5,376 matches
-
frângându-se În două. Acolo va fi locul mânăstirii, glăsui Ștefan. Să trăiască Ștefan-vodă, răsunară glasurile oștenilor. În scurtă vreme el a strâns pe cei mai pricepuți meșter, care au zidit o mânăstire cum n-a mai fost alta. Azi, mânăstirea adăpostește mormântul marelui străbun și atrage mii și mii de excursioniști din țară și de peste hotare. Bucovina, ținut de basm, este o adevărată comoară a țării; ea poartă, ca o salbă, străvechi monumente, adăpostind neprețuite obiecte de artă, fiecare din
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
și de peste hotare. Bucovina, ținut de basm, este o adevărată comoară a țării; ea poartă, ca o salbă, străvechi monumente, adăpostind neprețuite obiecte de artă, fiecare din ele amintindu-ne de un trecut glorios. Un astfel de monument este și Mânăstirea Putna, zidită de Ștefan cel Mare. Cuvinte: cetate de scaun = cetatea unde locuiau voievodul și slujitorii săi; capitala țării; Împlătoșat = Îmbrăcat, Înarmat cu o haină specială din zale, de fier, piele etc., pentru a apăra corpul de lovituri; arcaș = oștean
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
oameni mari. Mamei tale-i plăcea pește - tu ai să fii pescar [PETRE] Tatei trebuia să-i placă sulița, că-mi place vitezia. E! pescar... nu vreau eu să fiu pescar... să trăiesc ca viermele-n hrean? Mai bine la mânăstire. Ș-apo-mi place rasa și cartea... Am să mă uit în carte și-am să gândesc la lume... nu la fete. 2276 ACTUL ÎNTÎ I RAREȘA MITROPOLITUL ANTHIM îmbrăcat în pustnic PETRE MAJĂ UN BOIER MOLDOVEAN cu portretele Scena reprezintă lacul
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Rusia. Dar numai satele? În oricare monastire ar merge d. Beldiman va găsi sute de obiecte bisericești, nu numai icoane, fabricate 325 {EminescuOpXIII 326} {EminescuOpXIII 327} în Rusia, parte cumpărate, parte dăruite. Constatăm înainte de toate că chipurile de sfinți, de mânăstiri rusești etc., c-un cuvânt de zugrăvituri bisericești, sunt fără proporție mai numeroase decât portretele împăratului și împărătesei. Care să fie cauza acestei răspândiri a unei arte primitive în populațiunea romînă? Noi credem că nu o alta decât lipsa absolută
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
ne-am putea noi pregăti să-i stăm la căpătâi pe patul de moarte? - Concret, ce anume aveți de gând să faceți? - Dumnezeu mi-a trimis un arhanghel care mi-a arătat tot ce am de făcut. O să înființez o mânăstire. Așa-mi va fi mai simplu să-L slujesc și să adun în jurul meu pe toți cei care cred în învățăturile mele. - Învățături? - Da. Sunt în contact mai mereu cu Dumnezeu și El vorbește adesea prin spusele mele. - De ce v-
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
interlecturilor și interacțiunilor. În spatele formei "controversă" există colegiul medieval, baza scolasticii; în spatele formei "polemică" există ziarele și revistele de opinie, suporturi ale gîndirii critice. În spatele formei "masă rotundă" există grupurile-țintă și platoul televiziunii, matricele schimbului de astăzi. Învățatul este al mînăstirii, universității, cenaclului, statului, școlii, partidului; el este al întreprinderii și pe ocolite al presei, editurii, academiei sau al tuturor acestor instituții amestecate, fiecare rivală a celeilalte. Școala s-a comportat ca o anti-Biserică (a avut contra-preoți și contra-catehism), așa cum mediile
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
prejudecată și basme de mătușă. Obiceiul este oral, ca și nedreptatea; or legea eliberează, ea este scrisă. Emoția dă glas; rațiunea meditează cu pana în mînă. Amintiți-vă că în Evul Mediu femeile nu aveau dreptul să intre în bibliotecile mînăstirilor. Amicul tipograf Restif de la Bretonne era de părere că Republica nu trebuia să învețe femeile să scrie, și de-a lungul secolului al XIX-lea corporația Cărții era închisă pentru ele în mod statutar. Teamă de a vedea murdăria contaminînd
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
la mediere, de la exegeză la epigramă, consecințele sînt bune. Odiseea rațională a răspîndirii desacralizatoare aducea în propriile rînduri "înfrîngerea erudiției", care este adevărata victorie a Luminilor. În timp, activitatea intelectuală s-ar fi emancipat fără să se degradeze trecînd de la mînăstire și de la latină la atelierele tipografice umaniste în care Scriptura se traduce în limba vulgară, apoi la academiile secolului al XVII-lea, în care se vorbește despre adevăr în schimburi epistolare ori cu voce tare, și în sfîrșit la saloanele
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
au supraviețuit examinării de către filosofii legii naturale în secolele al XVII-lea și al XVIII-lea. Familia a fost în general acceptată, un caz special fiind cel al Bisericii. Cât privește alte asociații, nicio milă nu se manifestă. Ghilde, corporații, mânăstiri, comune, rudenii, comunitatea sătească toate acestea erau privite ca neavând fundația în legea naturală. Societatea rațională trebuia să fie, ca și cunoașterea rațională, complet opusă tradiționalului. "Trebuia să se sprijine pe om nu ca membru al ghildei, ca om al
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
punct de vedere economic, fiind de asemenea cvasi-anarhice. Comunitățile intenționale încearcă de obicei să construiască în întregime o modalitate de viață alternativă raportat la aceea a societății din care parțial se retrag. Este mai puțin clar însă unde ar intra mânăstirile, de exemplu, în această viziune. Într-un sens, se poate deduce că ar fi parte a grupului comunităților utopice. 3. Comunitatea iluzorie Comunitățile nu numai că pot fi de mai multe feluri, dar ele există de asemenea la diferite niveluri
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
meșteșug într-o regiune controlată de oraș. Făcând o incursiune în istoria gândirii sociale, Nisbet folosește drept indicator esențial pentru detectarea specificului gândirii fiecăruia dintre clasici maniera în care aceștia au analizat comunitatea. Pentru Le Play communautés erau ghildele, cooperativele, mânăstirile și alte unități asemănătoare acestora. Cât privește corporațiile (asociațiile de ajutor reciproc între cei săraci, societățile de asigurări ș.a.), le identifică drept asociații. "Le Play a fost interesat de asociațiile intelectuale și profesionale. Acestea, scria el, sunt printre gloriile distinctive
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
și 1000 î.e.n., marile orașe romane s-au ofilit. Marea parte a Europei s-a întors la o economie agrară primitivă. Viața oamenilor obișnuiți era la limita supraviețuirii, ei fiind ținte ale valurilor triburilor migratoare în fața cărora erau neputincioși. Doar mânăstirile întărite și izolate ofereau un refugiu. Pe la sfârșitul anilor 900, lucrurile încep să se schimbe odată cu construcția castelelor și structurarea feudalismului. Lorzii feudali ofereau protecție clienților lor în schimbul serviciilor perpetue. Orașele medievale încep de asemenea să crească. Parisul medieval al
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
-se de atunci la un sens al identității comune și împărtășite a oamenilor, și sentimentele de reciprocitate și apartenență. Spre deosebire de individualism, comunitatea pare a nu fi folosită cu conotații nefavorabile, în pofida faptului că oamenii părăsesc comunități particulare incluzând mici orașe, mânăstiri și secte religioase deoarece sunt prea restrictive și parohiale. Peter Kivisto (1988) arată că este în general acceptat că individualismul este una dintre semnăturile caracteristice ale lumii moderne deoarece oamenii au reușit să se elibereze de constrângerile impuse de societățile
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
dacă vedem că la începutul secolului al XIX-lea și desigur, mai de demult, viața monahică precum și cea a preoților era de fapt lipsită de religiozitate, iar pilda acestora nu putea fi câtuși de puțin folositoare obștii? În loc ca veniturile mânăstirilor să fie folosite pentru acțiuni în sprijinul celor mulți, erau folosite de o mână de călugări "în desfrânări și în desfătări petrecând. Cine poate zice că aceste persoane, mulțumindu-să din veniturile mănăstirilor, iar nu toată patria, nu vor judeca chiar
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
averea fiecăruia, să fie făcute cu dreptate, de la toți, și cu un cuantum maxim care să lase oamenilor posibilitatea de a agonisi ceva. Școlile erau indispensabile, iar o soluție de finanțare a lor era direcționarea sumelor din diversele așezăminte gen mânăstiri către activități cu impact în colectivitate. Pentru acestea era nevoie de un corp de funcționari publici pregătiți, serioși, pentru care să se pregătească o carieră cu trepte bine stabilite și existând criterii pe baza cărora să se poată trece către
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
De exemplu, lucrările artiștilor renascentiști nu au fost evaluate de o arie de specialitate estetică, ci au fost examinate de autoritățile ecleziastice. Când Caravaggio a pictat acel portret foarte original al Sfântului Matei care stă într-o poziție relaxată, starețul mânăstirii care comandase tabloul l-a respins, pentru că arăta prea lipsit de sfințenie. În Uniunea Sovietică, activiști de partid pregătiți anume desemnau lucrările noi care sunt acceptabile în pictură, literatură, muzică, cinematografie, chiar și dintre teoriile științifice, în funcție de gradul în care
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
și să-și susțină concepția sa conform căreia harul este absolut necesar pentru săvârșirea binelui. A făcut-o scriind o carte despre Har și liberul arbitru (De gratia et de libero arbitrio) pe care a trimis-o starețului și călugărilor mânăstirii din Adrumeto, care, pentru a-i contesta doctrinele, se folosiseră chiar de o epistolă a episcopului din Hippona (nr. 194) adresată lui Sixtus (viitorul papă Sixtus al treilea). În afară de această operă, Augustin mai răspunde și cu două scrisori (n. 214
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
, Alexandru (pseudonim al lui Alexandru Stănescu; 9.X.1908, Mânăstirea, j. Călărași - 13.VIII.1937, Mânăstirea, j. Călărași), prozator și gazetar. Nepot de preot, S. provine dintr-o familie de țărani înstăriți, Voica și Alexandru Stănescu. Rămâne orfan de mamă la nouă ani. Urmează școala primară în satul natal, devine
SAHIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289431_a_290760]
-
, Alexandru (pseudonim al lui Alexandru Stănescu; 9.X.1908, Mânăstirea, j. Călărași - 13.VIII.1937, Mânăstirea, j. Călărași), prozator și gazetar. Nepot de preot, S. provine dintr-o familie de țărani înstăriți, Voica și Alexandru Stănescu. Rămâne orfan de mamă la nouă ani. Urmează școala primară în satul natal, devine în 1920 elev al Liceului Militar
SAHIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289431_a_290760]
-
mediul călugăresc. SCRIERI: Deșertăciunea deșertăciunilor, toate sunt deșertăciune, București, 1918; Părintele Onufrie, București, 1919; Draci cu coarne, draci fără coarne, București, 1920; Două ceasuri fericite, București, 1922; Azilul sufletelor, București, 1923; Mănăstirea Căldărușani, pref. Miron Cristea, București, 1924; Pentru vizitatorii mânăstirilor, București, 1924; Mănăstirea Pasărea, București, 1926; Mănăstirea Sămurcășești (Ciorogârla), București, 1926; Mănăstirea Țigănești, București, 1926; Călugări și ispite, București, 1928; ed. București, 1930; ed. București, 1943; Necazurile părintelui Ghedeon, București, 1928; Duhovnicul maicilor, București, 1929; Demonul lui Codin, București, 1930
STANOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289882_a_291211]
-
investigația monografică, alegându-și drept personaj un autor care, altfel, timp de 1000 de ani de acum încolo, n-ar fi avut nici o șansă să atragă interesul vreunui cercetător. Legenda spune că Ștefan cel Mare a ales locul pentru altarul Mânăstirii Putna trăgând cu arcul o săgeată la întâmplare. Locul unde s-a înfipt săgeata a fost locul în care s-a construit altarul. Drept urmare, un petec de pământ anodin a devenit, prin jocul hazardului, prestigios. într-un mod similar a
O epopee critică eroi-comică by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17157_a_18482]
-
un testo e «comunicare storia»”, în Studia Ephemeridis «Augustinianum», Rome, 2004. Antihristica. Des signes de la venue de l’Antichrist et de la fin du monde, à partir des Écritures et des écrits des Pères, intr. et notes par Arhim. V. Micle, Mânăstirea Bistrița, Eparhia Râmnicului, 1994. Antihristul, textes de V. Soloviov, G.P. Fedotov, A. Matzeina, B. Molceanov, S.N. Bulgakov, intr. T. Paleologu, trad. du russe par R. Părpăuță, Iași, 2000. Arrighini, A., L’Anticristo. La venuta e il regno del vicario di
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Stoicescu) îi cuprinde în țara Românească, pe Dragomir al lui Manea, nepot al lui Vladislav al II-lea, care a ctitorit mănăstirea Butoin și biserica din Bucov, unde își avea curțile; pe vornicul Drăghici al lui Stoica din Mărgineni, ziditor al Mânăstirii Mărgineni; pe Stoica din Bucov, care a ridicat o biserică în satul său Dragomirești din Dâmbovița; pe Neagoe, cel însurat cu Anca din Coiani; pe marele ban Mareș Băjescu, din a cărui poruncă a fost înălțată biserica din Blăjești (tot
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
după pamenți, ca să aibă a da pre la mănăstiri, să-mi facă slujbe și sărăcuste cu bucatele mele”), să corecteze unele nedreptăți făcute de acesta în timpul vieții (jupâneasa Grăjdana - pomenită mai sus -, văduva fostului mare sluger Buzinca a dat înapoi Mânăstirii Malamar moara de apă de la Vodânân, răpită călugărilor cândva de soțul ei). Văduvele erau datoare să multiplice semnele depuse spre iertarea păcatelor celor morți (precum jupâneasa Slavna, văduva banului Hamza, care, în 1535, dăruia Mănăstirii Glavacioc satul Scârești și sălașele
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
și născut viitorul Voievod într-un an ce a rămas necunoscut. O altă ipoteză o socotește pe Maria Rareș coborâtoare din spița logofătului Isaia de la Baia, atestat pe vremea lui Alexandru cel Bun. Era boieroaică, deci, această Marie, căreia Pomelnicul Mânăstirii Probota (cel săpat în piatră la proscomidie) îi zice „mama sa Maria” (mamă domnească, deci) - adică a ctitorului Petru Rareș -, iubită domnească „oficializată” de Ștefan cel Mare prin edificarea, în folosul ei, a Curții din Hârlău. Se știe, la fel
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]