1,901 matches
-
declanșarea și amplificarea stărilor de spirit ale ascultătorilor. Printre trăsăturile care conferă specificitate discursului politic, Constantin Sălăvăstru 80 notează: ambiguitatea intenționată, în scopul influențării unei categorii cât mai largi de receptori; caracterul disimulat al mesajului, dat fiind că între intențiile locutorului și ceea ce spune și face acesta nu există niciodată suprapunere totală, rămânând în permanență lucruri ascunse receptorului; tonalitatea imperativă, vizând suscitarea unei reacții din partea auditoriului, în sensul legitimării grupului de putere pe care îl reprezintă emitentul; substratul explicit polemic al
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
În strânsă legătură cu tendința de manipulare a limbajului politic, eufemismul urmărește menajarea interlocutorului, dar, mai ales, autoprotecția emitentului. În cadrul limbajului politic, eufemismul devine o tehnică de reconstrucție a referențialului politic, propunând o imagine în acord cu intențiile și aspirațiile locutorului 82. Asumarea unor inovații la nivelul expresiei verbale poate antrena pierderea de capital de imagine pe scena politică, mergând chiar până la excluderea din jocul puterii. Limbaj politic vs. limbaj științific În Poetica matematică, Solomon Marcus afirmă că limbajul științific, în
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
unor alternative la aceasta. În acest punct, apropierea de limbajul politic este evidentă, în măsura în care și filosoful și politicianul sunt, în bună măsură, întemeietorii unei lumi. În spațiul politic însă, noua lume este modelată potrivit valorilor ideologice pe care le împărtășește locutorul, în vreme ce în cadrul discursului filosofic, conflictul este doar la nivel ideatic: "Fie că este de natură justificativă (demonstrativ-argumentativă), fie că e de natură constructivă (speculativ-abstractă), discursul filosofic își propune să aducă în fața receptorului o "ordine a lumii", fie o ordine reală
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
oferă terenul unor abordări interdisciplinare care, pe lângă multiplicarea perspectivelor și a palierelor de analiză, evidențiază mutațiile permanente ce caracterizează acest domeniu, sub impactul dinamismului vieții politice. Dimensiune esențială a limbajului de secol XXI, limbajul politic aduce în atenție problematica statutului locutorului, a legitimității acestuia și a competențelor discursive pe care le deține. În comunicarea politică, actele de limbaj se constituie în spațiu al edificării propriei identități politice, al legitimării/ justificării actelor politice, și au ca finalitate construirea autorității în plan local
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
set de reguli sintactice și lexicale, și de ordin extern, referitoare la epistemele ce caracterizează fiecare epocă istorică și care determină direcțiile tematice, valorile semantice ale lexicului, tabuurile lexicale etc. Ocultarea acestor exigențe reduce eficiența actelor discursive și afectează statutul locutorului în ierarhia politică. În aceste condiții, se înregistrează o tendință de standardizare a actelor de limbaj performate pe scena politică, de elaborare a unor rețete discursive, menite să asigure atingerea obiectivelor politice ale locutorului. Fenomenul permite decelarea unor constante specifice
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
eficiența actelor discursive și afectează statutul locutorului în ierarhia politică. În aceste condiții, se înregistrează o tendință de standardizare a actelor de limbaj performate pe scena politică, de elaborare a unor rețete discursive, menite să asigure atingerea obiectivelor politice ale locutorului. Fenomenul permite decelarea unor constante specifice limbajului politic, dincolo de variațiile subiective ale unuia sau altuia dintre locutori. În acest sens, R. Ghiglione indică următoarele trăsături specifice manifestărilor discursive din domeniul politicii 110: * utilizarea unui vocabular și a unei sintaxe simple
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
de standardizare a actelor de limbaj performate pe scena politică, de elaborare a unor rețete discursive, menite să asigure atingerea obiectivelor politice ale locutorului. Fenomenul permite decelarea unor constante specifice limbajului politic, dincolo de variațiile subiective ale unuia sau altuia dintre locutori. În acest sens, R. Ghiglione indică următoarele trăsături specifice manifestărilor discursive din domeniul politicii 110: * utilizarea unui vocabular și a unei sintaxe simple, răspunzând imperativului accesibilității mesajului politic, care se adresează unor categorii largi de public; * recursul la metafore, cu
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
atitudinii cercetătorului cu privire la rolul pe care îl joacă limbajul în politică, la relația dintre limbaj și ideologie, la dialectica raporturilor dintre limbaj și putere. Înțeles ca mijloc de exprimare specific cunoașterii și comunicării politice, limbajul politic este guvernat de interesele locutorului vizând accesul/menținerea la putere, individualitatea acestui tip de limbaj fiind conferită de dimensiunea pragmatică a comunicării politice, care presupune instaurarea unei relații speciale între emitentul politic și receptori. În acest context, abordarea semiotică vizează descrierea articulațiilor și mecanismelor de
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
este complinită de explicitarea mecanismelor care stau la baza funcționalității unui astfel de limbaj. Concretizarea limbajului verbal în cadrul comunicării politice presupune supunerea acestuia unor exigențe de ordin structural și tematic, menite să optimizeze modul de utilizare a semnului verbal de către locutor. În virtutea postulatului că o comunicare eficientă impune adaptarea mijlocului de comunicare la parametrii contextuali ai situației de comunicare, actorul politic este obligat la ajustarea permanentă a manifestărilor discursive la profilul publicului receptor și la datele contextului. Un enunț politic perfect
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
pronominal etc.). Caracterizarea sintactică oferă informații privind atitudinea emitentului politic față de realitățile prezentate, intențiile discursive ale acestuia și formele lor de manifestare. Variațiile sintactice, topica, recursul la construcții fixe, utilizarea cu predilecție a anumitor raporturi sintactice devin mărci ale situării locutorului în raport cu referențialul reprezentat, reflectând apartenența politică și afinitățile ideologice ale acestuia. În comunicarea politică, expresia stă sub semnul imperativelor de persuadare a publicului receptor, iar opțiunea pentru o organizare sau alta a semnului verbal denotă interesul pentru suscitarea unor efecte
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
importanța pe care o dețin unitățile de conținut în economia manifestării discursive. Intercalarea structurilor parantetice, intens exploatată în limbajul politic, constituie un procedeu retoric de manipulare a interesului receptorului, cu rol de deplasare a atenției acestuia pe aspecte secundare, favorabile locutorului. În ciuda efectelor negative asupra coerenței unui act discursiv, utilizarea intensă a parantezelor constituie prilej de afirmare a propriilor concepții politice, de eludare a temelor incomode, dar și de descalificare a actelor și discursurilor adversarilor politici. De asemenea, frazele arborescente, alcătuite
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
De asemenea, frazele arborescente, alcătuite prin acumulare, sunt un mijloc formal de mistificare a realităților politice, de ocultare a subiectelor sensibile pentru imaginea emitentului și de manipulare a interesului auditorului. Potrivit gramaticii generative, care așează în centrul preocupărilor dialectica competență-performanță, locutorul este capabil, pe baza unui număr finit de reguli sintactice, să construiască un număr nelimitat de fraze. Această concepție evidențiază potențialul limbajului verbal care, punând la îndemâna vorbitorilor mijloace limitate, oferă posibilități de exprimare infinite 112. Investigarea relației dintre competență și
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
timp accesul la nivelul de adâncime. Dacă la nivelul structurii de profunzime, limbajele politice variază extrem de puțin, datorită obiectivului major care le guvernează legitimarea actelor politice, ele înregistrează variații în manifestările structurii de suprafață, determinate atât de competențele discursive ale locutorului, cât și de configurațiile contextuale particulare ale situațiilor de comunicare. Structura sintactico-logică a limbajului politic relevă temeiul invariant al acestuia și coeziunea secvențelor discursive, prin reorganizări și ierarhizări operate de regulile transformaționale, structura de adâncime fiind transformată în structură de
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
semantica are în centru preocupărilor ei concepția că în procesul de comunicare construcția semnificației nu reprezintă doar sarcina emitentului, ci și a receptorului. Participanții la actul de comunicare devin parteneri în procesul de co-producere a semnificației, demers influențat de intențiile locutorului, de strategiile convenționalizate care fac posibilă recunoașterea intenției locutorului de către interlocutor, de ordinea secvențială a intervențiilor, de contextul social, de identitatea participanților, de relațiile de status, de cadrul larg socio-cultural (credințe, valori, doxa, interdiscurs etc.). Constituirea semnificațiilor limbajului politic stă
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
procesul de comunicare construcția semnificației nu reprezintă doar sarcina emitentului, ci și a receptorului. Participanții la actul de comunicare devin parteneri în procesul de co-producere a semnificației, demers influențat de intențiile locutorului, de strategiile convenționalizate care fac posibilă recunoașterea intenției locutorului de către interlocutor, de ordinea secvențială a intervențiilor, de contextul social, de identitatea participanților, de relațiile de status, de cadrul larg socio-cultural (credințe, valori, doxa, interdiscurs etc.). Constituirea semnificațiilor limbajului politic stă sub semnul finalităților, iar controlul fenomenului de receptare devine
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
specifice. Reflectare a preocupărilor unei culturi, lexicul este primul nivel al procesului de constituire a ideologiei politice. Procesele de sublexicalizare și de supralexicalizare indică, în cazul limbajului politic, dezinteresul, intenția de eludare a unor aspecte ale realității politice, respectiv interesul locutorilor politici pentru anumite constante tematice și semantice. În acest sens, investigarea vocabularului politic cu ajutorul mijloacelor informatice oferă informații prețioase privind raportul ideologie vocabular în cadrul unui anumit discurs. Analizele lexicometrice, dincolo de favorizarea dimensiunii cantitative, oferă cadrul de obiectivare a analizelor calitative
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
instrumentele fundamentale la care recurge emitentul politic pentru eludarea aspectelor peiorative ale realității politice. Practică a manifestărilor discursive din toate timpurile, eufemismul este mijloc de protejare a sensibilității publicului receptor, dar în cadrul comunicării politice are valențe defensive, vizând conservarea imaginii locutorului și, implicit, a statutului acestuia în ierarhia politică; c) specializarea semantică a cuvintelor din vocabularul comun, prin atribuirea unor sensuri politice bine definite (dreapta, stânga, centru, portocaliu); d) deschiderea spre împrumuturi neologice; e) predilecția pentru cuvinte aparținând unor câmpuri semantice
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
cuvinte aparținând unor câmpuri semantice particulare: domeniul războiului, domeniul religios, cel sportiv etc. Majoritatea mutațiilor semantice înregistrate de limbajul politic se datorează procedeelor retorice utilizate. Relația discursului politic cu retorica este veche și ea rezidă în primul rând în dorința locutorului de a plăcea și de a convinge publicul. Spre deosebire de filosofie și literatură, discursul politic exploatează resursele retoricii în mod diferit, datorită funcțiilor pe care le îndeplinește și tipului de public pe care îl vizează. Adresându-se unui public extrem de larg
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
în relație domenii extrem de diverse, de a le apropia sau chiar de a le face să fuzioneze reprezintă principiul funcționalității metaforei, iar aptitudinea de a stabili conexiuni inedite depinde de cunoștințele, de imaginația și, nu în ultimul rând, de intenția locutorului, care are libertatea de a recurge la un repertoriu prestabilit sau de a genera formule metaforice noi. Printre cele mai întâlnite domenii de generare a construcțiilor metaforice din limbajul politic se înscriu 125: * politică și condiții atmosferice: apropierea de fenomenele
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
a ceea ce spune limbajul, dar și a ceea ce lasă să se înțeleagă, a mijloacelor de manipulare puse în joc de manifestările discursive și a efectelor pe care le generează. În condițiile în care limbajul politic mediază concepția despre lume a locutorilor și stă sub semnul unei intenționalități imanente, abordarea pragmatică are în atenție modul în care emitentul politic utilizează limbajul, capacitatea acestuia de a semnifica mai mult decât ceea ce spune și de a influența atitudinea politică a receptorului. Demersul nostru pleacă
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
efectua decât în acest mod. Un exemplu în acest sens îl oferă actul demisiei unui om politic sau deschiderea unei ședințe parlamentare, ilustrând condiția actelor performative, din teoria lui Searle 130. Manifestările discursive din spațiul politic se caracterizează prin apelul locutorilor la o serie de teme comune, care permit formularea unor argumente favorabile legitimării actelor politice. Pentru eficientizarea actelor de discurs, se recurge la rețete discursive prefabricate, al căror efect este deja demonstrat. Politicianul nu își permite riscul unor performări discursive
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
doua categorie nu pot fi nici adevărate, nici false, dar susceptibile de a fi fericite sau nefericite, după exprimarea lui Austin 134. Filosoful subliniază că actele de vorbire implică respectarea unor condiții: lingvistice (anumite formulări trebuie folosite în detrimentul altora), sociologice (locutorii politici trebuie să fie investiți cu autoritate sau cu un statut compatibil cu locul, timpul și situația de comunicare), psihologice (starea de spirit a vorbitorilor trebuie să fie în conformitate cu tipul de angajament pe care îl contractează). Încălcarea uneia dintre aceste
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
filosofului, adecvarea unui enunț depinde de supunerea subiecților la un ansamblu de reguli instituționale care conferă intenției de comunicare valoare colectivă (sau publică). Încălcarea acestor reguli generează eșecul actului de comunicare, iar în cazul limbajului politic, conduce la pierderea legitimității locutorului și a actelor sale politice. O trăsătură definitorie a manifestărilor discursive din domeniul politicii este caracterul polifonic, limbajul politic fiind palimpsestul enunțurilor anterioare ale aceluiași emițător, dar și al enunțurilor adversarilor. Una dintre formele prototipice de manifestare a limbajului politic
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
și sistemele de semne care le însoțesc (schimb de cuvinte, mimică, gesturi etc.), fiind alcătuit din înșiruirea actelor de limbaj într-o secvență interdiscursivă, guvernată de reguli specifice; d) context epistemic acoperă totalitatea credințelor și valorilor pe care le împărtășesc locutorii. Contextul presupozițional cuprinde totalitatea presupozițiilor interlocutorilor, așteptările și intențiile acestora, care modelează emisia și receptarea mesajelor verbale. Plecând de la taxonomia indicată mai sus, putem simplifica, vorbind de un context restrâns, care cuprinde datele imediate ale situației de comunicare, și un
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
înconjurător. Contextualizarea limbajului politic, raportarea lui la parametrii situaționali ai comunicării politice, ferește analiza de excese sau denaturări ale semnificatului. Fiecare manifestare discursivă necesită investigarea din prisma orizontului cultural, istoric și social care o generează. Trecerea de la intenția comunicativă a locutorului politic la intenția informativă a acestuia se produce printr-un proces interpretativ, bazat pe mecanisme inferențiale de construire și confirmare a ipotezelor, care pornesc de la datele contextuale pentru a ajunge la concluzii. În viziunea lui Sperber și Wilson, un enunț
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]