2,115 matches
-
pare că te blochezi când nu mai poți controla lucrurile, când nu primești certitudini pe tavă și ai nevoie de foarte multe impulsuri pentru a reacționa, pentru a nu te pierde în tenebrele întunecate în care te retragi să-ți lingi rănile. Tu nu oferi dacă nu ți se oferă. - Nu cred că am controlat niciodată lucrurile în această poveste. Nu am avut cui oferi, apoi nu am mai avut ce. - Vrei să spui că nu mai simți nimic pentru mine
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
mai târziu cu siguranță. Continua să se joace cu buzele ei fără să o sărute. Luă o gură din vinul roșu din paharul de pe măsuța de lângă pat și-i picură pe buzele întredeschise, umezindu-le. Karina închise gura apoi își linse buzele cu limba. - Îți place... știam eu... Coborî vârful cuțitului pe piept tăind, rând pe rând nasturii bluzei care ascundea trupul Karinei. Karina se înfioră și se crispă, dar el nu se opri. Desenă conturul sânilor pe marginea sutienului cu
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
Reddy, mă mai auzi? Trezite din reverie, câteva vaci Holstein au venit până la mine să-mi exploreze cu botul jacheta Barbour de Împrumut. Orice-ar fi, cel mai important client al meu nu trebuie să-și dea seama că mă linge o vacă În timp ce vorbesc cu el. Păi, stimate domnule Abelhammer, ceea ce trebuie să evităm cu orice preț este o reacție instinctivă. Desigur, Îmi trebuie câteva zile pentru a analiza situația. Și bineînțeles, mă voi consulta cu analistul nostru pe Japonia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
turuind despre lumea lor interioară paranoică. —Scuze, Rod. E vorba de căpitanul Oates. Îl citam doar. O sală plină de administratori de fonduri Își rotește ochii la unison. La capătul Îndepărtat al mesei, suficient de aproape de Rod ca să-l poată linge, nările de rasă pură ale asistentului meu Guy freamătă de plăcere amușinând izul de umilință. — Îți amintești de căpitanul Oates, Îl Îndrum pe șeful meu, cel care a ieșit din cort, expunându-se unei morți sigure, În timpul expediției lui Scott
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
de a-mi cere ce vrea, lucrul pentru care a venit. Dar n-o voi face. Încă-mi amintesc cum stătea În față la Abbey National din Holborn În ziua În care am Încasat prima mea leafă și cum Își lingea degetele numărând bancnotele de 10 £ pe care i le dădusem. Propriul meu tată. Dacă vrea bani, atunci să mi-i ceară. Încă un rând? Fata a venit să strângă paharele goale. Nu. —Apăi, pentru mine da și ia-ți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
care-ți umple plămânii când Împingi ușa ca să intri: răsuflarea captivă a sfinților, așa mă gândesc mereu. Cred că aveam șapte sau opt ani când am venit aici prima dată, cu vată de zahăr pe buze. Și acum, dacă-mi ling buzele, Îi mai simt dulceața de consistența pânzei de păianjen. Am văzut catedrale mai mărețe de atunci: Notre Dame, cea din Sevilla, St Paul. Dar ceea ce face măreția acestei catedrale este tocmai faptul că e mică, puțin mai mare decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
griji acționează ca niște reproșuri nesfârșite. Ieșiri la care ai vrea să participi și tu, piscine gonflabile răcoroase În care ai vrea să intri cu picioarele goale, conuri cu Înghețată ale căror șiroaie de vanilie ți-ai dori să le lingi. Paula lasă să-i scape un oftat lung și complicat. Spune că nu s-a simțit prea bine În ultima vreme și mai e și povestea cu șobolanul, desigur, care a supărat-o foarte tare. Dar nu a vrut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
cântă. Ia, Încearcă una. Winston Îmi Întinde o cutie de metal. Recunosc recipientul rotund de culoarea bronzului: bomboane de călătorie. Mie și lui Julie ne plăceau perele glasate, cele care aveau gust de clopot, asta În cazul În care ai linge un clopot, dar mereu primeam tipul ăsta: dropsuri din zahăr de ovăz. Mama se jura că dropsurile din zahăr de ovăz ne fereau de rău de mașină. Așa că pentru mine gustul dropsurilor din zahăr de ovăz e echivalentul gustului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
iar cei doi iepuri prinși În lațurile bunicului Ghiorghi, un dar al Celui de Sus pentru o asemenea Întâmplare frumoasă, au propulsat-o pe bunica Ileana la gradul de cel mai bun bucătar din lume, În conformitate cu unanimitatea celor care și lingeau degetele! Cei doi uechiați au mai adus și o petrecere pe cinste, cu vin, cu glume și cu cântece, ocazie cu care Maria, proaspăta mireasă fără nuntă, a repurtat primul mare succes În fața bunicilor, cântând cu o voce minunată, mai
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
de intimitate fizică ale fratelui meu cu ea păreau să-mi ureze bun-venit, Îmboldindu-mă, iar eu Îi mîngîiam vulva și-i simțeam mirosul glandelor din jurul anusului. I-am sărutat genunchii, apoi am tras-o către pat și i-am lins apăsat subsuorile ca să-i gust făgașele dulci cu delicatele lor ascunzișuri. Pofteam la trupul său, dar În același timp aveam pentru ea și o afecțiune aproape frățească, născută din Închipuirile mele cu ea Îmbrățișîndu-l pe Frank, iar asta m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
văd în nord, iar tu ai să te întorci în vacanțe, copilule. El știa că, odată ieșit din labirintul străduțelor de paiantă, n-o să se mai întoarcă în Ardakan. Chiar așa: în templul din Chak Chak, o dâră de apă lingea peretele de vreo mie patru sute de ani și spuneau despre ea că e lacrima prințesei Banou, ascunsă în stâncă: îi rămase în cap că femeile storc plâns și din piatră. Bocetul maică-sii îi amorțea gândul, dar nu putea să
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
lucrase o ramă pentru fotografia cu Armin Caryan, în ziua în care împlinise opt ani. O privea uneori înainte s-adoarmă și îl revedea alergând în parcul Shatran, printre artezienele cu cordoane de apă luminate de becuri multicolore. Îl revedea lingând o înghețată lângă arcul Bagh-e Melli ori mâzgălind pe peretele pe care, în souk, bunicu-său așeza carpetele. Se gândea dacă Armin o să-l ierte că a fugit. Promitea că va face bani, atât de mulți bani cât să-și cumpere
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
a oprit la o fereastra dosnică, s-a uitat înlăuntru și, după aceea, mi-a făcut semn să mă apropii. Când mi-am lipit fața de fereastră, am rămas încremenit. M-am văzut pe mine în cabană, urmărind cum șerpii lingeau niște picături de sânge de pe podea. "Grija noastră, m-a lămurit, în șoaptă, inchizitorul, a fost să-ți dăm amintiri legate de noi, Galilei. Știam că pe urmă le vei hrăni singur..." Am fugit de acolo și m-am ascuns
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
pe el, și pe Aglaia. -Ședeți! Cârciumarul luă seama odăilor. Privise la venire curtea și lucrurile. Avere frumoasă! Locul întins! De la poartă până la ușă, gospodarul pavase drumul cu cărămizi. Avea și un pilc de pomi, rămuroși și tineri. Orătăniile cârâiau lingă prag: o mulțime de găini roșcate, gâște cu ciocurile late, rațe leșești, încenușate și călcând într-o parte, cu gâturile pline, grase și oloage, curcani negri-albăstrii, cu pene bătând în roșu, porumbi pe acoperiș, iar lingă poartă gâfâia un porc
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și tineri. Orătăniile cârâiau lingă prag: o mulțime de găini roșcate, gâște cu ciocurile late, rațe leșești, încenușate și călcând într-o parte, cu gâturile pline, grase și oloage, curcani negri-albăstrii, cu pene bătând în roșu, porumbi pe acoperiș, iar lingă poartă gâfâia un porc creț. Casa, albă, spoită cu var și împodobită cu preșuri, totul lună, să nu te-atingi! La început fură stingheriți și unii, și alții. Aglaia vorbea pentru toți: c-o fi, c-o păți, că boul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
o chema să-și întîmpine ginerele, și fata nu mai avu timp să se privească în oglindă. Cârciumarul i se păruse urât și bătrân. Avea o față negricioasă, și gâtul îi înțepenise în strânsoarea gulerului cămășii. Stere își potrivea părul lins pe frunte și șușuia cu Aglaia: - Mă ține! - Nu-i nimic. Îndreaptă-ți haina, vezi că râde lumea de noi, spunea bătrâna în șoaptă. S-adunaseră vecinii meșterului, muieri cu copii după ele târâș, gospodari curioși și golani din cartier
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
-ți bați copiii! Lui Paraschiv îi era foame. Înghiți cu lăcomie și așteptă să isprăvească și ceilalți. -Bună? -Bună. -Tine de cald? - Ține. - Pâine pe blană! Peste groapă căzuse o podoabă de noapte, albastră și rece. Ucenicul auzi iarba foșnind. Lingă el lipăia Sandu, aducând sub brațe doi pepeni lunguieți și grei. - Ia desertul, neamule, spuse, așternîndu-i pe pământ. Stăpânul îi despică dibaci, și miezul roșu, plin de semințe, fu Îmbucat cu lăcomie. - Îți place la noi? întrebă Piele rânjind. - Îmi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
a casei. O lumină subțire învelise orașul. Peste mahalale, se ridicau fumuri albe și drepte. Se auzeau câinii Mandravelei hămăind gros și rar ca o bătaie de tobă. Paraschiv se întristase. Codoșul scosese de sub șuba lui o sticlă: - Ia, ucenicule. Linge niște vin să-ți treacă... Celălalt nu spuse nimic. Privea numai curțile pustii. - Ce-ai nenică, nu ți-e bine? Cel tânăr, nimic. - N-ai potolit destul? Din casă se auzea zgomotul pantofilor Didinei. Gagica juca de dragul Stăpânului. - E vesel
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
barem să fi murit jigodia! De unde! A scheunat trei zile, Chirică 1-a oblojit cu apă de plumb și javra a rămas șchioapă. Se întorcea cu ceata pe la prânz, din groapă, sătul. Câinii erau leneși, se opreau pe la cișmele, să lingă băltoacele, și plecau mai departe. Parcă se mai lungiseră. Se opreau în fața bisericii și se întindeau pe lespezile albe, la soare. Pe la două, puteai să-i lovești cu pietre. Nici nu se mișcau. Se târa câte unul după umbră și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
era verde, verde, plină de dudău și barba-popii. Mărăcinii aveau tulpinile cât sulița. Vântul se încorda în ele ca într-o harfă. Și cădeau niște nopți line, cu stele albe și mărunte. Lângă baltă se aprinseseră iar focurile. Limbile lor lingeau iarba tânără. 226 Hoții veneau la apusul soarelui, se lăsau pe râpi și înnoptau sub maluri. Gheorghe cînta: Mingea mea, Mingea mea, ' S-a ales, bules 7*' De ea. Mînă-mică aducea sacul cu haleală, și ucenicul - trențele de dormit. - Bine
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
neștiută de nimeni. Vara așternea pe jos 251 buruieni uscate și asculta cum se rostogoleau de sus bulgării mari de pământ. Îi țiuiau urechile de atâta liniște. Parcă stătea într-o apă. Dimineața bătea soarele și iarba se usca foșnind lingă ea. După amiază, umbra malului din fată creștea amenințător și parcă i se făcea frică. De la rampă picura mirosul gunoaielor încinse. Prin iunie înfloreau mărăcinii. Buruiana avea o tulpină lemnoasă, verzuie. Făcea la cap o gogoașă roșie, plină de spini
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
vechi m-a adăpat... Nu mai mânca nimeni. Toți întorseseră capul spre cântăreț. Vocea lui acoperea grădina. Chelnerii se opriseră sub lămpi, ascultând și ei. Paraschiv ridică ochii. Didina avea pe buze o spumă subțire și albă de bere. Își lingea gura sălbatică cu limba și strângea ușor fălcile. Frumoasă era! Juca o stavă de cai sub pielea ei. Se cutremură carnea pe el. Ibovnica simțise și se făcea că se joacă cu o furculiță. Numai ăl bătrân băgase de seamă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ducă să se întindă în mijlocul drumului... Da, bine, ne-am prins, i-o tăie scurt electricianul șef. Ajutorul de maistru o lăsă mai moale, încă îmbujorat de propria-i elocvență. Am turnat și ce a mai rămas din șampanie. Am lins totul cu o grabă rușinoasă. Mă simt de parcă ar fi început deja petrecerea, zise Bez. —E, nu ne stă în cale decât un fleac de piesă care trebuie jucată, remarcai eu. —A, da Bez rânji. — Întotdeauna se găsește câte ceva, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
bine: cerealele și vitele se găsesc din belșug, iar consumul de lapte și de unt este considerabil. Doar sarea este un produs rar și, în loc s-o presare peste alimente, locuitorii țin în mâini câte o bucată pe care o ling la răstimpuri, între două înghițituri. Orășenii sunt adesea bogați, mai ales negustorii, extrem de numeroși la Tombuctu. Principele îi tratează cu considerație, chiar dacă nu sunt din țara sa - a dat chiar în căsătorie pe două dintre fiicele lui unor neguțători străini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
BĂRBATUL CU BASTON trage de funie secunde în șir. La piciorul său se adună grămada de funie scoasă. La capătul funiei atârnă o gamelă mare, soldățească.) BĂRBATUL CU BASTON (Triumfător.): Am scos-o! VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE: Este că a lins-o? BĂRBATUL CU BASTON: A făcut-o lună. VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE: Arunc-o-napoi! BĂRBATUL CU BASTON: Poate s-o spăl? VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE: Nu-i nevoie... BĂRBATUL CU BASTON (Aruncă și urmărește căderea.): Bravo! VOCEA BĂRBATULUI CU
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]