1,922 matches
-
o duce așadar pe cal undeva, dar după ce distruge Castelul Răului omorînd la iuțeală vreo patru sute de soldați fioroși cu, n-o să credeți, două seceri pentru orz, arma lui secretă, că era fiu de țăran. Ceea ce pune Însă capac oricărei luminițe de speranță este coloana sonorizată. În plin mister asiatic cînd, din fericire, nu pricepi bine ce se-ntîmplă nici prin subtitrare, cînd doar săbiile lungi de samurai sclipesc În puterea nopții de smaragd, se aude un străvechi cîntec japonez, din care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Deși am văzut În oraș zilele trecute niște sicrie splendide, În formă de X, rabatabile, cu perniță Înaltă, plapumă din puf, autocolante pentru interior printre care predominau cele cu lebede, aer condiționat, bare pentru fitness, posteruri Înfățișînd miss universuri necunoscute, luminiță la capătul tunelului și televizor Încorporat În capac, cu baterii long life și antenă exterioară (se montează În vîrful crucii, iar la cerere se livrează modelul parabolic, cu motoraș). Full options, dar nici varianta standard nu-i de neglijat, beneficiezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
repede, iar din cînd În cînd se auzea cîte un fluierat. Am adormit și cînd m-am trezit la un moment dat m-am uitat pe geam și am văzut că mergeam foarte Încet și traversam un rîu. Mai multe luminițe străluceau pe apele rîului și podul avea armătura de fier; tata tocmai se urca În patul lui. — Jimmy, dormi? — Nu. Unde sîntem? — Intrăm În Canada. Dar pînĂ dimineață trecem de ea. M-am uitat pe geam ca să văd Canada, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
un răspuns la întrebarile care mă frământau... Ieșeanul, însă, intră, se așează comod în fotoliu și tace... Mă uit întrebător la el, dar dumnealui tace mâlc. Îmi dau seama că o face anume. Mai mult chiar. În ochi poartă o luminiță care spune că acuș-acuș va izbucni în felul lui... Și nu m-am înșelat. Când tocmai îi umpleam ulcica din față cu vin, a pornit să vorbească, întrebându-mă așa tam-nisam. Ai aflat cumva cam de când știe omenirea asta de
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
în sus, ca să dibui pe unde se află ciubotele... Nevasta mea avea obiceiul de le tot schimba locul...Ca un făcut, însă, nu văd nici urmă de ciubote...Dar într un colț mai întunecos al podului parcă se mișcau două luminițe...Uite așa făceau...Parcă le bătea vântul. Când la stânga, când la dreapta...Las lumina felinarului mai mică, să mă dumiresc ce-i cu luminițele acelea. De-odată nu le mai văd! Fac lumina felinarului mai mare. S-aprind și luminițele
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
nici urmă de ciubote...Dar într un colț mai întunecos al podului parcă se mișcau două luminițe...Uite așa făceau...Parcă le bătea vântul. Când la stânga, când la dreapta...Las lumina felinarului mai mică, să mă dumiresc ce-i cu luminițele acelea. De-odată nu le mai văd! Fac lumina felinarului mai mare. S-aprind și luminițele din cotlonul acela întunecos!...Doamne! Erau ca doi bunghi aprinși, care te spărgeau cu lumina lor și se mișcau mereu! Uite-așa! Uite-așa
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
luminițe...Uite așa făceau...Parcă le bătea vântul. Când la stânga, când la dreapta...Las lumina felinarului mai mică, să mă dumiresc ce-i cu luminițele acelea. De-odată nu le mai văd! Fac lumina felinarului mai mare. S-aprind și luminițele din cotlonul acela întunecos!...Doamne! Erau ca doi bunghi aprinși, care te spărgeau cu lumina lor și se mișcau mereu! Uite-așa! Uite-așa! M-am frecat la ochi. „Poate mi se năzare. Cine știe?” Da’ de unde...Când i-am
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
cotlonul acela întunecos!...Doamne! Erau ca doi bunghi aprinși, care te spărgeau cu lumina lor și se mișcau mereu! Uite-așa! Uite-așa! M-am frecat la ochi. „Poate mi se năzare. Cine știe?” Da’ de unde...Când i-am deschis, luminițele erau tot acolo și tot așa se legănau... „Măi, să știi că acela îi dracul! Numai dracu’ are ochii de foc.” La un asemenea gând, am uitat de ciubote cu totul. Si unde au început să-mi tremure întâi genunchii
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
așa-zisa lume literară, ba chiar față de literatura produsă de unii breslași - dacă era produsul unora atât de cinici. Nu citim cinici, avem o singură viață! Țin minte că, în întunecimea aia, care a durat ceva timp, Danda a fost luminița mea. De altfel, în Lucrări în verde, pe care am scris-o în perioada enormei dezamăgiri și unde, în ciuda aparențelor, e multă disperare (avea s-o vadă cineva care mă cunoaște bine, Sanda Cordoș), apar mereu trimiteri la copil. februarie
Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
dintre pitici: Bună! Aș vrea să știu... Aaaa..! Un om! Cum ai ajuns aici? A spus piticul foarte agitat. Păi am căzut printr-o groapă din spatele unui tufiș și... Poftim? Printr-o groapă? Cum e posibil? Groapa transmitea cumva o luminiță strălu citoare? Da, dar de unde știi asta? Ooo... asta e de rău, e de rău! a spus piticul îngrijorat. Stai puțin! De ce e de rău? Tu cine ești? Eu sunt piticul șef de pe tărâmul piticilor, unde se creează toamna! Bine
ANTOLOGIE:poezie by Jenica-Daiana Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_691]
-
care voiau să-și aducă aminte de Crăciun și în mijlocul verii, se duceau la mormântul acelui băiețel care a ajuns bătrân și îi aprindeau artificii sau ghirlande de beculețe electrice, așa că noaptea era acolo frumos și se vedeau din oraș luminițe colorate. 5 ani și 6 luni Cine a inventat praful? La ce e bun praful sau alte lucruri? - Tati, vreau să te întreb ceva. - Întreabă-mă, Drăgoșel. - Așa-i că ai spus că toate care sunt pe lumea asta, sunt
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
abia vă duceți viața de azi pe mâine, să nu cumva să sperați că U.D.M.R. vrea să vă ajute. Să ne bizuim pe puterea noastră de răbdare și să nu pierdem speranța că vom ieși cândva la liman, la luminița de la capătul tunelului, când va fi bine și pentru noi, muritorii de rând. Vom trece și prin această perioadă nefastă, așa cum am trecut prin atâtea cumpene în existența noastră. După acestea scrise, voi face loc unei încercări ceva mai vechi
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
din nou vocea bătrânului cu umbrelă. - Sunteți mult prea permisiv, din punctul meu de vedere, domnule, zău așa! Muuuult prea permisiv... Îi aruncă o privire scurtă. Ochelarii cu ramă groasă, neagră, nu puteau să ascundă ochii negri în care sclipeau luminițe jucăușe. Cravata avea un nod perfect, iar pe mâna care ținea umbrela strălucea un ceas care părea a fi de aur. Pedant moșulică, surâse în gând. Nu semăna cu Magicianul. Bineînțeles, la el se gândise imediat, la el și vreunul
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
sunat și mai exiatau și alte numere unde putea fi găsit, la New York și Milano. Eram niște oameni morți Încă Înainte de a Începe acțiunea. Încercasem la recepția Biaritz și tocmai formam numărul de rezervă de la Biaritz, când am observat că luminița roșie nu mai clipea. Emily m‑a anunțat că Miranda Închisese telefonul, În caz că nu observasem. Nu trecuseră decât zece sau cincisprezece secunde - se pare că era deosebit de nerăbdătoare azi. Firește, telefonul a sunat imediat și Emily a reacționat la privirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
stâlcită și cu accent oribil cu cineva care nu părea să fi auzit de numele Karl Lagerfeld. Eram moarte. Moarte. Tocmai mă pregăteam să‑i Închid telefonul În nas franțuzoaicei țicnite care zbiera ceva În receptor, când am observat că luminița roșie și‑a Încetat din nou pâlpâirea. Emily forma În continuare numere, În aceeași viteză nebună. — Nu mai e pe linie, am spus eu cu insistența unui medic de pe salvare care execută o manevră urgentă de resuscitare unui pacient. — E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
luciul schimbător, dar repede, fulgerător de repede, aceasta s-a estompat. A rămas acolo doar chipul crispat al unui ins macerat de o caznă interioară teribilă. Era chipul meu, dar cred că arătam așa monstruos din cauza amigdalitei. Vine spre mine Luminița D. ca să mă invite să dansăm un vals de Strauss. „Hai să dansăm, că nu e Mircea să mă vadă!“ Nici nu se putea mai bine: e singurul dans pe care Îl reușesc perfect. Pot să-mi imaginez că ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
a cărnii sau am fost foarte tentat de corporalitatea ei; mi-am apropiat buzele, o greață m-a lovit brusc, am Înfipt dinții, am... „aaaaa“, un urlet, un răcnet de fiară. Da, fiara se aciuase chiar În brațele mele. Era Luminița D., care a leșinat, săraca. (miezul nopții) Avem de discutat poemul dramatic Cain de Byron. Pentru a mă pune În temă, recitesc din Genesa episodul „Cain și Abel“. Iată-l: 1. Adam s-a Împreunat cu nevastă-sa Eva; ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
n-or să te mai urască, ci au să se teamă de tine, pentru că vei fi puternic, mai puternic decât toți politrucii și miniștrii. Eu râdeam de aceste preziceri, pentru că nu credeam o iotă și toată șleahta de mariane și luminițe din jur râdeau, dar femeia aceea era serioasă. Simt acum, după ce te-am cunoscut cum nici tu nu te cunoști, că ea spunea adevărul. Tu ai să pleci acum și ai să mă lași, pentru că nu poți trece peste marele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
place să stea lângă mine la seminarii și să fie atentă, chiar suspect de atentă pentru cât poate ea să mă Înțeleagă, la ceea ce spun eu. O surprind interesată, uneori repetă vorbele mele cu entuziasm și atunci Îi strălucesc niște luminițe albastre În ochii ei de claun, da, iată, am găsit termenul exact; ea are o figură de claun manevrat de sfori, atât de neprevăzute mi se par În general reacțiile ei, când râde În hohote puternice, bărbătești, ca și când altcineva ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
alpiniști, dacă ați venit cu mâinile În buzunare și Încălțați cu pantofi de oraș“, ne apostrofează ea. E pentru prima dată când stau mai mult timp de vorbă cu ea. Are o privire albastră, În care se aprinde intermitent o luminiță galbenă. În această privire citesc o mare bucurie a vieții. Spune banalități, dar câteodată vrea să spună ceva numai al ei și atunci mă privește În ochi cu Încruntare timidă, să vadă dacă o urmăresc cu atenție. Se uită cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
facem actele de căsătorie!“ „Bine, dar eu nu i-am anunțat pe babaci...“ „Nici eu. Nici nu e nevoie. Ne vedem la ora opt dimineața În hol.“ „Bine. Cum zici tu!“ Mă privește mefientă, are numai curiozitate și bucurie În luminițele violete ale ochilor ce s-au aprins brusc, simțind că se Întâmplă ceva nou (ceva ce o angajează cu toată ființa), pe lângă care nu vrea să treacă fără să profite de tot ce-i oferă ineditul situației. Fața ei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
singur șuvoi care mergea, bulu cindu-se, la vale. Oamenii își uitară rândul la moaște, osemin tele, în racla lor, rămaseră stinghere. Flăcările lumânărilor adunate mănunchi se tulburară. În vâltoarea pulpanelor răsu cite, a pașilor împleticiți, a coatelor îndesându-se, multe luminițe se stinseră, dar se aprinseră altele în ochii care luceau măsurând cu lăcomie distanța până la cazanele aburinde. Mulțimile coborau dinspre Mitropolie ca un zid îmbrâncit, o lavă curgând gros din toate părțile. Primul pe care îl izbiră fu Costică Ologu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
a ajuns până aproape de cer. Mă gândeam io că tre’ să se întâmple ceva... — Nu e foc... observă Chisăliță, mutându-și privirile de colo colo, cu mâna streașină. Când e foc mare, se lățește de la mijloc spre margini. Alea sunt luminițe care merg. Io zic că-s lumânări... — Aoleo ! se plesni Isaia peste frunte. Te pomenești că azi e chiar Vinerea Mare ! Iese lumea cu prohodu’ din bise rică... Am întârziat cu slujba ! — Ce slujbă ? se întoarse Pârnaie. — Epitafu’... răspunse Isaia, suspinând
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
care-l băuse. — Cine ? nu înțelese Pârnaie. Mierlă porni să cânte ascuțit ca pițigoiul, gata să-și bage unghia-n gât. Calu îl apucă de guler și-l scutură, încât Mierlă renunță la gândul sinuciderii, spre care îl împingeau numeroasele luminițe ce-i jucau prin fața ochilor. Iadeș începu să le numere, dar zadarnic, erau multe ca stelele de pe cer, pâlpâiau la fel și asta îl înduioșă. Marchizei îi plăcu cel mai mult. Orașul părea o sală imensă de bal în care
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ce-i jucau prin fața ochilor. Iadeș începu să le numere, dar zadarnic, erau multe ca stelele de pe cer, pâlpâiau la fel și asta îl înduioșă. Marchizei îi plăcu cel mai mult. Orașul părea o sală imensă de bal în care luminițele umblau în spirală, precum puzderiile Căii Lactee. — Epitafu’... reluă Isaia, cu buzele umezite în spirtul îndulcit. Cum scrie la morți. Trebuie să-l scoatem și să-l purtăm în jurul bisericii... — Ți-am zis io, șefu’, șopti Chisăliță, că mormanul ăsta, când
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]