2,068 matches
-
Iadul postnatal sufletul femeii. Femeia n-a zis nu, însă a pus o condiție: să facă bine dracul și să-i frece un fir de păr până acesta va sta drept, drept. S-a apucat bietul încornorat de frecat, de lins, de împins, de tras firul de păr și cu cât îl sucea și răsucea mai tare, cu atât firul se făcea mai creț, se încovriga de nu mai știa bietul cum s-o dreagă. Normal că Sarsailă a lăsat baltă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de mângâiat. De nemângâiat este jurnalistul! Ăsta mușcă și în somn! Nu a văzut și nu a înțeles nimic! Chiar cred că în imberba-i sclifoseală de peste "canal" ar fi preferat ca atât ciobanii, cât mai ales câinii, să-i lingă foaia și pixul și în final să îl declare "cetățean de onoare" al stânei pe care domnia sa și-a propus să cultive orhidee... Dacă vii în Maramureș doar pentru a-ți exhiba frustrările regale, vii de... futu-i pomana. Maramureșul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
și bătaie! [râde] ...Da’, numai că am mers pe gratis că aveam permis. După ce am trecut la Construcții de mașini, ne-au luat permisele. Deci, aveam permise libere pe tren... Sigur, că umblam cu mierea pe degete, să nu ne lingem ? Făceam locomotive, duceam trenurile ș-atunci ne dădea permis... Da. I. M.: - Cum vă petreceați concediile ? Ș. B.: - ...am ajuns la concediu, eu până îmi luam un concediu, trecea păru' prin căciulă. Tot la fel le spuneam: „- Dom’ director, da
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
Animalul s-a eliberat și a fugit În dulap, de unde Îl auzeam gemînd și mieunînd terorizat. - Acum o s-o termin pe nemernică, am zis, apucînd un baston pictat și gros. Sudoarea-mi curgea pe față. Tremuram de excitare. Mi-am lins buzele și am pornit spre dulap, atent să-i blochez orice tentativă de evadare. În acest punct a intervenit femeia mea și am lăsat jos bastonul. Pisica s-a tîrÎt afară din dulap și a fugit pe scări. *** Ike Îmi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
foc de tabără într-un colț al platoului din fața cabanei. Făceam rost de niște carne și prăjeam niște grătare de toată frumusețea, ca să nu mai spun că în toată zona se simțea un miros îmbietor de carne prăjită, de te lingeai pe buze. Îmi aduc aminte că într-un an, tot la aceeași cabană, ne-am întins până pe la vreo două noaptea la foc, iar unii dintre noi, la culcare au stins focul cu anumite lichide.......de culoare galbenă și cu
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
când o vedea în casa lui cinci guri de oameni și alte cinci guri de câni, care de al răsăritul soarelui n-au îmbucat 141 nimic. Ceilalți tovarăși ai mei, veseli și nepăsători, mergeau fără leac de grijă și își lingeau de mai înainte buzele, gândindu-se la oalele cu smântână și la puii fripți ce-i așteptau. Când am ajuns în capul țarinei, am întrebat pe jitarul 142 care ne-a deschis poarta dacă cuconul Manolucă este acasă și, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
a decide, eu n’aș ști ce să fac: să le arunc o bucată de pâine ori să-i ucid. Ei sunt totuși ființe care, pentru a se salva, ei Înșiși și viața cu V mare, se prostituează, cu ghilimele, lingând mâna care știe și să ucidă. Și aici, ne dau o lecție, a sacrificiului pentru Viață de la care noi, raționalii, abdicăm adesea. Aș amâna decizia, până ce vom găsi o soluție. Trebuie să procedăm cu Înțelepciune, lăsând timp oamenilor de știință
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
loc unde m-am născut eu. Încă de mic copil am urcat pe această muchie care face parte din munții Făgăraș, pentru a culege bujori de munte, din care mama mea făcea un excelent ceai, sau o dulceață de-ți lingeai buzele. Dacă urci mai sus pe potecă, ajungi după un drum lung și istovitor care poate ține și până la 7-8 ore, la cabana Podragu, situată la altitudinea de peste 2100 m, în căldarea alpină cu același nume, unde te poți oglindi
Muchia Tărâța. In: Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1097]
-
de aici trebuie să înceapă. Spun convențional „să înceapă“, nici o poveste nu începe și nu se sfârșește undeva. Mă rog, să zicem că începe cum stăteam io jos, la rădăcina blocului, și mâncam pașnic din înghețată. Nu puteam urca așa, lingând din cornetul ăla. Mâncam. Nimic deosebit de semnalat până aici. Era o zi superbă. Trebuie să mă credeți, n-aveți încotro. Pe cuvânt, o zi care făcea toți banii. Doar că, la un moment dat, am simțit niște ochi vigilenți înfipți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
rudă cu talent la desen să-i scoată din încurcătură. Sau au copiat pe o hârtie transparentă figura poetului. Cu indigoul, cumva. Am și uitat de indigo de când cu xeroxul. Au copiat poza aceea de student la Viena cu părul lins pe spate și cu privirea scrutând zimbrii patriei. Asta îmi evoca mie privirea aia. Io, un antitalent la desen, l-am pictat pe poet undeva în pădure. Și cu un câine în lesă. Un Eminescu puchinos, liliputan, ce-și scotea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
când și lovește masa cu grămăjoare de scrum și bălți de rachiu care saltă, sar. Sau ceva de genul ăsta. E așa de supărat, că nu poate nici să se îmbete. Ce mai vreți să știți despre el? Odată a lins 17 beri. Recordul lui. Altă dată, la două noaptea, discutam în baie la cămin despre actualitatea operei lui Jules Verne. Stăteam în baie și, cu vreo oră mai devreme, ne pișaserăm în lift. Avem amintiri interesante. El s-a apucat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
un moment dat a întrerupt-o și am fost toți uimiți să vedem că, din timp în timp, făceam un gest care putea părea dezgustător. Cu o mișcare aproape imperceptibilă a limbii, ca un gest reflex, scoteam limba și ne lingeam buzele. Le umezeam. Era frig, undeva prin februarie, iar buzele noastre erau aspre de ger. Trebuiau umezite, mai ales că, din cauza emoției, ți se usca repede gura. Gestul era aproape insesizabil pe derularea firească a imaginii, doar, oprind sadic firul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
zis, de cum l-a văzut aciuat pe lângă maidanezii pesediști, Hayssam nu-și mai găsește locul. Se bagă când printre picioarele șahiștilor, când printre acelea ale tablagiilor. Numai Băsescu nu pare afectat deloc de situație. Stă la umbra unui gard, se linge indiferent pe labe și doar din când în când scoate câte un schelălăit, care îi zburlește pe toți maidanezii. Și nu numai pe cei din parc, ci din tot cartierul. Prietenia cu avansare în grad Am lucrat mulți ani în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
n-are nimic a face cu braga sordidă de lângă plajă - clocotește necontenit printre stâncile artificiale, deși azi e prima zi mai calmă și crabii au ieșit din găurile lor submarine să se bucure de soare, la liziera unde apa mării linge pietrele. De dimineață a fost nor, destrămat acum într-o negură care estompează orizontul. În timpul primului înot, soarele, difuz încă prin perdeaua de nori, viza fața ternă a mării cu nuanțe fugitive de albastru, verde și vieux-rose. Acum, totul a
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
diseară. La ultima oră aveam sport, așa că ne-a dat drumu’. Profa ne-a zis cinstit că tre’ să ajungă la țară, iar duminica asta circulă - au număr fără soț la mașină. Ca și noi. Asta înseamnă că m-am lins pe bot de mers săptămâna viitoare la Neamț. Or să circule alea cu soț, că partidu’ vrea să mai facem economie la prea multa benzină pe care o consumăm. Și ai mei au nevoie să mai facă o aprovizionare; zilele
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
situație, am salu tat-o în treacăt și, fără nici o vorbă în plus, am plecat. Am avut, desigur, grijă să trag cu coada ochiu lui să văd reacțiile. Frumoasa găsise un coș unde să-și arunce înghețata și acum își lingea dege tele ; ceilalți își vedeau de ale lor. Nici vorbă de regrete că nu m-au invitat - așa cum mi-ar fi plăcut mie. Dar să închid totuși această lungă paranteză și să mă întorc la liceu. Deh, asta-i cu
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
era lăsată liberă prin curte. Da, mînca găinaț ; și din cele întă rite și rotunde, pe care le ronțăia ca pe niște bezele reușite, și din cele apoase - cînd se spîrcîiau găinile -, pe care le lua cu degetul și le lingea. Dănuț, de fiecare dată cînd își vedea sora mozolită pe la gură, alerga repede și bucuros la maică-sa - fiica doamnei Bădescu - (de fapt, o striga „mamă, ia uite la Cami, iar a mîncat !“) și se înciuda că mama nu era
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
mai vedem obiectele ca atare, ci, privindu-le, ni le amintim . CÎnd mă reîntorc acolo, mă gîndesc uneori astfel și la mine Însumi și parcă aștept să mă alunge lumina ascuțită a dimineții care aprinde mai Întîi florile galbene de lingă garduri... Dar numai după ce coborîm din Olimp avem amintiri. CÎt timp ne-am aflat În el n-a contat decît clipa. Timpul e unul dintre ultimele cuvinte pe care le-am Învățat, ca să numim cu el tocmai regretul, iar melancolia
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
nisipul Înălbit de soare o statuie a Afroditei e, dealtfel, mai firească decît În orice muzeu de antichități. Ce putea face grecul antic, Îndrăgostit de frumos și Însetat de dragoste, În această singurătate calmă și luminoasă? Pe nisipul cald și lins de apa sărată? Și ce putem face noi după exemplul lor? Să Întoarcem privirea spre mare și s-o vedem pe Afrodita ieșind din valuri. Întrebat odată ce este un zeu, Tales din Milet a dat un răspuns ambiguu: ceea ce nu
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
stau lucrurile și își pusese în minte să-și rezolve toate problemele, deloc neglijabile. Ceea ce voia să lase în urma ei i se păreau nimicuri în comparație cu ceea ce exista în interiorul ei. Se simțea ca un câine singur, îmbătrânit înainte de vreme, care-și linge rănile. Sufletul îi ardea mocnit ca un rug funerar. Asprimea din tonul bărbatului o făcea să devină crispată mai ales atunci când el venea acasă la ore târzii și-l auzea zicând: ,,Vă omor eu pe toți! Dacă nu vă mai
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
catastrofe trei stele fiecare) sunt la fel de bune precum Crimes and Misdemeanors sau Zelig (două capodopere tot trei stele). Etc. etc. Chiar și-așa, Tudor Caranfil e de preferat multora dintre cei care sunt în tot felul de comitete și comiții, ling dosurile mahărilor, dau premii și scot reviste. Cu el măcar știi la ce să te aștepți la o ariceală, până la urmă, simpatică... Așa sunt și dicționarele dumisale : nu mătase, nu catifea, ci șmirghel. Titlurile străine sunt un poem al greșelilor
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
tulburi, deschiși lacom asupra vieții. Vezi, Mouette, asta n-am să uit niciodată: prima mea întâlnire cu tine, în pragul băii din Câmpineanu. Am simțit atunci instincte de lupoaică cu pântecul spintecat, care și-ar da ultima suflare ca să-și lingă puiul<footnote id=”3”>E. Lovinescu aștepta de trei zile „delivrarea“ (nașterea) și, pe 19 noiembrie 1923, își nota emoționat în jurnal: „Azi la ora 9½ dimineață, după mari dureri, s-a născut Monica“ (op. cit., vol. I, p. 28). </footnote
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
circa 10-15 indivizi se fac a plimba prin sat pe un oarecare ins și se fac a-l întreba și a-l lovi cu o măciucă peste o pernă aflată sub palton strigându-i: „Mai slugărești la chiaburul cutare? Mai lingi blidele cutărui chiabur? Te mai ții cumătru cu X sau Y?” și poc! cu măciuca și astfel ajung și la fereastra mea, vociferând: „Fascistule! Legionarule! Moarte fasciștilor! Moarte dușmanilor poporului!” și tot așa mai departe. Ajunsesem deja dușman al poporului
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
ca să se dea de pomană. Astea-s ciubucuri, domnule, ciubucărele, cibucărașe. Haideți să fim realiști! S. B.: Este, într-adevăr, dezolantă atmosfera de acolo, când vezi cum a cuprins paragina spațiul acela în care acum 25 de ani, vorba aceea, "lingeai mac" de curat și îngrijit ce era. Nu trebuia neapărat să rămână acolo ceea ce a fost, dar putea să nu fie atâta debandadă, ci un spațiu îngrijit, orice destinație ar fi avut. În fond, dincolo de toate interpretările pe marginea evenimentelor
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
vechi și noi, sârbe și hore, tot ce se poate face la o astfel de adunare unde toată lumea putea răsufla, în sfârșit, liniștită, căci - vorba lui Shakespeare - totul e bine când se termină cu bine. Marți, 9 iulie Ne-am lins rănile cu toții după orgia din ajun. Miercuri, cu siguranță Ecaterina și Zgripți s-au trezit singure, mirate, bănuiesc eu, că nu mai zumzăie nimic în jurul lor. A fost cea mai inedită tabără la care am participat vreodată, dar nici nu
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]