3,184 matches
-
construiesc piatră cu piatră această Biblie a laicilor, care este o carte deschisă despre suferință. Un fenomen comparabil se observă după genocid, când, în 1946, la a 850-a aniversare a primei Cruciade, Abraham Habermann își publică antologia de poezie liturgică intitulată Catastrofe în Germania și în Franța de Nord70, în timp ce în 1949, cu ocazia celei de-a 300-a aniversări a lor, Nahum Wahrmann publică la Ierusalim o culegere de izvoare liturgice despre masacrele din 1648-1649 din Polonia și Ucraina
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
Cruciade, Abraham Habermann își publică antologia de poezie liturgică intitulată Catastrofe în Germania și în Franța de Nord70, în timp ce în 1949, cu ocazia celei de-a 300-a aniversări a lor, Nahum Wahrmann publică la Ierusalim o culegere de izvoare liturgice despre masacrele din 1648-1649 din Polonia și Ucraina 71. Eveniment fondator al istoriei post-biblice, Cruciadele, suferințele și martirii lor reapar astfel în aceste vremuri dificile, ca și masacrele cazace, ca și cum s-ar fi urmărit activarea sau reactivarea unei memorii de
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
ed.), History, Religion, and Meaning. American Reflections on the Holocaust and Israel, Greenwood Press, Westport, Conn./ Londra, 2000, pp. 63-70. Habermann, Abraham Meir, Catastrofe în Germania și în Franța de Nord: memorii ale contemporanilor Cruciadelor și selecție din poeziile lor liturgice, Mosad Ha-Rav Kook, Ierusalim (5) 706/1946 (în ebraică). Ha-Cohen, Joseph, Les Chroniques juives. La Vallée des larmes. Chronique des souffrances d'Israël depuis sa dispersion jusqu'à nos jours, publicată și trad. din ebraică de Julien Sée, retipărită cu
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
176 București, 187 Cabala, 102-103, 119 Cagli, Corrado, 195 Capsali, Eliyahu, 101, 113-114 Cartea lacrimilor (de Shimon Bernfeld), 137 Cartea Tradiției (de Abraham Ibn Daud), 90 Casa Albă, 280 Catastrofe în Germania și în Franța de Nord (antologie de poezie liturgică publicată de Abraham Haberman), 139 Cazaci, 59, 84-85, 88, 90, 96, 108, 127, 139 Cărțile amintirii (Memorbücher), 57-58, 74, 134, 155, 217-218 Celan, Paul, 187 Centrul de Documentare Evreiască Contemporană, 236 Centrul social evreiesc de pe rue Popincourt, incendiul de la, 259
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
220-221 Ecce Homo Bergen Belsen, 195 Efraim, fiul lui Iacov din Bonn, 63 Egipt, 27, 29, 90, 97-98, 215, 239, 306 Eichman, procesul, 181, 199, 215-216, 218, 222, 238, 274-275 Eichmann la Ierusalim (de Hannah Arendt), 273 Eikh ezkera (poem liturgic), 49 El male Rahamim (rugăciune), 72, 266 Eleazar, 39 Eliezer bar Nathan, 62 Elkana, Yehuda, 226-227 Emmanuel, François, 270 Epistola de consolare (de Maimon ben Iosif), 90 Epistolă despre persecuție (de Moise Maimonide), 90, 92, 104 Esau, 222 Esprit, 235
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
1, pp. 5 și 6 (în ebraică). 68 Ibid., vol. 3, p. 5. 69 Ibid., vol. 1, p. 80. 70 Abraham Meir Habermann, Catastrofe în Germania și în Franța de Nord: memorii ale contemporanilor Cruciadelor și selecție din poeziile lor liturgice, Mosad Ha-Rav Kook, Ierusalim 5706/1946 (în ebraică). 71 Nahum Wahrmann, Izvoare pentru istoria masacrelor din 1648-1649. Rugăciuni și liturghii de penitență pentru 20 sivan, Bamberger & Wahrmann, Ierusalim, 5709/1949 (în ebraică). Pentru istoria lacrimală și expresiile ei, vezi D.N.
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
a înaltului cler în problemele politice ale celor două republici surori, trebuie spus că înalții ierarhi din Republica Vandana de Nord au constatat (cu indignare) că înalții ierarhi din Republica soră Vandana de Sud tolerează practici păgâne în demersul lor liturgic, de exemplu în taina botezului, așa că au recomandat ferm să nu mai fie acceptate căsătoriile mixte între vandani și vündüni. La care populația profund jignită din Republica soră Vandana de Sud n-a mai recunoscut nici ea asemenea mariaje. (Noroc
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
tranziție. Să îndrăznim, deci, a gândi că, de fapt, măcar unele din aceste cuvinte s-ar putea să fi fost împrumutate de slavi, cu ocazia invaziei lor în Balcani, de la populația autohtonă. Nu trebuie omis că, în momentul apariției slavonei liturgice, care s-a impus oficial în toate ținuturile slave, a fost vehiculat, însă, și un vocabular neslav pre existent (grecesc și romanic). În consecință, este posibil ca, în acele vremuri, să se fi strecurat și numeroase cuvinte traco ilire. Avem
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
picături de sânge roman nu au curs aproape deloc prin venele strămoșilor noștri. În Evul Mediu, urmând o filieră bisericească, s-a depus adstratul lingvistic medio bulgar. Asumarea credinței ortodoxe a adus după sine răspândirea, pe plaiurile noastre, a slavonei liturgice. Slujbele oficiate în slavonă nu aveau cum să nu prindă rădăcini la un popor credincios. Chiar dacă, la început, s-a înfiripat doar printre elitele clericale, scripturile citite în biserici aveau să împingă încet, dar sigur, slavona până în inimile și sufletele
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
regiuni aparent îndepărtate, precum Macedonia și Ardeal sau Tracia și Moldova. Foarte probabil, osmoza dintre populațiile slave și cele romanice nu s-a finalizat, la sud de fluviu, prin apariția unui nou popor tocmai datorită puterii conferite slavonei ca limbă liturgică și de cancelarie în imperiul vlaho bulgar. Apărută în sudul Bulgariei, slavona a reușit să se impună în ariile romanice datorită sprijinului de care beneficia din partea autorităților politice și religioase. Procesul s-a soldat cu slavizarea treptată a comunităților noastre
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
mai fost atât de puternică deoarece organizarea ecleziastică a fost tardivă și a succedat înființării țărilor române. Totodată, victoriile bizantine, dar mai ales otomane au redus considerabil presiunea slavizării asupra noastră. Slavizarea înregistra un curs ascendent, purtat de vehiculul slavonei liturgice care acționa într-o societate profund religioasă. Dar slavona nu a mai avut în timp capacitatea de a asimila romanitatea nord dunăreană care devenea tot mai conștientă de propria identitate. Treptat, au fost inserați termeni autohtoni pentru ca limba să se
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
Matei Basarab și a lui Vasile Lupu. În Moldova, mitropolitul Varlaam a tipărit numeroase cărți bisericești care au accelerat procesul de impunere a limbii noastre. Puțin mai târziu, în Muntenia, mitropolitul Antim Ivireanul avea să introducă definitiv româna ca limbă liturgică. Perioada domniilor lui Matei Basarab și Vasile Lupu s-a dovedit a fi deosebit de fecundă nu doar pentru limba română, ci pentru întreaga noastră cultură (prin realizarea de ctitorii, scrierea unor pravile, tipărirea de cărți, fondarea de școli etc.). Acumulările
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
găsească făgașul firesc în istorie și... să nu vină peste noi. În ce mă privește, prefer pădurile de mesteceni ale Rusiei, albastrul senin și rece, ca un lac înghețat, din ochii tinerelor rusoaice, reîncarnare a spiritului slav, și divina muzică liturgică din bisericile Kremlinului. În 1994, eram în Belgia și urmăream cu în-grijorare tensionarea situației din Bosnia-Herțegovina. În media occidentală, sîrbii erau atunci, ca și acum, the bad boys. Într-o seară, apare la televiziune Andrei Kozîrev, fostul ministru rus de
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
de comunitatea în care își desfășura activitatea. Și mai mult, este de presupus că încă înainte de apariția unei ediții standard, oficiale, a Bibliei ebraice, autoritățile eclesiastice au făcut tot posibilul pentru a asigura copierea fidelă a manuscriselor biblice destinate întrebuințării liturgice 1. Pe de altă parte, este foarte posibil ca liblar-ul, copistul mai puțin învățat, să fi fost plătit de persoane particulare sau instituții religioase pentru întocmirea unor copii ale manuscriselor biblice, destinate uzului personal. În același timp, se presupune că
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
afla încă în dezvoltare la data scrierii manuscriselor respective. Printre textele descoperite în genizah din Cairo se află nu numai manuscrise ce prezintă vocalizare babiloniană, ci și manuscrise cu vocalizare palestiniană; printre acestea se află un număr substanțial de texte liturgice, dar și targumuri și pasaje biblice. Din păcate, doar un foarte mic număr de fragmente de manuscrise biblice prezenta vocalizare palestiniană 2: Ps. 27-33; 35-40; 41-46; 55-59; Ier. 1,1-2; 29; Iez. 13,11-16; Dan. 9,24-12,133. Un alt
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
Strasbourg, Biblioteca Colegiului Prezbiterian Westminster din Cambridge. Numeroase alte fragmente au intrat în posesia unor persoane particulare 2. În genizah de la Cairo s-au descoperit texte ale Vechiului Testament (în ebraică și în aramaică), texte din Midraș, Mișna, Talmud, scrieri liturgice, scrisori, liste etc. Tot aici s-a descoperit primul manuscris ebraic al Înțelepciunii lui Isus fiul lui Sirah; înainte de această descoperire, cartea Înțelepciunea lui Isus Sirah era cunoscută numai dintr-o traducere grecească. Întrucât parte din manuscrisele descoperite la Cairo
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
nu ne ajută prea mult să înțelegem convingerile lor religioase tipice, care își găsesc expresie în textele sacre. Sursele noastre principale de informații referitoare la samaritanism rămân, în ciuda numeroaselor studii folositoare 1 despre această mișcare religioasă, cronicile și scrierile lor liturgice. Cea mai mare parte a textelor care reflectă aceste tradiții sunt relativ recente, adică din perioada medievală târzie, până în perioada Renașterii. Multe dintre acestea vorbesc despre tradiții care merg până în era precreștină, în perioada în care Vechiul Testament trecea prin etapele
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
care aramaica era încă o limbă vie; întrucât nici una dintre aceste versiuni nu a obținut un statut oficial în rândul comunității samaritene, nu s-a ajuns la vreo redactare finală a vreunei traduceri. Targumul samaritean s-a folosit în scopuri liturgice în sinagogile samaritene până în secolul al XVII-lea, mult timp după ce încetase întrebuințarea aramaicii în scopuri seculare. A fost adus în Europa pentru prima dată în 1616, în urma achiziționării unui manuscris la Damasc de către Pietro della Valle. Morinus l-a
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
aceste răspunsuri ale celor de față au crescut în număr și în lungime, făcând ca slujbele să devină foarte lungi. Pentru a facilita atât citirea textului biblic, cât și pronunțarea răspunsurilor de către participanții la slujbă, au fost create, în scopuri liturgice, texte scripturistice abreviate. În general, textele în versiunea qatab urmează îndeaproape textul masoretic, fiind părți ale pasajelor pe care samaritenii le consideră cele mai importante 1. Bibliografietc "Bibliografie" Adler, Catalogue of Hebrew Manuscripts in the Collection of Elkan Nathan Adler
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
totalitar. Un aer de solemnitate se face prezent în "Epistolele", (1969) și "Etica" (1971). "Epistolele" sunt scrisori lirice cărora paradoxal le lipsește lirismul manifest. Ritmica și muzica impun o anumită scandare, ce amintește gravitatea poeziei antice sau incantația de cântec liturgic. Opțiunea pentru libertate absolută, pentru sinceritate, pentru dreptul la viață, pentru îndoială, pentru cunoaștere, poetul o introduce alături de citate din biblie (este invocat Iov și sugerată o lume menită să creeze atmosfera plină de mister), toate aceste precizări concurează la
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
parcă ar fi participat la un lung ceremonial de stranie existență, fără să existe însă unitate de idei dispuse lucid în încărcătura poemului, fără, deci, să reușească să ne "comunice" transfigurat. Fapte și obiecte se înscriu într-o muzică gravă, liturgică, eliminate parcă în absențe: turme de zei, copii, femei, bărbați, oase ce plâng, viermi, pământ, iarba și trupul lui Socrate în "întregime au plâns". Lumea lui N. Ioana este izolată și exaltată, euforică în sine, fără a se reporta intim
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
poemul "Repetabila povară" acuză conștiința declinului, a propriului nostru declin: Ca povară îi simt și ei știu că-i așa, până când și ei vor începe a simți/ că povară simțim pentru-ai noștri copii!". Poezia se realizează într-o incantație liturgică în care simțim plânsul și apăsarea,pentru că orice devenire este limitată, în existența noastră rămâne doar rigida perspectivă a "poverii". Cine are părinți/ pe pământ nu în gând,/ mai aude și-n somn ochii lumii plângând." Târziul și pustiul sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
mare a ochilor la tot ceea ce simțeam sau trăiam". Nu am vorbit niciodată despre asta, dar cred că tocmai acestei curiozități a lui îi sunt datoare, pentru că tema pe care i-am propus-o pentru doctorat Ambiguitate teatrală și finalitate liturgică în opera lui Andrei Tarkovski trebuia să pună în stare de a funcționa împreună trei domenii. Până să-mi fie profesor, Alexa Visarion era regizorul de teatru și de film pe care îl urmăream cu bucurie pe care l-am
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
plutitor, devenit din sicriu altar, lângă un Firs ce-și dă duhul rostind: "Viața mea s-a sfârșit de parcă nici n-aș fi trăit-o". Mica livadă a lui Alexa Visarion este ca și grâul lui Lucian Pintilie, "o înălțare liturgică". Un spectacol de o clasicitate modernă, menit să îmbogățească lecturile Cehov. Lucrat cu scrupulozitate, bogat vizual, el are rigoare, finețe, o noblețe de ton, momente de vigoare, de forță emoțională. În acest demers, regizorul a avut un aliat si un
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
vorbirii. Măsura este totalitatea silabelor unui vers, grupate în unități ritmice. Versurile cu măsură scurtă (până la 8 silabe) conferă un ritm alert discursului poetic, în vreme ce măsura medie (812) și cea lungă (peste 12 silabe) impun o cadență ritmică gravă, solemnă, liturgică etc. Aceste versuri sunt marcate de o pauză ritmică (cezură) care le segmentează în două emistihuri, de obicei egale (de exemplu, alexandrinul - versul din 12 silabe, cu ritm iambic - are două emistihuri de câte 6 silabe). Măsura variabilă a versurilor
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]