiu-Ichim, A., 2006, Aspecte ale influenței engleze în română actuala, București, Editura Universității din București. Stoichițoiu-Ichim, A., 2006a, Creativitate lexicala în română actuala, București, Editura Universității din București. Stoichițoiu-Ichim, A., 2007, "Anglicisme "la modă" în limbajul modei", în: Până Dindelegan (coord.), p. 581−598. Stoichițoiu-Ichim, A., sub tipar, "Din nou despre anglicisme "la modă" în limbajul modei", în: Până Dindelegan
[Corola-publishinghouse/Science/85007_a_85793]
-
10. Faptul că de nu împiedică realizarea acordului între N1 și N2 la singular ar putea sugera că de nu este prepoziție. Acesta a fost motivul pentru care propuneam în Nedelcu (2005) ipoteza analizei lui de-a ca un compus lexical, o variantă a lui al, care exprimă nonunicitatea. Faptul că de este marcă a unui anumit tip de genitiv/posesiv este susținut de contextele din care acesta nu poate lipsi, precum: cineva de-al nostru: Să se înscrie la concurs
[Corola-publishinghouse/Science/85020_a_85806]
-
mare la nivelul decriptării sensului). b) Nivelul de limbă și contextul comunicativ. Chiar dacă tiparul poate apărea în aproape orice tip de discurs (cu observația că există unele restricții impuse de specificul semantic afectiv), intenția pragmatică, efectele stilistice urmărite și alegerile lexicale diferă în funcție de situațiile de comunicare, de codul oral sau scris și, nu în ultimul rând, în funcție de registrul de limbă. În cadrul limbii literare, restricțiile morfosintactice și semantice sunt mai pregnante, în timp ce limbajul familiar și argotic (pătruns în presa scrisă, pe forumuri
[Corola-publishinghouse/Science/85004_a_85790]
-
o bomboană/o comoară de om - un om ca o bomboană/o comoară. În interiorul lui se mai pot distinge două substructuri: A.1. Construcțiile comparative, în care elementul din prima poziție își păstrează aici cel puțin o parte din sensul lexical: un boboc de fată, o bomboană de băiat, un dulap de femeie; A.2. Construcțiile de grad zero (,,pure degree"), unde prima poziție este ocupată fie de un substantiv propriu-zis care și-a modificat parțial sensul lexical originar, dezvoltând o
[Corola-publishinghouse/Science/85004_a_85790]
-
parte din sensul lexical: un boboc de fată, o bomboană de băiat, un dulap de femeie; A.2. Construcțiile de grad zero (,,pure degree"), unde prima poziție este ocupată fie de un substantiv propriu-zis care și-a modificat parțial sensul lexical originar, dezvoltând o semnificație diferită și având acum rolul de a evalua într-o anumită direcție referentul reprezentat de N2 (o bazaconie de lucrare, o otravă de femeie, o catastrofă de summit), fie de un substantiv transparent semantic, rezultat prin
[Corola-publishinghouse/Science/85004_a_85790]
-
legate de comportamentul sintactic al structurii, chestionarul conceput pentru adolescenți (cu vârsta cuprinsă între 12 și 18 ani) a urmărit cu predilecție chestiuni legate de frecvență și de productivitate a structurii, modalități de decodare a sensului, aspecte privind dinamica formațiilor lexicale recente introduse în poziția N1 (posibilități de derivare, schimbări la nivelul flexiunii etc.). Chestionarul a fost aplicat unui număr de 71 de subiecți (70 de elevi din clasele a VI-a, a IX-a, a XI-a și a XII
[Corola-publishinghouse/Science/85004_a_85790]
-
funcționează exclusiv ca insulte, dar cu sens modificat, fără să mai trimită la boala reală: retardata de Buli - pentru "fițoasă, îngâmfată", handicapatul de profesor (pentru "antipatic"), o anorexică de fată, rahitica de Viorica 13 (AD). 3.2.4. Dinamica formațiilor lexicale recente introduse în poziția N1 De remarcat că pentru adjectivul argotic nașpa (cuvânt cu un sens foarte general), utilizat adesea în forma trunchiată, invariabilă, sunt preferate forme foarte variate care permit acordul și atașarea articolului hotărât enclitic: nașparlia, nașparlita, nașparla
[Corola-publishinghouse/Science/85004_a_85790]
-
semantice; gramatical, toate formațiile noi se construiesc pe baza acelorași tipuri de substructuri menționate deja pentru (Det) N1 de N2 (vezi supra, 3.1.); ● disponibilitatea în direcția construirii unor sintagme cât mai expresive are consecințe și în plan morfologic și lexical: crearea unei paradigme de flexiune în cazul cuvintelor invariabile sau al împrumuturilor neadaptate (plasate în poziția N1) și apariția unor unități lexicale noi, neatestate în dicționare, prin derivare și compunere; ● se păstrează structurile relativ stabile, catacretice, cu adjective calificative pe
[Corola-publishinghouse/Science/85004_a_85790]
-
3.1.); ● disponibilitatea în direcția construirii unor sintagme cât mai expresive are consecințe și în plan morfologic și lexical: crearea unei paradigme de flexiune în cazul cuvintelor invariabile sau al împrumuturilor neadaptate (plasate în poziția N1) și apariția unor unități lexicale noi, neatestate în dicționare, prin derivare și compunere; ● se păstrează structurile relativ stabile, catacretice, cu adjective calificative pe prima poziție, de tipul: frumosul/urâtul/idiotul/prostul de Ion, însă, pe baza lor, sunt construite adesea unități lexicale sinonimice, mult mai
[Corola-publishinghouse/Science/85004_a_85790]
-
apariția unor unități lexicale noi, neatestate în dicționare, prin derivare și compunere; ● se păstrează structurile relativ stabile, catacretice, cu adjective calificative pe prima poziție, de tipul: frumosul/urâtul/idiotul/prostul de Ion, însă, pe baza lor, sunt construite adesea unități lexicale sinonimice, mult mai expresive și profund marcate de subiectivitatea emițătorului; ● există o serie de creații ocazionale, decodabile numai în contextul actual, care trimit în special la viața politică, socială și culturală. 5. ANEXĂ CHESTIONAR Nume (poreclă, pseudonim) Școala Clasa Vârsta
[Corola-publishinghouse/Science/85004_a_85790]
-
de Marie est absolument exquise/*exquis (Doetjes și Rooryck 2003: 280) Dacă despre o biserică se poate spune că este ca o bijuterie, este dificil să se susțină același lucru despre Marie, fără să se piardă, în opinia autorilor, interpretarea lexicală a substantivului bijou. Semantic, substantivul bijuterie din cel de-al doilea exemplu presupune doar o evaluare pozitivă foarte pregnantă. De aici ar putea fi extrasă ideea că acordul cu Marie nu se datorează componentei [+ Animat], ci faptului că o comparație
[Corola-publishinghouse/Science/85004_a_85790]
-
pian) 4) coperții (G.): 48 copertei: 47 ambele: 5 5) coperți: 49 coperte: 47 ambele: 4 6) găluște: 86 găluști: 12 ambele: 2 7) marmure: 50 marmuri: 46 tipuri de marmură: 3 (subiecții au preferat să exprime ideea de "sorturi" lexical, nu prin intermediul pluralului) nu răspund: 1 8) papare: 79 păpări: 7 nu răspund: 14 9) paște ("pâine sfințită"): 62 paști: 26 ambele: 9 pască: 1 (a fost ales singularul în context) #păști 22: 1 nu răspund: 1 10) râpe: 87
[Corola-publishinghouse/Science/85008_a_85794]
-
precum și după posibilitățile și limitele lor de combinare. Analiza sintactica a părților de vorbire trebuie să aibă în vedere vecinătățile sintactice în care apar cuvintele, ca și constrângerile exercitate de cuvinte, unele asupra altora, în combinațiile lor sintactice. Sub raport lexical, părțile de vorbire se disting după conținutul exprimat: ele pot exprima obiecte (substantivul și pronumele}. însușiri ale obiectelor sau ale acțiunilor (adjectivul și adverbul). un numar sau o determinare numerică (numeralul), o acțiune sau o stare (verbul), o senzație sau
COMUNICAREA CORECTĂ ŞI EFICIENTĂ ÎN CICLUL PRIMAR by ARINA CRISTINA OPREA [Corola-publishinghouse/Science/319_a_622]
-
Frază este o unitate superioară propoziției, deoarece cuprinde cel puțin două propoziții, dintre care una este principala. Par țile de propoziție sunt cele mai mici unități sintactice. Numai unele părți de vorbire, c e l e ce au un sens lexical de sine stătător (substantivul, adiectivul. pronumele, numeralul, verbul, adverbul, interjecția) pot avea funcție de parte de propoziție. Celelalte (articolul, prepoziția, adverbul din structura qradelor de comparație, verbele auxiliare) ajuta la formarea părților de propoziție. Conjuncția are rolul exclusiv de a leqa
COMUNICAREA CORECTĂ ŞI EFICIENTĂ ÎN CICLUL PRIMAR by ARINA CRISTINA OPREA [Corola-publishinghouse/Science/319_a_622]