2,476 matches
-
TVP se poate observa dilatarea rețelei venoase superficiale, care se accentuează în poziție declivă și poate persista nedefinit în caz de sindrom posttrombotic. La inspecția și palparea tegumentelor, în condițiile în care există un edem important, acestea pot fi netede, lucioase și subțiate, cu temperatură locală ușor crescută. În cazuri severe, inspecția și palparea pot pune în evidență phlegmatia alba dolens când extremitatea edemațiată este mai palidă și mai rece, sau forma severă a acesteia, phlegmatia coerulea dolens sau flebita albastră
Tratat de chirurgie vol. VII by IOAN ŢILEA, RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92084_a_92579]
-
este executată; - medalion rotund conținând litera "V", acoperită la cald cu email albastru pe fond de email galben; - sistemul de prindere, cu ac și castaneta, de culoarea galbenă a metalului din care este executat. (2) Brevetul este confecționat din carton lucios, având formă de mapă, două file format A5. ... Pe prima filă, în centrul părții superioare, va fi imprimata inscripția "România". În centrul paginii va figură stema României. Înscrisurile de pe prima pagină vor fi de culoare aurie. Pe filă a doua
HOTĂRÎRE Nr. 10 din 11 septembrie 1996 pentru aprobarea Regulamentului privind criteriile de atribuire a Ordinului "Victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989", descrierea şi modul de purtare a insemnului ordinului. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/113904_a_115233]
-
nu era ordine și disciplină, știi ce era aici ? Nu-ți vine să crezi !”, spune o femeie cam de 50 de ani către nepoata sa, cu care a venit împreună aici la București. Amândouă sunt sărac îmbrăcate, haine de plastic lucios, chinezești, curate, hainele lor „bune”, special purtate pentru evenimentul acesta unic. Femeia acceptă să stea de vorbă cu mine, în timp ce nepoata ei mănâncă cu poftă un rest dintr-o felie uscată de cozonac, pe care se chinuie să o introducă
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
oră, rândul începe să se „așeze”, să-și găsească propriul ritm și viteza de înaintare. Vecinii mei apropiați din rând sunt un grup de cinci-șase tineri, 18-20 de ani, din satul Cernica. Băieți și fete, toți îmbrăcați frumos, cu haine lucioase de plastic, ele în blugi cu modele imprimate, ei în costume de trening de „firmă”. Adică tot ce au mai bun pentru sărbătoare. Încep să discute degajat, calm despre întâmplări de la serviciu, performanțele telefoanelor mobile, softuri diverse, mașini tunate - toate
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
început să citească atent din acatistul Sfântului Dimitrie Basarabov. După ce a terminat lectura, a scos din poșetă o revistă de sfaturi culinare și un creion mecanic. Am văzut cum a insistat deosebit de mult, trăgând o mulțime de cercuri pe hârtia lucioasă, la un grupaj dedicat „salatelor orientale”. O altă persoană din rând, profesoară pensionară de geografie, îmi spune : „Dacă era după mine, aș fi mutat rândul de aici, dintre mașini și tramvaie, exact pe mijlocul Dealului ; altfel am fi simțit că
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
și să se distrugă, așa cum se întâmplă de fapt cu toate imobilele mai vechi din zonă. Este ora 23.00, traficul este mai potolit acum, rândul se poate urmări în toată splendoarea sa nocturnă. Cumpăr un cornet de semințe, negre, lucioase, ca niște gândaci vege tali sau un fel de mâncare exotic, sino-vietnamez. Dialogul se leagă firesc. Femeia nu a venit singură, mai este cu o colegă, „dar s-a dus fata cu punga la rând, numai să o lase Garda
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
rândului, a stresului și a agitației, legată direct de viața intensă a marelui oraș valah. O echipă de televiziune filmează, într-o baie de lumină, „pelerinul standard” : un bătrân de la țară, cu vestă de lână tricotată, sprijinit într-un baston lucios, din lemn de corn. Cultivă de fapt un stereotip, nimic mai mult, dar se vede clar, de la distanță, cum omul se bucură că este băgat în seamă, speră că va fi văzut de către cei din satul său. La final, reporterul
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
mă !”. Numitul Vasile răspunde convins că nu trebuie să- și facă atâtea griji: „Vom sta și vom povesti frumos, că avem atâtea să ne spunem. Are Dumnezeu grijă de noi !”. Vasile scoate din buzunarul de la piept un portmoneu de piele lucios, ceilalți doi râd de el, îl întreabă dacă numără banii, „nu poți să ne plătești și nouă mâine dimineață cursa, să ne întoarcem în sat pe gratis ?”. Femeie din Lăpuș, pe la 60 de ani, stă așezată pe o pătură foarte
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
tocmai acest tip de practică pelerină, care a supraviețuit cu greu anilor 1980-1990, este acum în curs de dispariție, legată de pierderea ruralității. Micul univers al pelerinajului. Tânărul rotunjor, cu barbă rară, bălaie, îmbrăcat ca un „seminarist”, costum ieftin și lucios din plastic, cravată neagră, cămașă albă roasă la guler, vinde „pachete Maica Dom nului Siriaca”, strigându-și cu glas tare, sonor, marfa. Strategie de vân zare : recită rapid, pe nerăsuflate aproape, un fel de litanie-rugăciune, iar la final, cântă ca
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
fac legătura cu partea de sud a orașului. Un cuplu de tineri rromi, 18-20 de ani, coboară din tramvaiul pictat cu reclame vulgare în pas alergător, ținându-se de mână. Amândoi sunt îmbrăcați foarte special, în haine de plastic negre, lucioase, mulate pe corp, parcă sunt doi delfini eșuați pe uscat sau membri ai celebrelor trupe SEAL, în plină intervenție urbană. La fel ca și alți pelerini cu experiență, aleargă pentru a intra cât mai rapid în rând, știu că în
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
un bărbat care duce grăbit spre mănăstire doi saci mici (aproximativ 5-6 kilograme fiecare) plini cu fasole albă. Pe saci scrie „Luna-Egypt”, plus încă ceva cu caractere arabe. Fasolea pare a fi una de calitate, are bobul mare, este grasă, lucioasă. Fețele mondializării : fasolea produsă în Egipt, adusă cu vaporul sau avionul, apoi cărată cu mașina până aici, în mijlocul Carpaților. Privind cum tot acest fluviu uman se scurgea pe poarta mănăstirii, m-am întrebat dacă nu cumva „pelerinul” contemporan nu este
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
scotch pe unul dintre stâlpii de iluminat public din zona magazinului Bucur Obor, unul dintre cele mai frecventate locuri din Capitală, l-am arhivat în data de 21 iulie 2011. Revista de amenajări interioare Casa de vacanță (tipărită pe hârtie lucioasă, design foarte îngrijit, genul de revistă din holurile de așteptare ale saloanelor de coafură sau ale cabinetelor dentare cu pretenții) conține, într-un număr special de Paști, un articol tematic, și anume „Pelerinaj la mănăstirile nemțene”, exemplul tipic de „turism
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
aflat la putereț Îi irită pe oamenii ca noi“, a adăugat ea. „Trebuie să mergi În zonele rurale ca să vezi dacă India chiar strălucește și să privești un copil În ochi În căutarea aceleiași străluciri. Da, India strălucește pe coperțile lucioase ale revistelor, dar dacă ieși din Bangalore, vei vedea că tot ce ține de această Indie strălucitoare este contrazis de realitate... La sate, alcoolismul face ravagii, iar pruncuciderea și criminalitatea sunt În creștere. Trebuie să dai mită ca să-ți tragi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
Primul a aprins lumina electrică. În spatele biroului masiv, înfundat în fotoliu, era directorul închisorii: un cap mare, hidos, cu ochi bulbucați de bazedovian, un trup scurt și gros, ca de pitic, având pe piept, așezate ostentativ aproape de umăr, două decorații lucioase, cu panglici lungi, tricolore. Părea că se pregătește o reprezentație de bâlci. Deodată țipă cu glas pițigăiat: Primuleee! Ăștia mă înjură!... Stupefiați, până să ne dezmeticim încasasem de la prim doi, trei pumni în față, pe unii bușindu-i sângele; cu
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
avem noi lipsă? Da’ amu intră în casă să te încălzești o țâră, până mulg vaca, și-i bea o căniță de lapte cald. La fereastră două chipuri de îngeri dulci priveau cu ochi de lumină scânteietori zăpada albă și lucioasă. Am intrat și m-am desfătat de jocul și ghidușiile micuților, o fetiță și un băiețel de trei-patru anișori. Pădurarul sosi din schimbul lui de noapte. Îl vedeam pe fereastră, un bărbat înalt, frumos, cu mișcări legănate, cu privire ageră
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
adevăr, stâncile, care se răzlețesc în ambele direcții, nu sunt pitorești. Au o culoare gălbui-nisipie, stropită cu pete cristaline, și se înghesuie în grămezi mari, incoerente, diforme. La bază, sub nivelul fluxului, sunt căptușite cu o vegetație de alge brune, lucioase și urzicătoare, care degajă un miros neplăcut. Și totuși, în vârf, privite de aproape, oferă spectatorului o surprinzătoare bogăție de tainice bucurii. O sumedenie de râpe în formă de V care adăpostesc mici bălți sau straturi de prundiș cu pietre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
a fost oribil tencuit cu pietriș, fără îndoială ca să reziste intemperiilor. Un specialist ar putea desigur să dateze construcția pornind de la storurile gălbui, care au supraviețuit în condiții admirabile aproape în fiecare dintre camere; sunt confecționate din vergele de lemn, lucioase, prinse pe sfori, cu ciucuri de mătase la capătul firului de tras, și un volănaș de dantelă în partea de jos. Când aceste transperante (ce cuvânt expresiv!) sunt trase, Capul Shruff, văzut de pe drum, are un ciudat aer de mister
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
de tufe mici de trandafiri ghimpoși, înfloriți, duce la ușa din față. O volbură înghirlandată de clematite albe, împletite pe unul din stâlpii de lemn ai portalului, îndulcesc cu oarecare grație albastrul ușii acoperite cu o vopsea foarte groasă și lucioasă. Ușa are un geam oval din sticlă opacă, givrată, ce pare să ți se dilate în fața ochilor. Nibletts nu-i o casă lipsită de farmec, e drăguță și intimă, cu discretele-i porțiuni văruite și cu ușa împrejmuită de flori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
băiețească. Era scund și îndesat, și avea un cap rotund, cu o expresie de adolescent, un gât gros și un păr cenușiu, tuns scurt. Ochii de un căprui foarte închis erau înguști, gura mare, senzuală, bine conturată, iar nasul proeminent, lucios, cu nări largi, mobile. Avea umeri lați și degaja un aer de forță. Dacă era cumva infirm, acest lucru, cu certitudine, nu se observa. A intrat zâmbind. M-am hlizit și eu, clipind din ochi [i, spontan, ne-am dat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
de atmosfera îmbâcsită de parfumul trandafirilor, asupra căreia fereastra deschisă nu avusese nici un efect, și de faptul că fotoliul prea jos mă situa într-o poziție de inferioritate. Percepeam desenul floral, cafeniu și galben, al covorului, tapetul cafeniu deschis, dalele lucioase, gălbui, din jurul căminului electric, îngropat în zid. De fiecare parte a căminului atârna câte un ornament de alamă, cu basoreliefuri reprezentând biserici. Deasupra covorului era așternută o scoarță mițoasă, ciudată, ce pricinuia dificultăți suplimentare unuia din picioarele mesei. În cameră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
cu trandafiri. Nici o carte. Încăperea era foarte curată și îngrijită, astfel încât am dedus că, în afara urmăririi emisiunilor de televiziune, întreaga viață a casei se desfășura la bucătărie. Singurele semne de folosire a camerei erau, pe unul din scaune, un catalog lucios pentru comenzi de mărfuri prin poștă, și o scrumieră cu o pipă în ea. Hartley și Fitch stăteau la masă țepeni și drepți, ca o pereche căsătorită reprezentată de un pictor naiv. Fața ciudată și nu total neplăcută a lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
să mă integrez în spiritul lui Hartley. Purta un maiou de bumbac alb care-l făcea să arate robust, și era nebărbierit. Părțile din fața lui care nu erau neglijent acoperite de țepii bărbii arătau slinoase, iar pe frunte avea pete lucioase de grăsime. Când și-a zvârlit capul pe spate, cu o mișcare animalică, i-am văzut interiorul negru al nărilor largi ca niște gropi. I-am spus „bună dimineața“ și i-am zâmbit. Mi-a răspuns: — Ce e? cu o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
în hol, meditând. Apoi am alergat sus în salon și am scos niște hârtie de scrisori. Găsisem într-un sertar un teanc de hârtii ce purtau antetul Capul Shruff; era, probabil, hârtia de scrisori a doamnei Chorney. Pe o filă lucioasă, desprinsă din teanc, am scris: „Dragă domnule Fitch, Vreau doar să te anunț că Mary se găsește aici, cu mine, și Titus de asemenea. Al dumitale, sincer, Charles Arrowby“. Am vârât epistola într-un plic și am ieșit în fugă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Acum am intrat, cu ideea vagă de a mă asigura că nu se găsea cineva acolo și, de bună seamă, nu era nimeni. Am stat, ținând lumânarea, și privind la lunga fereastră interioară, care arăta acum ca o oglindă neagră, lucioasă; și mi-a venit gândul că mă feream de salon nu atât din decență cât din cauza înfiorătoarei posibilități de a o vedea pe Hartley privind pe fereastră. Și atunci mi-am amintit dintr-o dată de fața pe care o zărisem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
culorile radioase, vibrante ale stâncilor, iarba verde de o parte și de alta a drumului, mașina galbenă a lui Gilbert. Nu adia nici o suflare de vânt, nici cea mai firavă briză. Marea era de un calm amenințător, total netedă, sticloasă, lucioasă, uleioasă, de un azur uniform. Pe întreaga întindere a orizontului țâșneau fulgerări mute, iluminații extraordinare, ca niște vaste, foarte îndepărtate focuri de artificii, sau ca lugubre experiențe atomice. Nici un nor, nici un tunet, doar aceste uriașe izbucniri de lumini fugitive, silențioase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]