3,421 matches
-
sfios cu vârful degetelor, a încercat cu infinită delicatețe lacătul grosolan de la ușă și în cele din urmă s-a lăsat în genunchi pe brazdele noroioase, ca în fața unui templu. Abia a putut s-o urnească de-acolo țăranul care mâna căruța. Noi, copiii, ne speriaserăm și plângeam în hohote. Chiar a doua zi, mama s-a hotărît: a vândut din colecția ei un singur timbru, cu prețul căruia a construit foișorul. Construcția s-a încheiat în '47, când ne-am
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
tăcere. Aveți perfectă dreptate, și vă mulțumesc că, poate fără să vreți, m-ați ajutat să prind din nou firul. Pentru că undeva, nu știu când, probabil când mi-am dat seama că am întîrziat și i-am spus șoferului să mâne mai repede, s-a rupt firul... Și când doamna din ascensor a adus vorba de pictorul laureat și de vitrina de lângă Sala catalană, eram gata-gata să prind din nou firul, dar s-a întîmplat ceva și iar s-a rupt
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
hei, madam Delcă, mai zicea câte unu, aici la dumneata e mai ceva ca la Dragomir Niculescu! Uite-așa, la tejgheaua acoperită de tinichea udă, și-a trecut ea tinerețea ! Tot alerga de colo-colo, între ciocnituri de pahare și țoiuri, mânată de strigătele de la mese. — Coană Vico !... N-auzi ?... Coanăăăă Viiiico !... Omu ei ședea ca și acu, tolănit pe pat, în ultima cameră. Ieșea doar să mai dea un bețiv afară sau să se uite chiorâș dacă nu întindea vreunu mâna
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
astfel este voia ta ! Cât de răbdătoare poți fi când astfel îți este voia și cum numai tu știi, într-o clipă, să întorci răbdarea pe cealaltă parte ! Uită-te deci răbdătoare la ei, ca și când le-ai asculta și cuvintele. — ...mânați astfel, caii care au tras dricul urcau atât de repede coasta la Curtea-de-Argeș, încât, în cortegiu, unii au început a alerga, alții au rămas în urmă ! Orișice caracter solemn a încetat ! Regele Ferdinand, având nervii sensibili ce se știu, arăta
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
undeva lîngă piață și, cînd intrăm pe aleea care duce spre blocul ei, se aude prin fereastra deschisă Ultravox cu Dancing With Tears In My Eyes, iar cînd melodia se oprește, se aud voci și rîsete, așa că năvălim În bloc mînați de teama că poate am pierdut distracția. E un chef destul de aerisit și ne știm cu toată lumea, discutăm despre cît de nasol e În armată, primesc dovezi de compasiune sub formă de ghionturi și miștouri. Ne fîțÎim prin casă, părinții
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
de studenți și de navetiști care Își Împart o sticlă În care se găsește un Înlocuitor de cafea - Îmi vine greu să cred că vreunul dintre ei Își amintește ce gust are cafeaua naturală. SÎnt foarte puțini călători care par mînați de acasă de altceva decît un interes de serviciu. Se recunosc În mulțime prin aerul timid, pierdut, aproape umil, privindu-și biletele și Încercînd să Înțeleagă ce naiba e scris pe ele. Navetiștii sînt mai nonșalanți, gara e teritoriul lor; stau
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
civil, ori ne batem cu ungurii? Ce dracu’, ție nu ți se pare ciudat? Bă, dar treaba e serioasă totuși... Se pare că vorbesc singur, Moise e deja În căruță și-l Împunge cu degetul În spinare pe Barbu, să mîne calul. Sar În vehiculul rustic din mers și rămîn așezat pe muchia din spate, cu ranița plină cu pîini În spinare. SÎnt mut și teama Începe să mă ajungă și pe mine. Pe aleile cazărmii trec În pas alergător plutoane
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
de martie, pe la orele unsprezece. Fuseseră în vizită la mama lui. Acum, George conducea mașina de-a lungul cheiului, tăind drumul pe la canal, pe lângă podețul de fier. Ploua cu găleata. Stropii de ploaie, înciudați, răpăiau ca niște gloanțe pe caroserie. Mânați de vânt în rafale piezișe, asaltau parbrizul, anulând într-o secundă frenetica strădanie a ștergătoarelor. Pe sticlă, picăturile se alcătuiau și se dizolvau în mici chipuri de draci. Strălucirea galbenă, intermitentă, a felinarelor, iluminând atomii de vijelie, se frângea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
nebun?“. Era din nou duminică dimineața. În biserica St. Paul, părintele Bernard îi păstorea pe credincioși pârându-i lui Dumnezeu că greșiseră și că se îndepărtaseră de la calea lui cea dreaptă, precum niște oi rătăcite, și se lăsaseră prea mult mânați de îndemnurile și dorințele propriilor lor inimi, și încălcaseră legile lui sfinte, și înfăptuiseră acele lucruri pe care n-ar fi trebuit să le înfăptuiască și că, în general, erau lipsiți de tărie. În Casa de Reuniuni a quakerilor domnea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Emma și George. O... mai cu seamă pe George! Nesta Wiggins roșise toată, așa cum i se întâmpla ori de câte ori i se părea că e de datoria ei să se ridice și să ia cuvântul. Era nervoasă când vorbea în public dar, mânată de conștiință, vorbea mereu. Își spuse că trebuie să se ridice și să propună ca suma votată pentru zugrăvirea Casei de Reuniuni să fie donată pe recenta listă de subscripții deschisă pentru construirea unui sediu nou în „Țara Pustie“, dincolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
dar Brian nu avea nici un chef să-și viziteze mama. Deși făcea nazuri, nu-i displăcea să-și demonstreze independența față de Alex, făcând o vizită doar la Papuc și, pe de altă parte, era și el curios să vadă fata. Mânată de un impuls, Gabriel îi oferi lui Hattie o tartă (pe care o cumpărase pentru ceai) și pe care Hattie i-o înmână lui Pearl care, la rândul ei, o așeză pe jos, în hol, lângă ușă. Ochii sinceri, lăcrimoși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cel al lui Emma. Asta nu l-a deranjat prea tare. Se întinsese în pat, râzând ușurel. Iar în zilele următoare, în care nu s-a făcut nici o referire la „noaptea aceea“, Tom nu s-a simțit deloc trist. Era mânat de un entuziasm difuz, un fel de tandrețe fluidă, care îl făcea să se simtă bine fizic și îi sporea veselia lui naturală. Astăzi (ziua în care primise scrisoarea lui John Robert), Emma era în mod special țâfnos și sensibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
umflându-se, ba sugându-și undele molcome. Băiețașul se amuza, încurajând cățelul să i se urce pe umăr. Marea părea să se fi încălzit, iar cerul își radia albastrul orbitor peste orizontul eclipsat de valurile înalte, ritmice, din depărtare. Tom, mânat de impulsul lui frenetic, alergă pe plajă. Brian și Alex căutau de zor ceasul rătăcit în nisip. Dădu buzna peste ei: Voi știți că Iisus a fost în Anglia? Ce ți-a mai venit? întrebă Alex, exasperată. Iisus a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
socului, iar în spatele ei silueta neagră a părintelui Bernard ba apărea, ba se ascundea, poalele sultanei fluturându-i în vânt. Întreaga scenă avea o notă ridicolă și patetică totodată. Veniserăm cu toții, probabil, să-l „supraveghem“ pe George, deși preotul fusese mânat, fără îndoială, și de scopul de a o ocroti pe Diane. Încolțise și în mintea mea ideea că George s-ar putea arunca brusc în canal, doar ca un simplu act de violență. Nu-l socoteam în stare să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
o văzu goală. Patul era răvășit, ușile de la baie închise, masa acoperită cu mărturiile studiului. Părintelui Bernard îi veni inima la loc. Probabil că John Robert ieșise puțin, poate ca să stea de vorbă cu un medic. Așteptă un timp, apoi mânat de curiozitatea lui obișnuită (dar atent tot timpul la ușă) începu să cotrobăiască pe masă. Luă unul dintre caietele de note și descifră o pagină sau două așternute cu scrisul încâlcit al lui John Robert, încercând amuzata satisfacție a profanului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
au apărut, într-un număr demn de a fi luat în seamă, în istoria recentă a literaturii noastre după anii nouăzeci. Poate și pentru că atunci sentimentul de libertate și posibilitatea de a gestiona limbajul și formele epicului fără frica ori mânați de nevoia de a răspunde cenzurii le-au dat scriitorilor aparținând unor generații diferite un impuls creator salutar și i-au provocat să regândească, să rescrie, să tematizeze istoria/istoriile din spatele închisorilor comuniste. Chiar dacă, așa cum este cazul în paginile ce
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
primăriei, chiar pe colț, cu fațada spre Strada Principală, și mai ales părculețul cu alei asfaltate, plin de umbră, din spatele primăriei. Începeau fiecare zi de școală cântând, în picioare, Imnul Regal. O, Doamne sfinte, Ceresc Părinte, Susține cu a Ta mână Coroana Română. Nelu Manolache nu învățase nici acum cuvintele. Pornea să cânte cu însuflețire începutul: Trăiască Regele în pace și onor, după care avântul i se tăia brusc și continua să miște doar din buze, complet anapoda, evitând orice privire
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
a regăsit liniștea alături de mama. La școală era mereu retras,mergea la psiholog iar noi prietenii i-am fost mereu alături. I-am întins o mână lui Leo și el mi-a acordat încrederea lui, vă întind și vouă o mână să ne unim în lupta împotriva consumului de droguri, a curiozității și ispitei care o reprezintă pentru generația noastră. Este ca și cum ai păși pe cioburi de sticlă sau pe cărbuni aprinși. Fără îndoială vor rămâne urme. Să ne păstrăm curați
Vreau să zbor. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by PRICOP LUCIAN, Apostol Mariana () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_1968]
-
Toadere? Lasă că am să încerc singur - a răspuns Toaibă, opintindu-se din greu să urce. După ce Maranda a scos căruța în drum, i a cerut hățurile: Ia să văd eu cum merge căluțul nostru. De mult n-am mai mânat un cal. 93 După ploaia de alaltăseară, drumul era greu, dar calul, odihnit și bine hrănit, mergea fără dificultate... Ajunși în târg, au găsit cabinetul doctorului știut de Maranda și au coborât. Doctorul i-a primit cu bucurie, exclamând: Iată
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
în versurile lui Ovidiu Genaru exultă dragostea artistului, fiind ipostaza umană în stare să fecundeze aride mirajuri, fiindcă Rozul electric al unei garoafe / înlocuiește femeia poetului, într-un univers în care Câte-un călător / între două iluzii de apă / își mână caprele, trezind însă și el suspiciune: Să fi greșit calea? Fiindcă larg răsună răsfățul unui lătrat al pustiului. În concluzie, acest volum al lui Ovidiu Genaru îi oferă cititorului o poezie în care dragostea este principalul referent, sursă și scop
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
pe lamela / microscopului / viermuind, zărită cu luneta ori cea existând spre intra și ultraimperii, garantată de grilele aparatului roentgen la / ecograf sau la RMN. Un senzorial atașat de organele sufletului tinde spre omogenizarea planurilor alcătuind panopticul cutreierat de gândul poetului, mânat de Duhul Cărții, dar, în primul rând, de o carență interioară care se vrea convertită în edificare. În primele volume antologate, sentimentul religios este mai rarefiat, poetul e mai atașat de concretul laic, în care caută esențele, trandafirul de peste fire
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
viață sfîntă, și era cu frica lui Dumnezeu. El aștepta mîngîierea lui Israel, și Duhul Sfînt era peste el. 26. Duhul Sfînt îl înștiințase că nu va muri înainte ca să vadă pe Hristosul Domnului. 27. El a venit în Templu, mînat de Duhul. Și, cînd au adus părinții înăuntru pe Pruncul Isus, ca să împlinească cu privire la El ce poruncea Legea, 28. Simeon L-a luat în brațe, a binecuvîntat pe Dumnezeu, și a zis: 29. "Acum, slobozește în pace pe robul Tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
oprea decât în deal... Până când dangătul clopotului mănăstirii care anunța ceasul prânzului a ajuns la mine, am reușit să citesc ceea ce mi-am pus în gând. Cu desaga plină de cărți, am luat-o apostolește spre chilie, fiindcă foamea mă mâna din urmă. Vorba ceea: goliciunea mai înconjură, dar foamea dă de-a dreptul. Când am ajuns în portița grădinii din fața chiliilor, ușa chiliei mele era întredeschisă abia vizibil. Nici nu știu când am urcat în cerdac. Am pus mâna pe
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
o încurajez? Pe mine, însă... Pe mine cine mă va încuraja? Am amânat treaba pentru a doua zi, cu gând că voi avea timp berechet să-i scriu. Am adormit cu greu. Frânturi de vise treceau ca fulgii de omăt mânați de vânt... M-au trezit bătăile în ușă. Am tresărit și, într-un târziu, am întrebat: ― Cine-i? ― Eu îs, conașule. Eu, Savastița. Pot sî intru? După ce m-am învelit bine, am răspuns: ― Intră, Sevastițo. Purtând în mână ulcica cu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
acu’ face 23 de ani! Dați-i ceva electronic. I-aș da, da acu am mâinile ocupat. Apropos, mâna dumneavoastră e liberă? Mâna?!?...Fantastic , domnule, ați găsit persoana cea mai potrivită. Fiul dumneavoastră va fi cel mai fericit bărbat. Am mâna liberă. Ce trebuie să facem? Nimica toată. Dacă dumneata ai mâna liberă, că eu am bagaje, dă-i pentru început, o singură pereche de palme! 11.Doamna Artemiza Bucluc ne întreabă dacă maioneza pentru salata de homari trebuie preparată cu
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]