2,817 matches
-
dă dracului autocritica și în cuvântul său arată că: „...este just ca tovarășii să arate că am lipsuri dar și tov. membri de partid când sunt chemați la ședințe nu vin așa că și eu m-am discurajat”. Nevrând să se lungească la vorbă, președintele de ședință supune la vot „...dacă activitatea biroului de bază a fost satisfăcătoare sau nesatisfăcătoare. În unanimitate s-a votat că activitatea a fost nesatisfăcătoare”. Ei, cu așa o notă proastă era de așteptat ca bietul Matei
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
prin nume(pronume) sau prin participiu(în structuri simple, multiple infrapropoziționale sau analitice), subordonatul cu dublu regent simultan se acordă în gen și număr cu regentul nominal: Baba, de venin, se smulse odată din piuă-n sus și rupse lanțurile, lungindu-se slabă și mare până-n nori; Am văzut-o devenind brusc palidă. Când subordonatul cu dublu regent simultan are structură propozițională, acordul se extinde și asupra numelui predicativ din alcătuirea predicatului său analitic: I-am simțit de la ușă că erau
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
să stârnească interesul și atenția elevilor. În alte jocuri introducerea se poate face prin prezentarea materialului sau anunțând direct titlul jocului. Anunțarea titlului jocului și a obiectivelor trebuie făcute sintetic, în termeni preciși, fără cuvinte de prisos, spre a nu lungi inutil începutul acestei activități. Prezentarea materialului didactic trebuie făcut explicit axându-se pe obiectivele urmărite. Explicațiile trebuie date atât pentru materialul model, cât și pentru cel individual, iar în timpul prezentării putem aplica și câteva exerciții de mânuire și folosire a
Jocul didactic matematic : metodă eficientă în învăţarea matematicii în ciclul primar by Cristina Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1256_a_2007]
-
când scriu. (1987: 156) Și, mai departe, face următorul comentariu pentru ce-a de-a treia întâmplare pe care tocmai o mâzgălise la repezeală pe-o jumătate de pagină: Vai, deja am spus tot. Ar fi trebuit să o mai lungesc cu "crema anticelulită", să descriu cutiuța rotundă pe capacul căreia se mai putea zări, în diagonală (cutiile rotunde au diagonală?), scrisă cu litere de-o șchioapă, cu cerneală mov, eticheta surorilor Frangin și să încorporez în această cremă metafore și
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
ci e vorba de necesitatea de a pune capăt momentului de stagnare a povestirii, asta dacă ținem cont de lecturile obișnuite, predominante. Este ceea ce semnalează, de exemplu, Balzac în Moș Goriot cînd scrie: (46) [...] ar trebui o descriere care ar lungi prea mult această povestire și pe care cititorii grăbiți nu ne-ar ierta-o**. H. de Balzac, Moș Goriot, p. 11 Remarcă: "Perspectiva narativă" nu se limitează doar la centrul de orientare vizual [...] ci implică, de asemenea, și centrul de
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
tare ca oțelul, rece ca noaptea. [2] O a doua curea, îngustă și ascuțită, ieși din adîncitura stîncii. Era ca o umbră ieșind din botul unei fiare. Linse într-un chip îngrozitor torsul gol al lui Gilliat și, dintr-o dată, lungindu-se peste măsură și subțiindu-se, i se lipi de piele încolăcindu-i-se în jurul corpului. În același timp, o durere nemaipomenită, care nu se poate asemăna cu nici o alta, punea stăpînire pe Gilliat făcînd să-i zvîcnească mușchii încordați
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
carte poștală. Cred că e chiar din perioada în care tu ai primit o scrisoare de la Mircea Eliade. Am fost atât de emoționat, încât am hotărât să-i citesc ori să-i recitesc întreaga operă publicată până atunci. M-am lungit, din sfială, până când Noica a avut acel accident cumplit care i-a adus moartea. Liviu Antonesei: Poate era bine să te fi grăbit! Noica merita să fie cunoscut, era un interlocutor fantastic și avea o vocație pedagogică înnăscută. Sigur, eu
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
așijderea. Saddam a fost cat de un tribunal irakian, în țara care se cheamă Irak și, prin urmare, a-i cere președintelui Bush să-i acorde grațierea este ca și cum mi-ar fi cerut mie sau ție acest lucru! M-am lungit câteva rânduri doar pentru a radiografia tipul de raționament politic al tipului de la microfon, nu mult deosebit de cel al "tipului de la cablu". Dorin Popa: Da, suntem o țară nițeluș paradoxală, cu parlamentari ca Vadim, Ilie Merce, Funar, Mitică Dragomir, Șerban
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
la paloncy (fumători) și-mi făceam drumul fără stresul fumatului prin stații, la oprire, și fără să mă ascund în WC, ca pe vremea liceului, ca să fumez, cum fac în patria noastră dragă și republicană. De Ploiești. Poate m-am lungit cu asta, dar e un mic exemplu al respectului față de persoană, față de libertatea sa, inclusiv de a-și face rău, față de slăbiciunile sale. Că nu totul e perfect se vede cel mai bine la nivelul birocrației în general aderarea la
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
contracție maximală. Lungimea de repaus este apropiată de valoarea extensiei maxime posibile în condiții fiziologice. Mușchiul se rupe atunci când este întins la valori de trei ori mai mari decât lungimea de echilibru. Elasticitatea este proprietatea mușchiului striat de a se lungi sub acțiunea unei forțe de întindere până la limitele ce-i caracterizează extensibilitatea și de a reveni la dimensiunea inițială după ce acțiunea forței a încetat. Mușchiul izolat din organism prezintă o elasticitate imperfectă, în timp ce în condiții fiziologice apare ca un corp
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
tata povestea ceva și râdeau amândoi. În fine, am ajuns. În pragul ușii, coana Paulina ne făcea primirea cu temeneli orientale până la pământ, așa, în glumă, iar cumătrul Aurel, de la masă: - Mă, dar voi nu știți că mi s-au lungit urechile de foame și mai ales de sete?! Uite, luai de aci un păhărel dă țuică, mă, lacrimă, nu alta și gustai tocmai niște măsline cu scrumbie! Haideți repede la masă, să nu mi se taie pofta, că ar fi
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
tu cum o știi? Atunci am luat din curte o bucățică de lemn și am scos briceagul din buzunărașul din față. La vederea acestuia, mă urmărea cu priviri invidioase cum îl deschid, eram mândru și savuram gestul pe care-l lungeam în timp, era un briceag frumos, cu plăsele din os, al lui tata, și am început tacticos să fac o țurcă, o bucățică dreptunghiulară de lemn ascuțită în ambele capete. Apoi i-am dat lui un soi de lopățică cu
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
găleți emailate și cu un jug confecționat de mine cu ajutorul câtorva scule de tâmplărie ale bietului meu părinte, fie-i țărâna ușoară! Întâi am început pe traseul baie-dormitor și retur, dar mi s-a părut prea scurt și l-am lungit: baiedormitor-cămara de alimente-debara-ultimul raft. Întâi n-am încăput acolo sus, dar cu puțină voință, mai cu scremete, mai cu ceva yoga făcută în prealabil, am rezolvat-o; numai că, stând într-o poziție precară, puțin comodă, cu un confort redus
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
taică, hai spune, se rugă Maria, să fie cu căpcăuni, cu fete închise în foișor de către ieniceri, cu rădvane care pleacă pe drum spre Cozia spre mânăstire și o iau prin codru și pădurea nu se mai termină niciodată, se lungește și se adaugă mereu tot mai deasă, spune, taică, și cui nu-i place să se ducă la culcare și să viseze ca măria sa beizadea Gheorghe, care se scoală în fiecare noapte țipând. — Și ce visează măria sa Gheorghe, vărul meu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
om atâta vreme? — Speram, visam adică, să ispășesc păcatul trufiei și să mă învrednicească vlădica Varlaam să ajung undeva la o mânăstire de la Sfântul Munte. Doar din când în când mai răsărea câte o vâlvătaie, în rest jeraticul dogorea roșu, lungind umbrele celor doi pe peretele din spatele lor. Se uitau amândoi în vatră și revedeau scena din trecut. — Niciodată nu am fost mai fericit. — Ba da, măria ta. Atunci la Cotroceni, când am sfințit biserica mânăstirii. — O nu, nici pe departe
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
sub arșița soarelui se usucă înmiresmând văzduhurile. De cum se opresc ploile Sfântului Ilie, Bărăganul țiuie de greieri, dropii mari și grase ies de nu se știe unde la ceasurile în care soarele la răsărit sau la apus le crește umbrele lungindu-le în continuarea cenușiului penelor, de par arătări de basm. Iarna aci vântoasele se întețesc măturând și viscolind zăpezile. Dinspre Vlăsia o să poruncească să aducă lemn curat de stejar și fag, că, cine știe, poate o să aibă cândva răgaz să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
deșerte? De ce mă mir că-i pustiu, pentru că domn nu este ca să fie pază, și cu greu își stăpâni un hohot de râs. Intră în sala în care aburul suflărilor făcuse aerul de nerespirat, trecu printre trupurile adormite și se lungi în patul lui, lăsându-se împurpurat de licărul roșu al candelei cu pahar rubiniu. Stând întins, se tot întreba dacă ar fi putut să ajungă nebăgat în seamă la grajduri și să plece călare. Oare unde a lipsit Ștefan patru
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
când cade bolnav sau moare vreun popă; până vine altul păzesc eu turma. Eh, dacă n-ar fi frica asta... — Care frică? Tot spui de spaimă și nu înțeleg nimic. — Doamne, miluiește-ne și ne păzește, cântă ieromonahul pe nas lungind popește silabele ca să înșele paza din spatele ușii. Măria ta, vor să facă divan mare și să aleagă domn nou, da’ Craioveștii au pus la cale să ieși tot măria ta, șopti ieromonahul aruncând priviri speriate în toate părțile. Să fii
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
se răsfirau pe după niște striuri răsucite, nu mai groase de un lat de deget, închipuind în spiralarea lor probabil urcarea spre cer. Deschise larg ușa. În pătratul de lumină pe care-l arunca auriu soarele în apus, umbra lui se lungea neagră pe lespezile de piatră albă ici, colo cu înscrisuri de morminte pe ele. O închise grăbit și când se obișnui cu lumina puțină zări câteva femei cernite, îngenuncheate în pronaosul despărțit de naos prin câțiva stâlpi de lemn înnegrit
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
permise să stau așa. De-abia am stat cinci minute că se întîmplă din nou. Vocea groasă a lui Steyn răsună în vestibul. Of, vocea asta a lui Steyn! f) Într-o zi, un domn pe care, ca să nu mai lungesc vorba, îl voi numi Steyn, a ieșit la plimbare cu cîinele, în timp ce nevasta îi ațipise în cameră. Vocea groasă a lui Steyn răsună în vestibul. Ea tresări la vocea lui, pentru că e foarte sensibilă la zgomote. Of, vocea asta a
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
trebuie și nu voi admite intruziunea obișnuitului în această neobișnuită aventură..." Era într-o vineri și îmi părea rău că nu era într-o marți, pentru ca distanța dintre noi să fie mai mare și așteptarea să fie mai lungă... Am lungit-o eu în mine însumi această distanță uitîndu-mă indiferent la mișcarea străzii, plictisit, neîncrezător în fericirea care îmi dădea târcoale căutând să-mi intre în inimă, prudent nu din experiență ci din instinct, deși chipul ei grav mă urmărea, gestul
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
permitea, după modul în care era fixat, fie reanimarea, fie reducerea la inconștiență a unuia din cele două corpuri. Următorul pas îi luă mai mult timp \ sarcina laborioasă de a atașa firele pe propriul său corp. Când fu gata, se lungi lângă celălalt trup, întinse mâna să apese pe butonul de pornire, dar se opri. Oare am făcut vreo greșeală?", se întrebă el îngrijorat. Îi era frică. Dacă dădea greș acum, s-ar putea să nu mai aibă și altă ocazie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
holera este legată cu hronicile timpului nou. " Iar începe a se vorbi de grozavul rău prin preajma noastră: holera a bătut Țara Leahului, Galiția, se presupune pe unele locuri în Țara Neamțului. Teama a fost mare mai deunăzi și mult se lungise; holera a slujit de vorbă prin salonurile Eșului. La acest prilej, am auzit multă aducere aminte a amânduror holere din Moldova. Din două sute de oameni, boeri și feciori de boeri, nici unul nu s-a găsit să nu fie voinicul unui
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
o viață despre moarte. Pe când trăia tătaia, la prânz, fie vară sau iarnă, mămaia obișnuia să asculte țâncul pământului. Cred că el îi spunea secretele lumii. Vara se așeza pe prispa de lut, întindea o mână sub cap și se lungea pe prispa caldă, în bătaia dulce a soarelui. Pentru toți lumea se oprea. Nimeni nu scotea o vorbă. Vitele se opreau și ele, toate păsările tăceau. Nu auzeam nimic, nu știam nimic de ele, dacă au ce le trebuie, dacă
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
de mult, avea ale ei pe cap. Își șterse cu colțul basmalei gura și se uită printre ușa crăpată la patul fetei sale cele mici. Dormea liniștită. Zâmbea. Dar parcă femeile aveau dreptate, se împuținase la trup. Fața i se lungise, iar ochii păreau lăsați. Avea carnea galbenă, mânile îi erau uscate. “O fi de la oboseală? Oi mai lăsa-o să doarmă, muncește mult mititica”, suspină țața și se întoarse la ale ei să le ia de capăt câte îi rămăsese
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]