12,623 matches
-
presiunea rutinei cotidiene, singurătatea, nesfârșitele bilanțuri ale nefericirii sunt teme recurente ale liricii Mihaelei Mâlea Stroe. Inteligență, foarte cultivata, posesoare a unui gust estetic de invidiat, Mihaela Mâlea Stroe oferă prin volumul Spre al nouălea cer o variantă de jurnal liric al propriei sale vieți interioare. O carte a obsesiilor și a meditațiilor celor mai grave, în planul existenței umane, dar și în cel al ideilor literare. Spre al nouălea cer oferă un tablou al relațiilor cotidiene în ale cărui detalii
Jurnal liric by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8186_a_9511]
-
imbold spiritual, atmosferic și acela. Atras, deopotrivă, de străvechea religiozitate românească, dar și de budism ori mistica iudaică, până la a deveni un practicant activ, a ezitat să se autodefinească până la capăt. Odată cu volumul postum ce-i cuprinde aproape întreaga creație lirică, ne putem întreba dacă nu cumva poezia a fost recipientul ideal pentru ambiguitatea sa fundamentală. Aurel-Dragoș Munteanu este, cu certitudine, poet. Nu unul complicat sau experimentalist, deci nici unul revoluționar. Dar starea poetică, indubitabil, există. Anxietatea, durerea existențială, taina destinului, mereu
Pelerinul neliniștit by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/8210_a_9535]
-
și obiect (ambianța), care capătă o înfățișare de circularitate astfel încît ne-ar fi greu a preciza dacă eul imprimă lumii criza sa ori lumea modernă își răsfrînge într-însul absurda-i alcătuire. Cert e că ia naștere o substanță lirică omogenă, în egală măsură elocventă în raport cu ceea ce presupunem aci a fi intenție auctorială și cu contextul în care se află ființa. în viziunea lui Gabriel Chifu, realul e frămîntat, mobil, de-o negativitate prolifică în care citim neapărat și propriul
Un afectiv cerebral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9632_a_10957]
-
greșite din caietul de clasa întîi așa/ mi-a șters el pămîntul pe care pășeam, și chiar pașii, și chiar picioarele" (cum ștergi cu guma bastonașele). într-un atare mediu ce neîncetat erodează ființa, aceasta își asumă, în ipostaza sa lirică, babilonia lumii zilelor noastre, o identifică cu o babilonie personală, sub semnul unui eșec generalizat. Repetăm: e greu de spus dacă poetul configurează epoca într-un anume fel, răsfrînt într-însa ca-ntr-o oglindă, ori se lasă configurat imagistic
Un afectiv cerebral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9632_a_10957]
-
risipi precum cenușa sub adierea serii,/ precum mirosul teiului de alături" (Fotografie de grup). Bardul știe să tacă, să plutească, să se facă invizibil, adăpostind "cuvintele care așteaptă în creierul meu să le rostesc" (în fiecare zi mă încăpățînez). Gestația lirică a unui afectiv cerebral. Antologia O sută de poeme, ilustrată cu o impresionantă vervă a grotescului plastic de Marin Voinea, reprezintă cea mai bună carte de poezie de pînă acum a lui Gabriel Chifu și una din cele mai bune
Un afectiv cerebral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9632_a_10957]
-
cu poezia noastră interbelică și epuizează o substanță care nu apucase încă să se manifeste complet". Mulți dintre ei sînt blagieni, arghezieni sau barbieni, redescoperind totodată filonul gîndirist, suprarealismul și nu în ultimul rînd expresionismul, spre a regăsi "normalitatea rostirii lirice". Simțămîntul este cel al "repunerii în funcțiune a unor retorici de-a gata", agravat de involuția spre manieră și autopastișă a unora din poeții generației în chestiune. Lucruri cît se poate de reale, pe care le-am susținut noi înșine
Poezie și ontologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9608_a_10933]
-
banc bun./ O glumă de-a dreptul existențială./ O poantă aproape hilară." (Lumea amăgitorului. 1. Dulce otravă). Versurile sunt de o inegalitate izbitoare. Sunt tânăr... începe și continuă cu secvențe plate, pentru ca, deodată, să se deschidă o poartă către vizionarismul liric: "diamantul înoată în ea,/ ca în marea alburie, lăptoasă,/ a ochiului,/ a creierului,/ un pește". Culegătorul de cearcăne are o artificialitate stridentă ("Diamantul meu se așează la coadă la plătit impozite./ Apoi mângâie frumos pe creștet ideile...") și o ține
Sex și mistică by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9631_a_10956]
-
nostru comun), este o reverie asupra valențelor semantice ale derizoriului. Aici, autorul de ficțiune se dezvăluie în toată puterea sa, care este aceea de a căuta artisticul și semnificativul, pe deasupra poziției sociale, gunoierul și măturătorul fiind priviți, printr-o extensie lirică, drept arhivari ai vieții adevărate, fără mască și zorzoane. În Plouă, viziunea catastrofică ("plouă în dușmănie") este contrapusă unei cugetări celebre a lui Kant și unei poezii de Ana Blandiana, în care ploaia dezlănțuie în om un fond metafizic. Sceptic
Expresivitatea cotidianului by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/9652_a_10977]
-
discursului politic modern. În spațiul cultural românesc, asemenea exerciții stilistice confirmă prestigiul literaturii, nu și competența politică a oratorului. Se pare că oratoria politică românească, nu întru totul birocratizată, păstrează o mai veche aplecare spre stilul ornat, chiar spre metaforismul liric. și cu alte ocazii intervențiile în Parlament devin revărsări afective și producții lirice: "și să nu se mai întîmple un astfel de incident în care noi, iată, să tocăm timpul și să împiedicăm alte legi să cadă precum fulgii de
Metafore și rime parlamentare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9657_a_10982]
-
nu și competența politică a oratorului. Se pare că oratoria politică românească, nu întru totul birocratizată, păstrează o mai veche aplecare spre stilul ornat, chiar spre metaforismul liric. și cu alte ocazii intervențiile în Parlament devin revărsări afective și producții lirice: "și să nu se mai întîmple un astfel de incident în care noi, iată, să tocăm timpul și să împiedicăm alte legi să cadă precum fulgii de zăpadă" (CD, 10.02.2003). Se pot găsi, oricînd, în Parlament, momente poetice
Metafore și rime parlamentare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9657_a_10982]
-
publicație cu Ťtendințăť iar tendința noastră este esteticul ș...ț Bunule cititor, hai să paștem împreună această pajiște scriptică odobeșteană - dintru început!". Ca buni cititori ce sîntem, am păscut textele inaugurale ale conducerii revistei: într-adevăr pășuniste, bolnave de metaforită, lirice peste poate, aducînd a parodie de Mircea Micu după Fănuș Neagu. Iată o mostră din stilul redactorului-șef: "Cînd trec cocorii e un foșnet cald în închipuirea noastră de îngeri orfani, și transparența frunzelor e un delir perfid al închipuirii
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9670_a_10995]
-
de creația insurgentă, iconoclastă a "nouăzeciștilor", care au întors spatele textualismului spre a privi realitatea în față. Livrescul, ludicul, intertextualitatea, parafraza culturală, pastișa, parodia, autoreferențialitatea semi-ironică sunt, în ultimul deceniu, tot mai rar folosite și practicate. Poeții tineri aleg modele lirice ale revoltei sociale și convulsiei expresioniste, iar prozatorii, variantele multiple ale unui neorealism cu puternice implicații existențiale. Singurul domeniu în care postmodernismul a avut efecte pe termen lung, de ordin conceptual și retoric, este cel al criticii. Și e firesc
După douăzeci de ani by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9679_a_11004]
-
Dacă adevărata credință ar fi doar, cum s-a afirmat, cea testată de îndoială, Paul Aretzu confirmă o atare observație prin umanizarea partiturii sale care se umple de semne profane. E adevărat că un asemenea joc de umbre scoate în liric relief stările strălucitoare ale pietății, însă el rămîne și ca o semnificație a factorului - s-o spunem deschis - luciferic, sare ce dă gust bucatelor angelice. O neîntreruptă litanie ar obosi. Un extaz compact ar amenința comunicarea poetică. Așa încît se
O poezie religioasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9705_a_11030]
-
turn bine așezat pe temelia culturii, dar foarte înalt" (II, 659). Ea se bazează pe o cultură ideologică și istorică și năzuiește să explice esențialitatea unui fenomen literar: "Numai o privire de sus, dintr-o conștiință aproape metafizică a sufletului liric, și dintr-o competență erudită a desfășurării formelor unei culturi, totul bineînțeles în funcție de intuiție artistică poate feri de haosul unei culturi artificiale, fără osie tradițională" (II, p. 740). Acesta este sensul confesiunii criticului în Ascensiune, publicată în "Gândirea" din mai
Modelul călinescian by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9726_a_11051]
-
și la general, realitatea oglindirii nu va putea fi integral depășită. în centrul oricărei reprezentări se găsește invariabil individul, omul determinat, indiferent dacă el are o stare civilă anume sau este doar proiecția unei ficțiuni. Atletul, zeul, filosoful, poetul tragic, liric sau epic, oratorul, omul cetății și efebul, chiar dacă ilustrează un caz ori o categorie, sînt perfect individualizați ca natură umană și analizați în trăsăturile lor distincte. Imaginea nu mai este purtătoarea de mesaj a unei realități transcendente, ci realitatea propriu-zisă
Mimesis și Transparență by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9734_a_11059]
-
pornind de la o afirmație a lui Octavian Goga: "Adevăratele poezii încep acolo unde se sfârșesc pe hârtie". Acum, textul "rezolvării": "Consider că afirmația lui Octavian Goga, Adevăratele poezii încep acolo unde se sfârșesc pe hârtie, este îndreptățită, fiindcă o operă lirică își începe "viața" propriu-zisă abia după ce a fost creată și oferită cititorilor. / Dar cum altfel?!/ Frumusețea unei poezii se reflectă în felul în care ea este citită /în gând sau cu voce tare?/ și interpretată. în jurul poeziilor foarte cunoscute și
Un pas înainte sau doi înapoi? by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/9740_a_11065]
-
care, cu siguranță, ar fi dorit să se trezească, într-o bună dimineață, în patul său de acasă. Gheorghe Mocuța nu a încetat să scrie nici măcar în aceste circumstanțe cu totul neprietenoase creației. călătorie. exil este un fel de jurnal liric al zilelor de speranță și angoasă petrecute la Paris. Poetul se plimbă prin marea metropolă măcinat de gânduri, covârșit de întrebările fără răspuns. Se mișcă precum un lunatic pe străzile străine și familiare în același timp. Din când în când
Parisul sufletelor împovărate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9742_a_11067]
-
efecte de insolitare din cele mai uscate cuvinte și sintagme. Limba, vocabularul ne aparțin tuturor; dar modul lor de rulare și exploatare îi împarte și subîmparte pe utilizatori. Las pe altă dată problema disocierii între instinctul, reflexele bune ale autorului liric și elaborația atât de dificilă, efortul la care acesta se înhamă. Revenind la Gabi Eftimie, semnatara versurilor de mai sus, trebuie spus de la bun început că scriitura ei are o maturitate frapantă. Ochi roșii polaroid. Acesta este un test se
Conectică și butoane by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9746_a_11071]
-
versurile unui Dan Coman. Aici, fișierele sunt alternate rapid, cursorul pâlpâie și, deși "jumătatea mea bună/ s-a defectat și bâzâie/ scârțâie bâzâie scârțâie bâzâie", dispoziția nu devine neagră. Chiar dacă, sub fluxul razelor X, realitatea se dezmembrează și demistifică, accentul liric pe care este făcută constatarea nu e unul amar. Ceea ce la alți autori - inclusiv din ultima generație - reprezintă o probă incontestabilă a (de)căderii omului, a împuținării substanței lui, devine o premisă aproape banală în volumul lui Gabi Eftimie. "Paradisul
Conectică și butoane by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9746_a_11071]
-
a asumat doza de ridicol a fracturismului și balansul estetic subsecvent, între versuri incredibile, ce taie răsuflarea, și texte mediocre, aproape jenante. Și Manifest anarhist, și Ursul din containăr erau de o inegalitate izbitoare: pentru că o revoluție făcută în spațiul liric are întotdeauna asemenea efecte colaterale. Zidul tradiției nu se prăbușește cu una, cu două, părul albit de moloz al revoluționarului devine uneori și o imagine comică... Cel care dorea să zguduie scena societății și a poeziei este în prezent un
Ștrumful-șef by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9771_a_11096]
-
Se răresc concurenții, se înmulțesc epigonii. Autenticitatea dispare, lăsând în loc politichia literară... Ianuș nu mai este liderul fracturiștilor, e ștrumful-șef, care trimite email-uri și postează poeme elementare, exaltând-o pe Miruna Vlada (până la a-l declara... bacovian). Recapitularea trecutului liric e făcută cu stânjeneală, cu rușine de sine. Vechile texte incendiare, de o intensitate insuportabilă a proiecției și a expresiei, sunt atribuite unei anumite vârste și unui context istoric dat; ca și cum arta adevărată s-ar explica prin glandă și cicluri
Ștrumful-șef by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9771_a_11096]
-
bătea inima mea"); ori poeme întregi (Road to Perdition 30, Ștrumfii caută lumea adevărată în amintire, De o parte și de alta a cerului) care amintesc cumva, pe undeva, de fostul Marius Ianuș. Sunt însă numai schije din vechile explozii lirice, recuperări nostalgic-disperate ale acelei minunate stări de lucruri în care, fără nimic al lui, Ianuș secreta poezie. Îl raportam, atunci, la tânărul Nichita Stănescu, la tânărul Mircea Dinescu, la mereu tânăra Angela Marinescu. Ori la puternicii lui colegi de generație
Ștrumful-șef by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9771_a_11096]
-
securitate, personaj cu care se deschide și se Închide romanul), final percutant și cu mare Încărcătură simbolică, care este, de fapt, tabloul În care se concentrează titlul volumului: „Învierea pământeană”. În ansamblul construcției lui Val Andreescu, se distinge și filonul liric, poetul care vede poetic natura, prin tablouri edificatoare (bălțile, pădurile În noapte etc.), sau poetul care simte poetic iubirea, erotismul. Scenele de amor, dacă ar fi să le amintim doar pe acestea, pentru că au rolul de punere În valoare a
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
centrul Franței, sau din nord-vestul Franței, după niște cercetări mai recente, unde un conațional, inginerul Ionel Frunză, cunoscut pe aceste meleaguri și ca Lionel Frunza - (cântă) A ruginit frunza din vii și rândunelele-au plecat -, scuzați-mi acest scurt intermezzo liric, dar sunt realmente emoționat, unde-am rămas? A, da, conaționalul nostru, cunoscut, din câte am reușit să aflăm, și ca Dansatorul din Nantes - de ce? nu știm, dar vom afla în timp util -, deci băiatul ăsta urmează să moară. Dar până
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
fac un spectacol festiv. Un cor avea o melodie sprințară și șlăgăroasă. Am aflat cu stupoare că se intitula Partidului! Numai a Partidului nu suna!... 2) aveam o vizionare cu o comedie, la un teatru din Banat: Într-un moment liric al spectacolului, alesem o melodie frumoasă, de Tiberiu Olah. La discuții, cum era pe atunci (1985), un tîmpit se trezește vorbind:„cîntecul ăla n-are ce căuta pe monologul unui infractor (eroul piesei-n.n.) fiindcă se intitulează Spre comunism
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]