3,986 matches
-
decât una propriu-zis estetică. El considera în schimb morala epicuriană ca fiind întemeiată pe luciditate și experiență, deci o înțelepciune de maturitate sau, cum a numit-o, o „filosofie a deziluziei”. A practicat de altfel „deziluzia” ca o terapeutică a lucidității, dezvăluind negativul diverselor iluzii mai mult sau mai puțin filistine. Asta nu înseamnă că era el însuși lipsit de iluzii (și că nu a rămas cu destule până la urmă), acele iluzii fără de care nici un gest și nici o atitudine nu sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
în fond, în ciuda aparențelor și cu toate deosebirile, el era mult mai aproape de Nietzsche decât de linia cartesiană. Mai aproape și de Bergson, la a cărui filosofic recurge mereu, cu toate criticile și obiecțiile pe care i le aduce. Inteligența, luciditatea, voința de obiectivitate nu sunt atribute exclusive ale raționalismului. Mihai Ralea, cu tot atașamentul declarat pentru spiritul cartezian și descendența lui iacobină, nu era un raționalist. Raționalismul dogmatic nu e mai puțin intolerant decât iraționalismul; simțul concretului îi lipsește, nuanțele
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
Mémoires d’outre-tombe acest superb adevăr, demn de revendicările autorului: les gens prudents trouvent de l’imprudence dans ceux qui cèdent à l’honneur. Sub pretextul, îndeobște rentabil, dar nu totdeauna, al unei rațiuni utilitare, al unui pragmatism dictat de luciditate și de simțul realităților, sunt priviți cu batjocură și dispreț cei care vorbesc de onoare, de iubire, prietenie, sacrificiu etc. „Vorbe mari”, se spune. E adevărat că ironia sau măcar rezerva subînțeleasă au uneori și o motivare estetică: e lipsit
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
de grija efectului (iar dichisul stilistic se simte la tot pasul în acest jurnal, ceea ce e de fapt o eroare de stil) toți cei pe care i-am pomenit și-au scris însemnările dincolo de orice complezență și găteală, cu o luciditate necruțătoare în singurătatea conștiinței, unde adevărul se privește de-a dreptul și e fără noimă a-i da ocol. Sinceritatea lui Gide, nemulțumirea lui de sine, proclamarea meschinăriilor proprii, a propriilor tare sufletești și trupești, a eczemelor și mâncărimilor, toate
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
la Camus e înțeleasă de același hermeneut numai ca o exultație la miresmele și formele lumii exterioare, ce e de făcut? Fericirea pe care i-o atribuie Camus lui Sisif e fericirea dureroasă și gravă a conștiinței treze și a lucidității. E, o spune Camus, fericirea lui Oedip după ispășire. Și mai e fericirea celor care au forța teribilă de a iubi; „Ceux qui s’aiment et qui sont séparés peuvent vivre dans la douleur, mais ce n’est pas le
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
de laic și de pozitiv). Dar această „mistică” nu avea nimic comun cu misticismul iraționalist care a apărat mult mai recent. Ea era supusă unei discipline și unei „tehnici” perfect riguroase și lucide. De altfel, finalitatea ei era una de luciditate, adică de transparență, de contemplație intelectual-afectivă. Erau două tipuri de gândire ce corespundeau fiecare câte unei structuri mintale: una mai logică, mai discursivă, mai pozitivă, legată de ceea ce se numea atunci „nominalism”, de fapt, raportabilă la Aristotel, cealaltă mai imaginativă
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
ori Arghezi nu erau culți; dar asta e o imensă nerozie.) Altceva: un scriitor trebuie să trăiască în iluzia că scrie pentru veacurile viitoare; asta nu înseamnă să fie infatuat (din contră) și nici lipsit de simțul răspunderii și de luciditate. Dar dacă nu face un pariu cu posteritatea e un impostor. De aceea, nu are voie să se teamă de critică (iar dacă o disprețuiește își fură căciula) și nici să-și măsoare valoarea după adulația pe care reușește să
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
de care râdea Voltaire în Candide, „totul este cât se poate de bine, în cea mai bună lume posibilă”. Un atare optimism tămâietor și satisfăcut e retrograd, e mincinos și e laș. Or, marxismul, socialismul, revoluția presupun, neapărat și esențial, luciditate, adevăr și curaj. A-ți fura căciula e o atitudine retrogradă, reacționară. Îmi spuneți mereu ce nu e marxismul. Puteți să-mi spuneți ce e? — Am procedat într-un fel ca teologia negativă care spune ce nu e Dumnezeu. Marxismul
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
les Importants”. În spiritul lui Descartes și al lui Alain, libertatea înseamnă decizie, iar decizia e deopotrivă un act al judecății și unul al voinței. Din punctul acesta de vedere, nu este adevărată antinomia (în fond romantică) dintre voință și luciditate. Voința nu este, în concepția aceasta, o pornire oarbă, o forță irațională și obscură (cum apare, de pildă, la Schopenhauer), incompatibilă cu luciditatea care ar fi chipurile inhibitorie și paralizantă. Dimpotrivă, pentru Alain, voința este o facultate a conștiinței, deliberată
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
al voinței. Din punctul acesta de vedere, nu este adevărată antinomia (în fond romantică) dintre voință și luciditate. Voința nu este, în concepția aceasta, o pornire oarbă, o forță irațională și obscură (cum apare, de pildă, la Schopenhauer), incompatibilă cu luciditatea care ar fi chipurile inhibitorie și paralizantă. Dimpotrivă, pentru Alain, voința este o facultate a conștiinței, deliberată și constantă, dirijată de rațiune. Ea presupune simț practic, id est: acțiune și disciplină morală. Prin acest caracter esențial al filozofiei sale, Alain
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
mai puțin pregătit să vezi și eventualele defecte sau imperfecțiuni ale persoanei adorate.) „Este adevărat că iubirea te face să te iluzionezi asupra calităților partenerului. Trebuie oare ca acest sentiment să fie repudiat din această cauză și să adoptăm atitudinea «lucidității» reci și raționale? Nu trebuie să uităm Însă că iluzionarea este reciprocă, fiecare din Îndrăgostiți Îl vede pe celălalt mai bun, mai frumos, mai inteligent. În felul acesta, fiecare se vede În ochii celuilalt așa cum ar dori și el să
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Munca pe care o Îndeplinim cu plăcere ne vindecă de truda ei.” (W. Shakespeare) Dorințele sunt hrănite cu amânări. (Ceea ce se constată frecvent În iubire: „În dragoste e mai dulce speranța decât Împlinirea ei”.) Prea multă minte strică. (Prea multa luciditate dovedită În propria reflecție ne accentuează, În mod paradoxal, sentimentul limitelor noastre În cunoaștere sau În acțiune.) Una din ipostazele faptului de a avea, la un moment dat, „prea multă minte” este „profunzimea”, În care Emil Cioran vedea Însă o
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
scumpe sunt acelea pentru care regretăm că n-avem lacrimi”. Când a avut minte, n-a găsit cuvinte. (Nepotrivirea este caracteristică, de exemplu, timidului, care o prezintă adesea și sub cealaltă fațetă: are disponibilitatea de a vorbi, dar nu și luciditatea sau cumpătul necesar pentru a realiza o vorbire chibzuită, cu judecată.) Cu un ochiu râde, și cu altul plânge. (Psihologii redau această situație prin sintagma „ambivalență afectivă”: persoana În cauză se bucură și se Întristează, În același timp, față de ceva
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
despre ei Înșiși.” (E. și J. de Goncourt) Nu trebuie să-ți alegi ca soție decât femeia pe care ai alege-o ca prieten, dacă ar fi bărbat. (Adică acea femeie care este capabilă atât de afecțiune, cât și de luciditate și realism, pentru a nu face din iubirea ei o preocupare exclusivistă.) Femeia Înțeleaptă se mărită mai degrabă cu cel care o iubește decât cu cel pe care Îl iubește. Pentru că este mai plăcut orgoliul de a te ști iubit
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
sau de faptă cărora făptuitorul nu le acordă, pe moment, nici o importanță. Μ Niciodată un gest sau act uman nu trebuie interpretat desprins de ansamblul personalității celui care-l realizează, deoarece și nebunul poate avea, de exemplu, momentele sale de luciditate extremă, așa cum și omul de geniu poate avea perioadele lui de cădere sau chiar de ridicol. Trebuie cunoscută orientarea de ansamblu și relativ constantă a personalității (adică sensul bun sau rău, creativ sau distructiv pe care cel În cauză vrea
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
cu o stare de rigiditate a conștiinței. Μ Pentru unii este o chestiune de bun-simț să considere că Dumnezeu poate fi „văzut” sau „simțit” numai prin credință. Alții, În schimb, nu-și pot deriva credința decât dintr-un exces de luciditate: Dumnezeu, spun ei, nu poate exista decât În măsura În care rațiunea proprie Îl admite. Dar, așa cum ironic observă Emil Cioran, oamenii de acest gen nu fac altceva decât „să reducă spiritul la inteligență”. Μ Unii psihologi, filosofi etc. apreciază ca fiind un
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
În criză morală față de sine. Μ Timidul Își spune adesea, cu amărăciune, dar și drept consolare: cel mai bine mă pricep să fac ceea ce nu sunt, de fapt! Μ Cine realizează, cu o anumită frecvență, sentimentul tristeții are, de fapt, luciditatea Înțelegerii vieții ca un complex de Întrebări la care răspunsul trebuie să fie mereu reluat. Μ Pentru adevărurile simple nu avem timp. De aceea ele ni se relevă mai ales În timpul nostru liber (atunci când Îl avem sau atunci când știm să
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
sau din obligație. Omul este nevoit, așadar, să transforme existența sa lumească Într-un sacrificiu continuu al trebuințelor sale egoiste. Μ Rămâne mereu un aspect de spectacol al vieții faptul cum unii oameni, care o Întreagă viață au dovedit o luciditate mereu trează, o capacitate de pătrundere În tainele sufletului omenesc, un sarcasm și un umor necruțător al atitudinii, au putut avea totuși slăbiciuni și naivități În așa măsură În raport cu o anumită persoană, Încât s-au lăsat șantajați sau chiar escrocați
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Hristos și lasă poftele trupului”). Desigur, nu oricine poate realiza această convertire, deoarece nu starea de șoc emoțional, naivitatea sau teama reprezintă condițiile psihologice reale ale producerii ei. Adevărata convertire religioasă se realizează, după părerea noastră, pe un fond de luciditate a psihicului, de opțiune conștientă pentru un drum existențial plin de privațiuni lumești, dar capabil de a ne eleva sufletul și de a ne asigura depășirea condiției umane. Convertirea religioasă trebuie să răspundă așadar unei nevoi ascunse a sufletului nostru
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Numai așa se explică de ce un criminal se poate simți jignit În forul său interior atunci când altcineva Îl lezează În ceea ce el numește „onoarea” sa. Μ Conștiința, care raportează totul la ideea de responsabilitate, individuală sau socială, este creatoare de luciditate. Aceste noi energii derivate din sentimentul responsabilității asumate sunt deosebite de cele ale afectivității bazale, care sunt Însetate de obținerea plăcerilor imediate, de moment. Energiile conștiinței sunt, de fapt, energii spiritualizate, care cuprind un paradox: impun, de obicei, acțiuni de
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
pe un drum al obținerii desăvârșirii). Μ Psihicul uman are, prin natura lui, o particularitate interesantă: când nu poate Înțelege, cu claritatea dorită, un lucru, atunci se străduiește să-l simtă cât mai profund. Se știe Însă că trăirea În luciditate este mai scurtă decât trăirea În simțire, care poate dura foarte mult: logica sau gândul lucid se nasc, de fapt, treptat, dintr-o stare de suferință continuă a cunoașterii, dintr-o flacără mereu vie a curiozității. Μ Unii parcă sunt
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
încheiem acest subiect). Dacă eu regret sau nu acest univers țărănesc rămâne, oricum, treaba mea. Dar asta nu mă împiedică deloc să-mi exercit critica asupra lumii actuale, așa cum este ea, ba chiar să o fac cu o mai mare luciditate, cu cât sunt mai detașat de ea și cu cât accept cu stoicism să trăiesc în ea. Am spus și repet că aculturarea făcută de Centrul consumist a distrus diferitele culturi ale Lumii a Treia (vorbesc la scară mondială și
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
pus oare în pericol PCI, cultura de stânga, lupta muncitorilor? Am fost eu oare „deplasat”? Am fost un trădător al poporului? Oricum, verdictul lui Nello Ponente 1 este aproximativ acesta. Este adevărat că, apoi, textul condamnării este complet lipsit de luciditatea democratică a condamnărilor pronunțate de Tribunalul de Stat. Este întru câtva mai vivace și în mod clar mai confuz. Nello Ponente ignoră complet psihanaliza și dorește cu virilitate s-o ignore. Cu siguranță că nu i-a citit nici pe
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
care fusese scrisă respectiva critică. Și, ceea ce este încă și mai neașteptat, își traduce această indignare în termeni „critici” reci, „pornind cu avânt” la această nemiloasă analiză textuală, în așa fel încât să demoleze punct cu punct textul dușman. Cu luciditate științifică, Camon distinge în el izvoare neautentice, coduri interpretative aplicate, interpolări și, mai ales, îi analizează deosebita sa ideologie paleocatolică, tipică „structurilor penuriei”, sub semnul cărora a fost redactat acest text. Făcând toate acestea, Camon abolește orice contact cu „persoana
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
categorie este reprezentată de un număr restrîns de cercetători evrei, cu vederi extremiste, care publică de ani buni În România. Așadar, cu excepția unor lucrări deosebite, colorată În alb și negru, istoriografia postcomunistă suferă Încă de incapacitatea de a aborda cu luciditate și seriozitate un subiect extrem de important și fragil (prin prisma recrudescenței extremismului - vezi alegerile din 2000). În „Prefața pentru ediția În limba română”, semnată de Radolph L. Braham (editorul primei ediții, apărută În 1997), se face precizarea că volumul a
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]